Monedă de Aur 1 Ducat Franz Iosif Austria

Istoric

Majoritatea ducaților de aur Franz Iosif au fost emiși la începutul anilor 1900. Moneda de 1 ducat din 1915 se produce și astăzi retrospectiv de Monetăria Austriei. 

Istoria ducatului 

Nu este o exagerare să susținem că ducatul din aur este pe primul loc în lume în ceea ce privește uniformitatea și una din primele trei monede clasice importante produse în Europa. Cu toate acestea, contrar a ceea ce se crede, ducatul nu provine din Austria, ci din Italia medievală. Ducatul de aur, a cărui uniformitate monetară a facilitat comerțul pentru mai bine de 700 de ani, își are originea în orașul italian Veneția. În timpul secolelor al 12-lea și al 13-lea, Veneția era centru comercial și cel mai puternic oraș de-a lungul coastei Adriatice. Pentru a crește comerțul și vizibilitatea orașului, ducele conducător de la acea vreme a bătut o monedă din aur a cărei greutate a fost stabilită la 3,5 grame, și o puritate de 98.6% (23.68 carate). Pentru că ”ducii” guvernau orașul, noua monedă a fost numită ”ducatus” traducerea în latină pentru ”dukedom” (teritoriul al ducelui), de aici și denumirea ulterioară de ”ducat”.

Conținutul de aur al ducatului a fost o campanie de marketing

Încă de la început, ducatul a avut succes imediat. Acest rezultat a fost parțial atribuit influenței regionale a Veneției și a comerțului extins, dar puritatea monedei a fost responsabilă de recunoașterea și acceptarea aceasteia. Simpla operațiune de purificarea aurului la acest nivel a fost o realizare în sine la vremea respectivă și, ca rezultat, ducatul avea o culoare aurie strălucitoare care făcea orice altă monedă să pară sumbră în comparație. În afară de Florinul florentin care avea un standard similar ducatului și l-a concurat pentru dominația comercială, celelalte monede aflate în circulație erau din argint sau aur cu puritate mică.  Motivul fascinant pentru care ducatul are așa o puritate mare este atribuit în mare măsură ”marketingului”. Aurul pur sau aurul de 24 de carate este în mod natural foarte moale, prin urmare, monedele cu un carat atât de mare nu sunt potrivite pentru circulație deoarece se uzează ușor. Pe de altă parte, o monedă de aur de așa finețe redă un aspect auriu frumoas și seducător, prețuit și ân prezent de foarte mulți.

Ducatul de aur, prin excelență monedă universală

Scopul principal al ducatului era să sporească influența Veneției și exact asta a făcut. Ducații au favorizat comerțul și au facilitat plata mărfurilor în toată zona Mării Mediterane, ajungând chiar la avanposturi comerciale la distanță din India, Africa și Orientul Mijlociu. Până în secolul al XV-lea, ducatul venețian s-a impus ca monedă internațională aleasă. Popularitatea sa a devenit atât de vizibilă încât alte națiuni și state-orașe au început să imite ducatul venețian emițând propriile versiuni, deși uneori cu un design și o formă diferită, dar păstrând uniformitatea standard de 3,5 grame și puritatea de 98,6% a aurului. Orașe-state italiene bine-cunoscute precum Roma, Genova și Florența, alte orașe străine precum Constantinopol și Acre, precum și majoritatea națiunilor europene, inclusiv Austria, Suedia, Olanda, Germania și Rusia, pentru a numi doar câteva, au bătut ducati la un moment dat în istoria lor. De fapt, de la emitere, ducatul a fost bătut de peste 250 de entități diferite, incluzând atât monetării publice, cât și private.

Cel mai intrigant este că termenul „ducat” a devenit asociat cu o unitate de cont, rezultat direct al integrității venețienilor, dar și al altor entități, în menținerea greutății și purității ducatului de-a lungul veacurilor. Veneția a emis ducați cu un design similar timp de cinci secole, până la cucerirea lui Napoleon Bonaparte în 1797.

Ducatul înfățișează blazonul Casei de Hasburg

Familia regală habsburgică, în unele aspecte similară ducatului din aur, a avut influență mare și a rezistat de-a lungul secolelor. Dinastia hasburgică a apărut în jurul secolului al X-lea în legătură cu construcția castelului Habsburg din Argovia, Elveția. Până la sfârșitul secolului al XIII-lea, familia a venit la comanda Ducatului Austriei, pe care l-a condus timp de peste 600 de ani până când a devenit republică, în 1919. Habsburgii erau una dintre cele mai puternice case regale din Europa și, câștigând influență prin căsătorii și alianțe politice, hasburgii au condus regulat Sfântul Imperiu Roman (o entitate politică care se întindea de la Roma în Italia până în partea de nord a Germaniei) între secolele XV și XVIII. La apogeul puterii, Hasburgii, pe lângă dominarea centrului Europei, dețineau Spania, părți ale Italiei, majoritatea Olandei și aveau posesiuni în America.

