Monedă de Aur 20 Franci francezi Napoleon al III-lea cu lauri

Istoric

Originea francului francez din aur

Istoria fascinantă a francului francez din aur a început în secolul al XIV-lea, în timpul Războiului de 100 de ani. Perioada a fost marcată de o serie de conflicte între Franța și Marea Britanie, iar în timpul bătăliei de la Poitiers (Franța) din 1356, regele Ioan al II-lea al Franței a fost capturat de adversarii săi englezi care, pentru eliberarea sa, au cerut o răscumpărare în valoare de trei milioane de monede de aur. Odată plătită, regele Ioan a fost eliberat, iar întoarcerea sa din captivitate a fost marcată prin introducerea unei monede de aur numită "franc à cheval", însemnând „liber pe cal”, făcând aluzie la modul în care regele a revenit. Deși ulterior noul franc de aur a fost folosit în comerțul din întreaga Franță, uniformitatea sa a fost deseori supusă reevaluării. Acest lucru s-a schimbat când Napoleon Bonaparte a ajuns la putere la începutul anilor 1800.

Moneda franceză din aur 20 de franci a fost autorizată de Napoleon Bonaparte

Considerat unul dintre cei mai importanți lideri militari ai lumii, Napoleon Bonaparte, un politician foarte abil, a reușit la sfârșitul Revoluției Franceze să se proclame Prim Consul al noului guvern francez. Un susținător ferm al aurului, în 1803, el a autorizat standardizarea și crearea monedei de aur din Napoleon. Noua monedă a fost emisă cu 2 valori nominale, 20 și 40 de franci. Valorile nominale de 5, 10, 50 și 100 de franci au fost ulterior introduse și emise în diferite momente, dar cea mai populară și, prin urmare, cea mai emisă, a fost moneda de aur de 20 de franci. Moneda de aur 20 de franci Napoleon cântărea 6,45 grame și conținea 90% aur, sau 5,805 grame de aur. Moneda de aur de 20 de franci a fost emisă ultima dată în 1914 și, deși designul și efigia inscripționată s-au schimbat în această perioadă, denumirea și uniformitatea monedei au rămas aceleași, contribuind la reputația bună și popularitatea monedei. În consecință, toate monede de aur de 20 franci francezi emise în secolele XIX și XX sunt denumite „Napoleoni”.

Napoleon al III-lea, pe moneda franceză din aur 20 de franci 

Născut în 1808, la Paris, Charles Louis-Napoleon (III) Bonaparte a fost nepotul lui Napoleon I. A crescut în exil din cauza îndepărtării lui Napoleon I de la putere în 1815 și alungării ulterioare a dinastiei sale din Franța. În timpul vieții sale de adult în exil, Charles Louis-Napoleon și-a făcut planuri, în mod constant, pentru a se reinstala ca moștenitor de drept al fostului imperiu napoleonian.

În 1848, fereastra de oportunitate s-a ivit când regele francez Louis Philippe, ca urmare a Revoluției din februarie, a fost îndepărtat de la tron. Charles Louis-Napoleon, întors în Franța, a reușit să asigure majoritatea votului popular în alegerile generale care au urmat. În consecință, el a fost proclamat ca președinte al noii Republici Franceze. În timpul mandatului său timpuriu a condus ca președinte, dar, constrâns de constituția franceză la un singur mandat, organizează o lovitură de stat proclamându-se împărat al Franței, rămânând astfel la conducere ca dictator.

Deși a guvernat autoritară, Napoleon al III-lea s-a dovedit a fi un lider eficient care a adus schimbări  pozitive semnificative în societatea franceză. În timpul celor două decenii de guvernare, Franța a prosperat atât pe plan economic, cât și social. Reformele sale sociale remarcante au fost acordarea  dreptului la grevă și organizare al muncitorilor, precum și mai mult acces femeilor la educația publică. Politicile sale economice au permis dezvoltarea economiei franceze, reducerea taxelor stimulând astfel comerțul. A investit sume mari de bani în infrastructura Franței, construind căi ferate, canale, drumuri și portul maritim. În timpul guvernării sale, flota franceză a devenit a doua ca mărime după cea britanică. De asemenea, producția industrială și agricolă franceză a crescut dramatic, reducând amenințarea foametei pentru prima dată în secole.

Chiar dacă Napoleon al III-lea s-a bucurat de un mare sprijin în rândul electoratului francez, el s-a confruntat cu o opoziție politică internă tot mai mare. În 1870, Napoleon al III-lea a fost capturat când armata sa a pierdut o luptă decisivă împotriva forțelor prusiene. Înfrântă în luptă, Franța s-a predat și a pierdut războiul franco-prusac. Adversarii politici ai lui Napoleon al III-lea au profitat de situație și de absența sa, îndepătându-l de la putere. Odată negociat tratatul de pace între Franța și Prusia, Napoleon al III-lea a fost eliberat, însă chiar eliberat, Napoleon al III-lea nu a putut să se întoarcă acasă din cauza poziției sale politice ingrate și a mâniei publice pe fondul războiul pierdut. Charles Louis-Napoleon Bonaparte a decis să se mute în Marea Britanie împreună cu soția sa unde a rămas până la moartea sa în 1973.

