Subminarea banilor 3: cum se manipulează inflația

Indicele prețurilor de consum permite manipularea ușoară a „inflației”, dar prețul aurului rămâne un reper pentru oferta reală de bani.

În mini-seria de articole în care am vorbit despre subminare banilor am observat deja că este posibil ca oferta de bani să crească chiar dacă „inflația” nu este respectată. Am găsit, de asemenea, unul dintre motivele care se află în spatele acestui comportament: indicele prețurilor de consum (IPC) nu este o măsură adecvată a inflației. Cu toate acestea, în articolul de astăzi vom vedea cum se manipulează în mod deliberat inflația.

Rămâne ca, în al patrulea articol din mini-seria noastră să ne îndreptăm atenția către cea mai importantă întrebare: de ce anume se manipulează inflația?

Câteva aspecte importante ale inflației

Înainte de a analiza diferitele metode utilizate pentru manipularea inflației, trebuie să vă reamintim câteva aspecte importante:

• IPC este o medie statistică. Deși este folosit în economie, în cele din urmă indicele arată doar ceea ce aleg statisticienii să includă. În mod concret, datele de intrare pot fi ușor manipulate.
• Inflația este, de asemenea, un instrument politic. Pe de o parte, bancherii centrali au în mod clar un obiectiv al inflației de sub 2%. Pe de altă parte, politicienilor nu le place inflația ridicată, deoarece le destabilizează puterea și îi determină pe oameni să aleagă alternative la banii fiduciari. Turcia este un exemplu excelent în acest sens, deoarece fiascoul lirei turcești a salvat mulți cetățeni care au ales, în final, să investească în aur.

Cu alte cuvinte, atunci când inflația este măsurată prin IPC, ea este supusă manipulării.

Metode de manipulare a inflației

Deși lista următoare nu este una exhaustivă, iată cum inflația poate fi manipulată de guverne:

Metoda 1: utilizarea bunurilor de tip „suflete moarte”

Când inflația este calculată de IPC, ea se realizează prin intermediul unui coș de consum în care bunurile individuale pot avea greutăți diferite. Atât bunurile utilizate pentru realizarea coșului, cât și greutatea lor pot fi schimbate. Astfel, pe de o parte, coșul de consum poate fi extrem de dificil de asamblat, în timp ce pe de altă parte el este și ușor de manipulat.

Exact acest fapt s-a observat în Argentina între anii 2007 și 2015, atunci când autoritățile au manipulat în mod deliberat IPC pentru a „ascunde” inflația pe care au provocat-o. Desigur, oamenii au simțit inflația prin devalorizarea banilor câștigați. Falsificarea datelor a fost atât de severă încât practica a putut fi schimbată numai după ce Fondul Monetar Internațional a amenințat că va întrerupe linia de credit a țării, ceea ce a dus la o relativă normalizare a datelor.

Graficul 1 : Inflația formală și neoficială în Argentina

Sursa : INDEC; Pricestats

Metoda 2: manipularea claselor de bunuri

Clasele de bunuri pot fi, de asemenea, compilate pentru a ascunde realitatea. În fond se recurge la acoperirea bunurilor care sunt de fapt abia consumate. Astfel, în clasa „Băcănie”, de exemplu, pot exista „sufletele moarte” (despre care am discutat mai sus) care denaturează imaginea reală.

Un comportament similar a fost observat în Bulgaria. Deși multe alimente de proveniență rusească nu sunt consumate de aproape nimeni în prezent, Institutul Național de Statistică le-a eliminat din IPC doar recent.

Metoda 3: manipularea greutăților mărfurilor

Atunci când un produs devine mai scump, consumatorii își reduc consumul sau aleg să îl înlocuiască cu un alt produs mai accesibil. Statisticile subestimează apoi greutatea mărfii cu un preț în creștere și astfel subestimează în mod artificial indicele prețurilor de consum.

Iar acest comportament s-a putut observa în China. Între ianuarie 2019 și decembrie 2020 prețul cărnii de porc (cea mai consumată carne din țară) a crescut cu 240%, deși valoarea IPC oficială a fost cu mult mai mică:

Graficul 2 : IPC alimentar în China

Sursă : Tradingeconomics; Biroul Național de Statistică

Metoda 4: modificarea metodologiei de calcul a inflației

Proprietatea reprezintă o mare parte din cheltuielile gospodăriilor americane și, atunci când balonul economic din sector a început să se umfle, autoritățile au schimbat pur și simplu metodologia.

Spre exemplu, în loc să ia în considerare prețul real de achiziție al unui apartament, chiria acestuia a început să fie raportată ca și cum proprietarul și-ar fi închiriat singur imobilul. Deoarece chiriile nu au crescut în primele etape ale balonului economic, acest truc a transformat o creștere cu 20% a prețului locuințelor într-o creștere cu 0% a „chiriilor”. Deci, inflația s-a evaporat cu puțină magie statistică.

Cu toate acestea, pe măsură ce chiriile au început să crească, statisticienii au început să folosească măsura „chiriei calculate”, care este suma plății ipotecii. Și cum aceasta nu a crescut în majoritatea cazurilor, „inflația” a dispărut din nou.

Ceva similar se întâmplă și în Europa, unde, așa cum am văzut în articolul anterior despre subminarea banilor, deși gospodăriile își cheltuiesc mai mult de 23% din venituri pe întreținerea proprietății, ponderea în indicele prețurilor de consum este de doar 6,5%.

De asemenea, putem vorbi despre o schimbare a metodologiei atunci când introducem „indicele de bază al prețurilor de consum”. Acesta exclude produsele energetice și alimentare iar acest lucru nu este surprinzător – aceste produse sunt cele care  înregistrează cea mai drastică creștere de-a lungul anilor.

Metoda 5: indicele hedonic al prețurilor de consum

Utilizarea metodei hedonice oferă cele mai mari oportunități de manipulare a inflației.

În esență, se ajustează calitatea la preț. De exemplu, dacă prețul unui laptop este de 1.000 de lei în 2021, iar un laptop cu o performanță cu 5% mai bună este de 1.100 lei în 2022, folosind metoda de regresie hedonică, statisticienii spun că „în termeni reali” prețul este nemodificat, având în vedere că se oferă performanțe mai ridicate.

În dreptul european, practica este definită după cum urmează: metoda hedonică „încearcă să definească calitatea unei structuri în funcție de caracteristicile acesteia și să le compare regresiv cu prețul.”. Cu alte cuvinte, prețul măsurat de statistici poate doar să scadă.

În mod concret statisticienii pot considera caracteristici nesemnificative ale unui produs și le pot folosi ca motiv pentru creșterea calității, susținând că inflația nu există. Iar acest comportament este folosit în întreaga lume.

Prețul aurului ca remediu pentru inflație

Așa cum se întâmplă adesea, prețul aurului se dovedește a fi un remediu pentru ceea ce se întâmplă în realitate. În timp ce guvernele și statisticienii manipulează „inflația” prin IPC, creșterea ofertei de bani poate fi judecată tocmai prin prețul aurului.

Graficul 3 : indicii prețului aurului (albastru), oferta de bani M2 (verde) și puterea de cumpărare (roșu) (1971 = 100)

Sursa : Rezerva Federală St. Louis

După cum se poate observa, pe termen lung, creșterea ofertei de bani și creșterea prețului aurului urmează tendințe similare. Invers, puterea de cumpărare a banilor fiduciari se prăbușește.

Astfel, deși prețul aurului nu este o măsură precisă pentru inflație, metalul prețios ne poate spune de fapt cum a crescut oferta de bani de-a lungul anilor.