În ultimele săptămâni, prețul aurului de investiții a trecut printr-o corecție accentuată, surprinzând un număr semnificativ de investitori.

Potrivit lui Victor Dima, Manager de Trezorerie în cadrul Tavex România, cauza nu ține de aur în sine, ci de modul în care piețele evoluează pe termen scurt. Acesta explică faptul că investitorii se așteaptă ca aurul să crească imediat în perioade de criză, însă în realitate piețele se mișcă în etape, iar aceste etape pot include inițial o scădere înaintea unui trend ascendent susținut.

„Mecanismul din spatele acestei evoluții este unul recurent. Tensiunile geopolitice determină creșterea prețului petrolului, ceea ce amplifică presiunile inflaționiste. În consecință, ratele dobânzilor rămân ridicate, iar randamentele obligațiunilor cresc. În acest context, o parte din capital se reorientează către dolarul american și activele generatoare de randament”, spune Victor Dima.

În această fază, aurul își pierde temporar din impuls, chiar dacă rolul său pe termen lung rămâne neschimbat. Acest tipar nu este, însă, unul nou. Unul dintre cele mai relevante exemple provine din anii 1970. În 1973, țările membre OPEC au restricționat producția de petrol și au impus un embargo asupra Statelor Unite. În doar câteva luni, prețul petrolului a crescut de aproximativ patru ori, de la circa 3 dolari, la 12 dolari pe baril.

În mod intuitiv, s-ar fi așteptat o creștere imediată a aurului. Totuși, acest lucru nu s-a întâmplat. În faza inițială, prețul aurului a scăzut. Ulterior însă, dinamica s-a schimbat semnificativ. În următorii doi ani, aurul s-a apreciat cu aproximativ 150%, iar pe întreg intervalul 1971-1980, creșterea a fost de circa 2.300%.

Un tipar similar pare să se contureze și în prezent: o reacție inițială care creează confuzie în rândul investitorilor, urmată de o mișcare pe termen mai lung, adesea trecută cu vederea. Potrivit lui Dima, fiecare ciclu major începe într-un context de incertitudine, când o parte a pieței vinde din lipsă de înțelegere a fenomenelor în desfășurare.

„Aurul nu este un instrument pentru profit rapid, ci unul destinat conservării valorii, iar perioadele de volatilitate evidențiază diferența dintre investițiile fundamentate și deciziile emoționale. Este esențială diferențierea între motivele scăderii prețului și etapa ciclului în care se află piața. Piața aurului evoluează, de regulă, prin mai multe faze-cheie: panică, absorbție, cerere structurală și noi maxime. În prezent, piața s-ar afla în faza de absorbție, o perioadă în care prețurile sunt sub presiune, iar deciziile multor investitori sunt influențate de teamă”, completează Victor Dima.

Această evoluție are loc pe fondul unor riscuri structurale în creștere la nivelul economiei globale. Datoria națională a Statelor Unite a depășit deja 39 de trilioane de dolari și continuă să crească într-un ritm fără precedent, ceea ce generează îngrijorări pe termen lung privind stabilitatea monedei. În același timp, băncile centrale rămân cumpărători net de aur, semnalând că cererea de bază rămâne solidă.

Potrivit reprezentantului Tavex, având în vedere amploarea schimbărilor globale actuale, perspectiva pe termen lung rămâne neschimbată: prețul aurului ar putea depăși pragul psihologic de 10.000 de dolari pe uncie până la finalul acestui ciclu.