Originea francului francez din aur

Istoria fascinantă a francului francez din aur a început în secolul al XIV-lea, în timpul Războiului de 100 de ani. Perioada a fost marcată de o serie de conflicte între Franța și Marea Britanie, iar în timpul bătăliei de la Poitiers (Franța) din 1356, regele Ioan al II-lea al Franței a fost capturat de adversarii săi englezi care, pentru eliberarea sa, au cerut o răscumpărare în valoare de trei milioane de monede din aur. Odată plătită, regele Ioan a fost eliberat, iar întoarcerea sa din captivitate a fost marcată prin introducerea unei monede din aur numită "franc à cheval", însemnând „liber pe cal”, făcând aluzie la modul în care regele a revenit. Deși ulterior noul franc de aur a fost folosit în comerțul din întreaga Franță, uniformitatea sa a fost deseori supusă reevaluării. Acest lucru s-a schimbat când Napoleon Bonaparte a ajuns la putere la începutul anilor 1800.

Moneda franceză din aur 20 de franci a fost autorizată de Napoleon Bonaparte

Considerat unul dintre cei mai importanți lideri militari ai lumii, Napoleon Bonaparte, un politician foarte abil, a reușit la sfârșitul Revoluției Franceze să se proclame Prim Consul al noului guvern francez. Un susținător ferm al aurului, în 1803, el a autorizat standardizarea și crearea monedei de aur din Napoleon. Noua monedă a fost emisă cu 2 valori nominale, 20 și 40 de franci. Valorile nominale de 5, 10, 50 și 100 de franci au fost ulterior introduse și emise în diferite momente, dar cea mai populară și, prin urmare, cea mai emisă, a fost moneda din aur de 20 de franci. Moneda din aur 20 de franci Napoleon cântărea 6,45 grame și conținea 90% aur, sau 5,805 grame de aur. Moneda din aur de 20 de franci a fost emisă ultima dată în 1914 și, deși designul și efigia inscripționată s-au schimbat în această perioadă, denumirea și uniformitatea monedei au rămas aceleași, contribuind la reputația bună și popularitatea monedei. În consecință, toate monede din aur de 20 franci francezi emise în secolele XIX și XX sunt denumite „Napoleoni”.

Moneda din aur de 20 franci francezi, etalonul de aur al Europei

Ironic, moneda din aur de 20 franci emisă de Napoleon a avut mai mult succes în a unifica monetar și comercial Europa decât acțiunile în forță ale împăratului francez. Astfel, dacă imperiul clădit de Napoleon a dispărut odată cu el, moneda din aur de 20 franci i-a dănuit și chiar s-a impus ca piatră de temelie a primei uniuni monetare a Europei. Uniunea Monetară Latină a fost înființată, în 1865, de Franța, Belgia, Italia și Elveția, având ca scop unificarea acestor țări din punct de vedere monetar, sub umbrela unei monede unice.  Uniformitatea francului de aur francez și atractivitatea economiei franceze au stat ca fundament pentru o nouă monedă „euro”.

Membrii fondatori au convenit ca finețea și greutatea uniform a monedelor să fie egală cu francul de argint și francul de aur și să schimbe reciproc monedele de aur și argint la egalitate, indiferent dacă acestea aveau un alt design , efigie sau nume. Raportul celor două metale prețioase a fost, de asemenea, standardizat - 4,5 grame de argint fiind egale cu 0,290322 grame de aur, un raport de 15,5 la 1. Această standardizare a facilitat și simplificat comerțul între țările membre și a fost văzută ca un concept atrăgător, conducând și alte țări europene să adere. Deși uniunea a venit cu numeroase defecte, unul dintre ele fiind faptul că guvernele individuale au emis peste notele de hârtie peste raportul fix stipulat care era stabilit între bancnotele de hârtie și monedele circulante din metale prețioase, toate acestea au fost consecința judecății umane slabe, mai degrabă decât a eșecului a monedei uniforme din metal prețios. Cu toate acestea, uniunea s-a extins până la apariția primului război mondial și a ajuns la un sfârșit formal un deceniu mai târziu, în 1927. 

Popularitatea monedelor din aur de 20 franci francezi continuă

Monedele din aur emise în timpul lui Napoleon au fost folosite  pe scară largă în secolele 19 și 20 în Europa și în întreaga lume. Franța a controlat o mare parte a Europei la începutul anilor 1800, iar puterea sa colonială a ajuns la apogeu  la începutul secolului 20. Monedele din aur de 20 franci au fost, astfel, mijloacele ideale pentru creșterea comerțului și a investițiilor. Mare parte din aceste monede a fost emisă după 1850, perioadă care a coincis cu apariția  Uniunii Monetare Latine și expansiunea imperiului colonial francez. Această serie nu a fost mai bătută la începutul anilor 1900, ultima fiind moneda din aur – 20 de franci Cocoș. Chiar dacă nu au mai fost emise de atunci, popularitatea acestor monede din aur de 20 franci francezi nu a scăzut, ba chiar sunt  cele mai tranzacționate monede clasice din aur nu doar în Franța, ci și în alte țări europene.

Monetăria Franceză