După căderea Sfântului Imperiu Roman în mâinile Marii Armate a lui Napoleon Bonaparte la începutul secolului al XIX-lea, habsburgii, isteți, au făcut o înțelegere cu Napoleon, susținându-l și, în schimb, au primit dreptul să se întoarcă locul lor de baștină, Austria. Habsburgii și-au consolidat cu răbdare teritoriile și puterea prin înființarea Imperiului austriac format din Austria și mai multe state vasale din sudul și estul țării. Odată ce Napoleon a suferit prima sa înfrângere majoră cu campania sa dezastruoasă în Rusia, Habsburgii și alți aliați s-au întors rapid împotriva lui și au zdrobit fosta Mare Armată franceză în 1815.

Ca unul dintre învingători, Habsburgii au revendicat teritorii suplimentare care includeau Croația, părțile de nord ale Italiei (Lombardia-Venetia) și teritoriul unde este astăzi Austria de Vest. Imperiul austriac extins a devenit a doua cea mai mare nație geografică din Europa, asupra căreia Habsburgii vor domni în secolul următor.

Ducatul a înlesnit comerțul în Imperiul Austriac

Primul ducat austriac a fost emis la începutul secolului al XVI-lea. Utilitatea sa ca monedă comercială va deveni evidentă odată cu extinderea Imperiului Austriei în 1816. Alcătuit din douăsprezece țări diferite, Imperiul Austriac era un teritoriu multinațional marcând a treia cea mai mare populație a Europei. Era o economie dinamică care depindea din greu de comerț pe care ducatul aur austriac îl facilita. Cu toate acestea, ducatul nu era singura monedă de aur folosită în Imperiul austriac la acea vreme. Monedele zecimale care conțineau o finețe mai scăzută a aurului, ceea ce le făcea mai potrivite pentru manipulare, erau preferate pentru afacerile de zi cu zi. Aceste monede circulau simultan cu ducatul și printre ele se numără guldenul de aur, coroana și forintul de aur maghiar. Cu toate acestea, ducații austrieci erau monedele de aur preferate pentru tranzacțiile comerciale pe tot cuprinsul Imperiului austriac și nu numai.

Ducatul Franz Iosif este cea mai prețuită monedă de aur în Europa Centrală 

Ducații care poartă designul Franz Joseph sunt cea mai faimoasă versiune a ducaților din aur austrieci. Popularitatea sa provine din faptul că Franz Joseph a fost privit ca o autoritate patriarhală care a ținut Imperiul laolaltă, atrăgând respect de la supușii săi. Franz Joseph a urcat pe tron în 1848, dar primele sale două decenii de domnie s-au dovedit a fi tumultuoase, contrazicându-i reputația de a putea domni peste regiune cu fermitate. La Bătălia de la Solferino din Italia, în 1859, fără experiență în armată, Franz Joseph a fost la comanda trupelor și a pierdut bătălia împotriva armatelor franceze și italiene, ca urmare, a fost forțat să renunțe la Lombardia (regiunea Milano).  În 1866, a pierdut războiul austro-prusian, ceea ce a însemnat cedarea controlul asupra regiunii venețiene aliatului Prusiei, regele italian Vittorio Emanuele. Un an mai târziu, naționalismul din Ungaria l-a obligat pe Franz Joseph să acorde țării o autonomie mai mare, creând astfel Imperiul Austro-Ungar. În ciuda acestor greșeli, începând cu 1867, el va domni pașnic și cu succes până la moartea sa în 1916.

În această perioadă de armonie, Imperiul Austro-Ungar a prosperat. Industria s-a extins, domeniile artistice și științifice au înflorit, în special în Austria, infrastructura a fost modernizată, rețelele de căi ferate, canalele fluviale și au fost construite porturi pe tot parcursul monarhiei duale. Ungaria a devenit o sursă principală de hrană pentru restul Europei și Imperiul, ca un întreg, a devenit al patrulea producător de utilaje din lume. Odată cu creșterea veniturilor și dezvoltarea comerțului, domnia lui Franz Joseph s-a asociat în mod natural cu o perioadă de „belșug”, sporindu-i popularitatea în consecință.

În mod deosebit, a fost popular în rândul conservatorilor societății austriece și, de asemenea, și-a atras adepți loiali în Slovenia, Croația, Ungaria și în Republica Cehă. Acordarea ducațiilor Franz Joseph părinților unui nou-născut, proaspăt căsătoriților sau în general ca un cadou memorabil, a devenit o tradiție care se practică încă în fostele țări ale Imperiului Austro-Ungar.

Monetăria Austriacă