Indicele prețurilor de consum - semnificație și rol

Cea mai gravă formă de impozitare este inflația. Nu numai pentru că vă macină puterea de cumpărare, ci și pentru că toată lumea este supusă ei. Banii pe care îi folosiți sunt într-o continuă devalorizare.

Mai multe despre subiect, aici: Cum se determină puterea de cumpărare?

Indicele prețurilor de consum în România în aprilie a fost de 4,9% pe o bază anuală.

Fiind un indicator economic atât de important, a ști cum să calculăm și să reprezentăm inflația a fost în centrul activității atât a economiștilor, cât și a factorilor de decizie politică timp de decenii. Acesta este modul în care a luat naștere indicele prețurilor de consum (IPC).

Cu toate acestea, în acest articol vom descoperi de ce IPC este o măsură slabă a inflației. Pentru a nu repeta prea mult despre ce este inflația și cum vă afectează ca persoană, vă recomand să citiți mai întâi articolul nostru, „Ce este inflația?”.

Cu toate acestea în minte, să începem.

Ce este indicele prețurilor de consum (IPC)?

Conform definiției furnizate de Comisia Europeană:

Indicele prețurilor de consum, abreviat IPC, măsoară variația în timp a prețurilor bunurilor și serviciilor de consum achiziționate, utilizate sau plătite de gospodării. Este o măsură importantă a inflației în Uniunea Europeană (UE).

Pe scurt, statisticienii, economiștii și factorii de decizie politică utilizează IPC pentru a stabili modul în care prețurile bunurilor și serviciilor cumpărate de consumatori se modifică în timp. 

Cel mai adesea, măsura este dată pe o bază lunară și anuală. Astfel, se arată cu cât s-au modificat în medie prețurile anumitor bunuri și servicii.

Importanța indicelui prețurilor de consum în economie

Dacă continuăm să citim aceeași pagină pe care Comisia Europeană oferă definiția IPC, ei enumeră câteva scopuri ale acestui indice. 

Și anume:

• Ca ghid pentru politica monetară;
• Pentru indexarea contractelor comerciale, a salariilor, a prestațiilor de protecție socială sau a instrumentelor financiare;
• Ca instrument de deflație a conturilor naționale sau de calcul al modificărilor consumului național sau ale nivelului de trai.

Chiar și fără a intra prea mult în detalii, este destul de evident că IPC este o măsură economică importantă. Băncile centrale și guvernele utilizează IPC pentru a stabili prețul la care împrumutați bani, prețul muncii sub formă de salarii și pentru a încerca să ne spună cât de „bogați” suntem prin utilizarea unor concepte abstracte precum produsul intern brut.

Mai multe despre subiect, aici: Ce este produsul intern brut (PIB)?

În concluzie, IPC – ca indice menit să măsoare inflația – joacă un rol extrem de important în viața noastră de zi cu zi. Pe baza valorilor IPC, băncile centrale stabilesc în mod artificial ratele dobânzilor, guvernele se joacă cu salariile și cu numere abstracte.

Prin urmare, să vedem cum calculează guvernele IPC. Ulterior, vom vedea de ce indicele prețurilor de consum este o măsură atât de slabă a inflației.

Cum este calculat indicele prețurilor de consum?

Calcularea indicelui prețurilor de consum ar putea părea o sarcină foarte dificilă. V-ați putea imagina zeci, dacă nu chiar sute de statisticieni lucrând la încercarea de a rezolva o problemă importantă – reprezentarea inflației într-o singură cifră.

IPC este o măsură relativ standardizată. Tot ce fac agențiile naționale de statistică (ANS) este să chestioneze câteva mii de persoane pentru a vedea pe ce produse și în ce măsură își cheltuiesc banii. 

Practic, ANS-urile le cer oamenilor să le spună ce cumpără și cât din cheltuielile lor este alocat acestor bunuri și servicii. Astfel, ANS-urile știu ce ponderi să acorde variațiilor de preț ale produselor pe care le includ în calcularea IPC.

Indicii utilizați în calcularea IPC final

Există doi indici urmăriți în calcularea IPC final. Primul este IPC Laspeyres, iar al doilea este IPC Paasche. Nu voi intra prea mult în detalii cu privire la cei doi. 

