Monedă de Aur 20 Franci Înger (Geniu) Franța

Istoric

Geniul Libertății, cunoscut drept „Îngerul”

Motivul monedei își are originea într-un design realizat de Augustin Dupré în 1792. Dupré devenise gravor general al monetăriilor franceze în 1791, în urma unui concurs organizat în perioada Revoluției Franceze.

Compoziția îl prezintă pe Geniul Franței scriind Constituția pe o tablă a Legii. Personajul este însoțit de simboluri ale noii ordini republicane: Mâna Justiției, fasciculul de lictor și cocoșul galic.

În 1848, designul a fost adaptat pentru moneda de aur de 20 de franci a celei de-a Doua Republici Franceze. Moneda a fost emisă în 1848 și 1849, iar motivul a fost reintrodus ulterior de cea de-a Treia Republică, fiind utilizat între 1871 și 1898.

Standardul francez de 20 de franci

Moneda respectă standardul monetar stabilit prin sistemul francului germinal, introdus în Franța în 1803, în timpul lui Napoleon Bonaparte. Acesta definea valoarea francului printr-o cantitate fixă de aur și argint și a oferit sistemului monetar francez o stabilitate îndelungată.

Greutatea și puritatea monedelor franceze de 20 de franci au devenit ulterior compatibile cu monedele din aur ale Uniunii Monetare Latine. Acest sistem a permis mai multor țări europene să emită monede cu specificații similare.

Legenda „Îngerului Norocos”

Denumirea „Îngerul Norocos” provine din legendele numismatice care au asociat motivul înaripat creat de Dupré cu norocul și protecția.

Una dintre povești susține că gravorul ar fi fost salvat în timpul Revoluției Franceze de o piesă care purta acest motiv. Povestea nu este confirmată de documente istorice și trebuie privită ca parte a folclorului construit în jurul monedei.

Dincolo de legendă, designul său expresiv și încărcătura istorică au transformat Moneda de Aur 20 Franci Înger (Geniu) Franța într-una dintre cele mai apreciate monede franceze din aur.

Originea francului francez din aur

Istoria fascinantă a francului francez din aur a început în secolul al XIV-lea, în timpul Războiului de 100 de ani. Perioada a fost marcată de o serie de conflicte între Franța și Marea Britanie, iar în timpul bătăliei de la Poitiers (Franța) din 1356, regele Ioan al II-lea al Franței a fost capturat de adversarii săi englezi care, pentru eliberarea sa, au cerut o răscumpărare în valoare de trei milioane de monede din aur. Odată plătită, regele Ioan a fost eliberat, iar întoarcerea sa din captivitate a fost marcată prin introducerea unei monede din aur numită "franc à cheval", însemnând „liber pe cal”, făcând aluzie la modul în care regele a revenit. Deși ulterior noul franc de aur a fost folosit în comerțul din întreaga Franță, uniformitatea sa a fost deseori supusă reevaluării. Acest lucru s-a schimbat când Napoleon Bonaparte a ajuns la putere la începutul anilor 1800.

Moneda franceză din aur 20 de franci a fost autorizată de Napoleon Bonaparte

Considerat unul dintre cei mai importanți lideri militari ai lumii, Napoleon Bonaparte, un politician foarte abil, a reușit la sfârșitul Revoluției Franceze să se proclame Prim Consul al noului guvern francez. Un susținător ferm al aurului, în 1803, el a autorizat standardizarea și crearea monedei de aur din Napoleon. Noua monedă a fost emisă cu 2 valori nominale, 20 și 40 de franci. Valorile nominale de 5, 10, 50 și 100 de franci au fost ulterior introduse și emise în diferite momente, dar cea mai populară și, prin urmare, cea mai emisă, a fost moneda din aur de 20 de franci. Moneda din aur 20 de franci Napoleon cântărea 6,45 grame și conținea 90% aur, sau 5,805 grame de aur. Moneda din aur de 20 de franci a fost emisă ultima dată în 1914 și, deși designul și efigia inscripționată s-au schimbat în această perioadă, denumirea și uniformitatea monedei au rămas aceleași, contribuind la reputația bună și popularitatea monedei. În consecință, toate monede din aur de 20 franci francezi emise în secolele XIX și XX sunt denumite „Napoleoni”.

Moneda din aur de 20 franci francezi, etalonul de aur al Europei

Ironic, moneda din aur de 20 franci emisă de Napoleon a avut mai mult succes în a unifica monetar și comercial Europa decât acțiunile în forță ale împăratului francez. Astfel, dacă imperiul clădit de Napoleon a dispărut odată cu el, moneda din aur de 20 franci i-a dănuit și chiar s-a impus ca piatră de temelie a primei uniuni monetare a Europei. Uniunea Monetară Latină a fost înființată, în 1865, de Franța, Belgia, Italia și Elveția, având ca scop unificarea acestor țări din punct de vedere monetar, sub umbrela unei monede unice.  Uniformitatea francului de aur francez și atractivitatea economiei franceze au stat ca fundament pentru o nouă monedă „euro”.

Membrii fondatori au convenit ca finețea și greutatea uniform a monedelor să fie egală cu francul de argint și francul de aur și să schimbe reciproc monedele de aur și argint la egalitate, indiferent dacă acestea aveau un alt design , efigie sau nume. Raportul celor două metale prețioase a fost, de asemenea, standardizat - 4,5 grame de argint fiind egale cu 0,290322 grame de aur, un raport de 15,5 la 1. Această standardizare a facilitat și simplificat comerțul între țările membre și a fost văzută ca un concept atrăgător, conducând și alte țări europene să adere. Deși uniunea a venit cu numeroase defecte, unul dintre ele fiind faptul că guvernele individuale au emis peste notele de hârtie peste raportul fix stipulat care era stabilit între bancnotele de hârtie și monedele circulante din metale prețioase, toate acestea au fost consecința judecății umane slabe, mai degrabă decât a eșecului a monedei uniforme din metal prețios. Cu toate acestea, uniunea s-a extins până la apariția primului război mondial și a ajuns la un sfârșit formal un deceniu mai târziu, în 1927. 

Popularitatea monedelor din aur de 20 franci francezi continuă

Monedele din aur emise în timpul lui Napoleon au fost folosite  pe scară largă în secolele 19 și 20 în Europa și în întreaga lume. Franța a controlat o mare parte a Europei la începutul anilor 1800, iar puterea sa colonială a ajuns la apogeu  la începutul secolului 20. Monedele din aur de 20 franci au fost, astfel, mijloacele ideale pentru creșterea comerțului și a investițiilor. Mare parte din aceste monede a fost emisă după 1850, perioadă care a coincis cu apariția  Uniunii Monetare Latine și expansiunea imperiului colonial francez. Această serie nu a fost mai bătută la începutul anilor 1900, ultima fiind moneda din aur – 20 de franci Cocoș. Chiar dacă nu au mai fost emise de atunci, popularitatea acestor monede din aur de 20 franci francezi nu a scăzut, ba chiar sunt  cele mai tranzacționate monede clasice din aur nu doar în Franța, ci și în alte țări europene.

Monetăria Franceză