Monedă de Aur 10 guldeni Willem III Olanda

Istoric

Născut în 1817, Willem al III-lea i-a succedat la tronul Olandei tatălui său, în 1849. Cu un trecut militar, Willem era un om simplu, o persoană conservatoare care iubea armata și dezaproba orice limitare a puterii regale. Popular în rândul oamenilor obișnuiți, grupările mai liberale ale societății olandeze îl apreciau mai puțin.

Lăsând la o parte personalitatea regelui Willem, ceea ce a marcat cu adevărat domnia sa a fost expansiunea economică rapidă a Olandei din 1850 până în 1900. Înainte de mijlocul secolului al XIX-lea, Olanda fusese afectată de mai multe crize economice, epidemii și dezastre naturale care o lăsaseră, cumva, în urmă, comparativ cu alte țări din Europa. Acest lucru, însă, s-a schimbat în timpul domniei lui Willem. Până în 1890, producția industrială aproape că s-a dublat față de nivelul din anii 1820 și, coroborat cu reformele care au vizat creșterea exporturilor, țara s-a specializat în comercializarea produselor agricole - un pas aparte al industriei olandeze, valabil și în prezent. Pentru a transporta mărfurile, au fost realizați peste 2.000 km de cale ferată, au fost construite porturi și rețele vaste de canale. Până la sfârșitul secolului, Olanda a recuperat terenul pierdut, astfel încât domnia regelui Willem a devenit asociată cu o perioadă favorabilă din istoria țării. Willem a domnit până la moartea sa în 1890, lăsând tronul fiicei și viitoarei regine, Wilhelmina.

De-a lungul istoriei, națiunile care și-au folosit cu succes avantajele s-au extins în ceea ce privește teritoriu și au prosperat economic. Deși Olanda nu a fost diferită în acest sens, istoria sa ca putere maritimă și colonială a început cu o resursă destul de neobișnuită, deși gustoasă: peștele.

Deoarece Marea Nordului conținea cantități mari din această resursă, olandezii au devenit pescari eficienți. Pentru a valorifica cât mai mult posibil rezervele abundente, și-au perfecționat tehnicile de construcție navală și au început să producă nave rapide și solide. „Fluyt”-urile olandeze puteau transporta mai multă marfă cu un echipaj mai mic decât principalii lor rivali, iar costurile de construcție a navelor erau considerabil mai mici. Și asta datorită unei descoperiri tehnologice din secolul al 17-lea : gaterele eoliene, care le permiteau olandezilor să producă mai rapid și ușor cheresteaua necesară construirii navelor.

Până în 1670, flota de transpor t olandeză era mai mare decât cele ale Marii Britanii, Franței, Germaniei și Spaniei la un loc. Având un simț înăscut al comerțului, olandezii au deschis rute de transport maritim către America și Orientul Îndepărtat, unde au creat mai multe colonii.  Acestea le-au adus un profit imens și au consolidat  reputația Republicii Olandeze drept una dintre cele mai importante „companii” comerciale din lume.

Pentru a facilita acest comerț, a fost nevoie de un mijloc de plată, motiv pentru care olandezii au emis numeroase monede din aur și argint. Spre exemplu, ducații, stuivers sau ducatonii olandezi au devenit monede comerciale populare, duse de flota comercială olandeză în cele mai diverse colțuri ale lumii.  Guildenul, pe de altă parte, avea un rol ușor diferit.

După înființarea Regatului Unit al Țărilor de Jos în 1815, a fost introdus florinul a fost introdus ca monedă oficială a noului regat, rol pe care l-a deținut până în 1933. Florinul, sau gulden („de aur”)  în olandeză, a fost bătut în denominațiuni de 5, 10 și 20 gulden, 10 gulden dovedindu-se cel mai popular. Timp de 115 ani, puritatea minedei de 21,6 carate și dimensiunile au rămas aceleași, iar designul monedei a suferit doar mici variațiuni, fiind astfel mărturie a valorii și popularității sale. Cea mai mare serie de guldeni emiși au fost cei cu efigia Regelui William al III-lea și a Reginei Wilhelmina.