IPC Laspeyres are următoarea formulă:

IPC Laspeyres urmărește modificările de preț ale unui coș de bunuri care rămâne același de-a lungul timpului. Aceasta înseamnă că, chiar dacă preferințele consumatorilor se modifică – de exemplu, oamenii cumpără mai multe mere în acest an, deoarece perele sunt prea scumpe – aceste modificări nu sunt luate în considerare. IPC Laspeyres se preocupă doar de modificările prețurilor bunurilor și serviciilor în raport cu „anul de referință”.

Anul de bază este momentul de la care începem să urmărim modificările prețurilor bunurilor și serviciilor.

Formula IPC Paasche arată astfel:

IPC Paasche ia în considerare modificările de preț ale coșului de bunuri și servicii pe care îl avem în prezent. Acesta urmărește modificările preferințelor consumatorilor și calculează modificările de preț din acest an în raport cu anul de referință pentru coșul pe care îl avem în prezent.

În cele din urmă, avem IPC Fisher, care combină acești doi indici într-unul singur, oferindu-ne valoarea finală a IPC. 

IPC Fisher este media geometrică a IPC Laspeyres și Paasche:

În acest fel, IPC Fisher ține seama atât de modificările prețurilor bunurilor și serviciilor, cât și de cele ale coșului de bunuri. 

După calcularea IPC, rata inflației potrivit definiției statisticienilor – conform căreia inflația este creșterea generală a prețurilor – este modificarea procentuală a IPC. 

De exemplu, dacă IPC în anul de bază este 110 și IPC în anul următor 120, atunci rata inflației ar fi:

Astfel, prețurile bunurilor și serviciilor au crescut, în medie, cu 9,09% într-un an. O pierdere suficient de mare a puterii de cumpărare.

Defectele IPC

Pentru a înțelege de ce IPC este o măsură defectuoasă, trebuie să înțelegem mai întâi ce este inflația. 

Inflația este procesul de creare de bani prin tipărire și expansiune a creditului.

Astfel, inflația arată cu cât de mult crește cantitatea de bani din economie. Ceea ce statisticienii încearcă să măsoare cu IPC sunt creșterile de prețuri ale bunurilor de consum. Ceea ce ei nu realizează este că creșterile de prețuri sunt rezultatul pompării mai multor bani în economie.

Acum că am lămurit ce este inflația – și faptul că IPC urmărește modificările prețurilor, nu inflația în sine – să analizăm numeroasele defecte ale acestui instrument de măsurare.

Prețurile nu sunt identice

Marea greșeală pe care o fac agențiile naționale de statistică atunci când calculează IPC este că adună prețurile unor bunuri și servicii complet diferite într-o singură măsură.

Practic, ceea ce spun statisticienii este că prețul merelor este echivalent cu prețul sticlelor de apă. Acest lucru este greșit, deoarece vorbim despre două produse diferite care răspund la condiții de piață diferite. Merele sunt mai expuse la dezastre naturale decât sticlele de apă. 

Aparent – conform statisticienilor – atunci când urmărim modificările de preț, adunarea lor se potrivește scopului, chiar dacă logica este greșită.

IPC este doar o medie

La fel cum a scris economistul austriac Ludwig von Mises în cartea sa, „Acțiune umană”:

Solemnitatea pretențioasă de care dau dovadă statisticienii și birourile de statistică în calcularea indicilor puterii de cumpărare și ai costului vieții este deplasată […] O soție judicioasă știe mai multe despre schimbările de preț, în măsura în care acestea afectează propria gospodărie, decât pot spune mediile statistice.

Existența unui indice pentru a calcula media variațiilor de preț ale unor bunuri care diferă complet între ele – cum ar fi merele și biletele de avion – nu are nicio legătură cu costul de trai al unei gospodării. 

Nu toată lumea cumpără bilete de avion și nu toată lumea cumpără mere. Chiar dacă ar face-o toată lumea, cu siguranță nu ar cheltui același procent din venitul lor pe acestea.

Poate constitui un stimulent pentru mai multă reglementare

Deoarece IPC este doar o medie, dacă analizăm variațiile de preț ale diferitelor clase de bunuri și servicii, vom vedea că în unele cazuri variațiile de preț sunt mai mari decât în altele. Acest lucru este firesc. Piețele pot fi foarte diferite, iar banii intră pe fiecare piață la un anumit moment și într-o anumită măsură.

