Mexic, Centenario, 50 pesos

Istoric

Istoric

Centenario (50 pesos mexicani) marchează 100 de ani de la Războiul de Independență mexican și aduce un onorariu idealurilor revoluționare ale vremii. Înainte de anul 1821 Mexic era o colonie a Spaniei. Colonizatorul percepea impozite pe producția și comerțul de bunuri, și folosea țara ca pe o sursă de venituri de aproape 300 de ani. La începutul secolului al XIX-lea populația creolă din Mexic a început să pună la îndoială relația sa cu Spania. Creolii erau, în principal, europeni, de origine spaniolă, născuți în Mexic. Aceștia erau conform legii egali cu spaniolii, dar, de fapt, excluși din ocuparea unor poziții mai înalte în biserică sau în funcțiile statului. Activitățile lor comerciale erau, de asemenea, foarte limitate. 

În 1810 populația din Mexic depășise șase milioane, aproape 15.000 dintre ei fiind spanioli. Aceștia duceau o viață generoasă, în timp ce, cea mai mare parte a populației locale era foarte săracă. În acest an veniturile din Mexic s-au ridicat la 24 de milioane de pesos. Trezoreria Regală din Madrid colecta 25% din această sumă sub formă de taxe. Acest fapt devine un prilej ca la 16 septembrie 1810 un grup de intelectuali creoli să înceapă revoluția în Mexic și lupta pentru autonomie.

Mișcarea revoluționară condusă de preotul creol Miguel Hidalgo, a adunat o armată de peste 80.000 de oameni. Armata era compusă în principal din mexicani săraci, fără pregătire militară și arme insuficiente. În bătălia de la Calderon spanioli au învins armata revoluționară. Hidalgo este capturat și executat. Spiritul revoluționar continuă să trăiască, în ciuda pierderii liderului și a dezintegrării armatei. Astfel numeroși monarhiști creoli loiali, care susțineau anterior coroana, încep să sprijine independența Mexicului. În anul 1821 revoluția duce la proclamarea suveranului Primului Imperiu Mexican. 

Monetăria Mexicană

După descoperirea Lumii Noi de către Cristofor Columb, teritoriile care astăzi fac parte din Mexic au fost absorbite în Imperiul Spaniol la începutul anilor 1500. Coloniștii spanioli au descoperit rapid că Mexicul era extrem de bogat în minerale, în special argint. Pe măsură ce activitățile comerciale din regiune s-au intensificat, a crescut și cererea pentru monede care să faciliteze schimburile comerciale. Având în vedere abundența minereului de argint, în 1535 a fost luată decizia logică de a înființa o monetărie în Mexico City.

Prima monetărie din Lumea Nouă

Monetăria Mexicană, care mai târziu a produs și moneda de aur de 50 pesos, a început să bată primele monede spaniole de 8 reali (cunoscută și ca dolarul de argint spaniol) la sfârșitul anilor 1530.

Datorită manuscriselor regale spaniole, există multe informații despre modul în care funcționa monetăria mexicană în primii săi ani de activitate. Aceasta oferea servicii de rafinare și testare a purității metalelor, precum și baterea monedelor. Comercianții care aveau nevoie de monede apelau la monetărie, care le furniza monede în schimbul unei taxe.

Procesul era simplu: comercianții puteau aduce propriul argint, care era topit, verificat și transformat în monede, sau puteau cumpăra lingouri de argint direct de la monetărie și să le transforme în monede. De exemplu, dacă un comerciant dorea să transforme 214 grame de argint în monede, trebuia să plătească o taxă de două reali (echivalentul a 6,39 grame de argint). Astfel, monetăria percepea un comision de aproximativ 3% din greutatea totală a argintului destinat producerii de monede.

Taxa colectată de monetărie era distribuită după cum urmează: 35% revenea supervizorilor care conduceau operațiunile monetăriei, 32% mergea la trezoreria monetăriei, 11% era destinat operatorilor care realizau efectiv monedele, 7% mergea către asayeri (cei care testau puritatea metalului) și către gravori, iar estul era împărțit între măsurători, secretari, costuri administrative și pază.

Procesul de batere a monedelor

După ce comerciantul și monetăria ajungeau la un acord, argintul era dus într-o zonă specială a monetăriei unde era testat pentru puritate și transformat în benzi subțiri de metal. Aceste benzi erau apoi tăiate în discuri rotunde, care erau cântărite pentru a se asigura că respectă greutatea standard.

După această etapă, discurile treceau printr-un proces de recoacere (annealing) – erau încălzite și apoi răcite la o temperatură controlată pentru a restabili ductilitatea metalului, care se pierdea în timpul procesului de laminare și tăiere.

În final, discurile erau plasate între două matrițe gravate cu designul monedei și erau lovite manual cu un ciocan pentru a obține monedele de argint real.

Monetăria Mexicană în prezent

Monetăria Mexicană este cea mai veche monetărie din America de Nord, America de Sud si America Centrală și continuă să funcționeze și astăzi. Pe lângă producția monedelor de circulație ale Mexicului, monetăria este renumită și pentru baterea unora dintre cele mai frumoase monede de investiție din lume: seria de aur și argint Libertad. Aceste monede, recunoscute pentru designul lor excepțional și puritatea ridicată, sunt apreciate atât de colecționari, cât și de investitori din întreaga lume.