Cu toate acestea, chiar dacă aceste fluctuații ale prețurilor pe diferite piețe par și sunt firești, factorii de decizie politică ar putea găsi dificil să distingă IPC – o medie – din fiecare piață în parte. 

Să spunem că, dacă IPC este de 5%, dar IPC al produselor alimentare este de 8%, factorii de decizie politică se vor întreba cu siguranță dacă ar trebui să reglementeze piața produselor alimentare. Această formă de reglementare vine sub forma unor plafoane de preț sau a unor subvenții, care nu fac decât să denatureze și mai mult piața.

Nu urmărește schimbările în calitatea produselor

IPC se concentrează doar pe ceea ce consumatorii plătesc în avans pentru un produs. Dacă o anumită categorie de produse – de exemplu, tehnologia – are prețuri în scădere din cauza inovației, deși produsele devin din ce în ce mai bune, tot ceea ce va arăta IPC este că economia este expusă riscului de deflație.

Iar când băncile centrale aud de deflație, vor să o evite cât mai curând posibil.

Mai multe despre acest subiect, aici: Ce este deflația și de ce este benefică economie?

Cu toate acestea, consumatorii beneficiază de produse mai ieftine și mai bune. Banii dumneavoastră câștigă putere datorită evoluțiilor tehnologice. 

Așa cum a subliniat Mark Thornton, membru senior la Institutul Mises:

de fiecare dată când antreprenorii și inginerii vin cu produse mai bune pentru consumatori la prețuri mai mici, Fed își asumă meritul de a ține inflația sub control.

Practic, banca centrală – o instituție guvernamentală – este apreciată pentru munca grea și dezvoltarea sectorului privat.

Alternative pentru indicele prețurilor de consum

Desigur, dacă IPC este o măsură economică atât de slabă, ce alternative avem?

Există două opțiuni. 

Urmărirea ratei adecvate a inflației

Inflația adecvată este rata la care fluctuează cantitatea de bani din economie. Cantitatea de bani dintr-o economie este extrem de dificil de stabilit. Sistemul bancar cu rezerve fracționare, dar și numeroaselor active similare banilor pe care le avem în lumea financiară – cum ar fi obligațiunile de stat, hârtiile comerciale, fondurile de pe piața monetară – denaturează imaginea.

Cu toate acestea, pentru o gospodărie obișnuită, cea mai importantă metodă de stabilire a ratei de scădere a puterii de cumpărare este calcularea variației procentuale a bazei monetare. Cunoscută și sub numele de M0, aceasta urmărește cât de mult numerar există într-o economie. 

Desigur, principalul dezavantaj al unui astfel de indice ar fi faptul că nu urmărește modificările nivelului creditului într-o economie. Având în vedere că este practic imposibil să știm cât de mare este datoria la un moment dat – majoritatea cifrelor publice fiind estimări ale birourilor de statistică – este suficient să ne limităm la suma de bani existentă într-o economie. 

O astfel de metodă ajută la observarea ratei reale a inflației. Inflațiacare, așa cum am stabilit deja, reprezintă modificarea cantității de bani din economie.

Urmăriți rata personală a inflației

Dacă sunteți cineva foarte interesat de finanțele sale, cel mai probabil aveți un buget lunar pe care îl respectați. Știți cât cheltuiți pe mâncare, îmbrăcăminte, chirie și energie.

Astfel, s-ar putea să începeți să urmăriți modificările de preț ale bunurilor și serviciilor pe care le cumpărați în mod mai regulat. Adică, dacă cumpărați un bilet de avion pentru prima dată în ultimele șase luni, s-ar putea să nu fie o idee prea bună să țineți evidența acestor cheltuieli.

Cu toate acestea, un astfel de studiu personal ar oferi cea mai apropiată valoare a măsurii în care puterea dumneavoastră de cumpărare s-a erodat de-a lungul timpului. Desigur, dacă vi se pare că o astfel de sarcină este prea împovărătoare, puteți oricând să vă întrebați soția cu cât a crescut costul cumpărăturilor.

Concluzii

După cum am văzut, IPC nu este deloc o măsură a inflației. Tot ceea ce încearcă să urmărească este modificarea generală – numită și agregată – a nivelului prețurilor. 

Metode mai bune de calculare a inflației sunt calcularea modificărilor ofertei de bani – care conduce la modificări ale nivelului prețurilor – sau calcularea personală a modificărilor prețurilor bunurilor și serviciilor pe care le consumați în mod regulat.