Cum aurul salvează oamenii de fiasco-ul lirei turcești

Salvarea aurului în fața fiasco-ului lirei turcești

Nu trebuie să ne uităm prea mult în trecut pentru a vedea că aurul a fost folosit ca un activ pentru stocarea valorii. Metalul galben prețios continuă să servească ca atare chiar și în zilele noastre. Și putem să afirmăm fără rezerve că va continua să o facă și în viitor. Ca exemplu, să ne uităm la ce s-a întâmplat în Turcia în ultimii ani și de ce a crescut recent cererea de aur în țara balcanică.

În ultimii ani, Turcia a fost într-o stare de fiasco financiar direcționat, iar deciziile guvernului au creat o situație negativă pentru cetățeni. Acest fapt este valabil mai ales pentru persoanele cu venituri fixe – pensionari și beneficiari de servicii. În articolul de astăzi vom analiza ceea ce s-a întâmplat în Turcia și modul în care oamenii de acolo s-au orientat spre active: aurul.

După cum vom vedea, acest lucru nu este surprinzător, deoarece lira turcească, măsurată în dolari, și-a pierdut literalmente jumătate din puterea de cumpărare în mai puțin de doi ani, în timp ce prețurile bunurilor și serviciilor de consum din Turcia continuă să crească constant.

Inflația și tipărirea – haosul planificat al lirei turcești

De ani de zile, „inflația” măsurată de indicele prețurilor de consum în Turcia a fost relativ ridicată, mai ales dacă urmărim dinamica indicatorului printre celelalte economii ale Vechiului Continent. Și, deși până la începutul anului 2017 datele au rămas la un nivel de până la 10% pe lună, în ultimii patru ani acestea au fost permanent peste acest procent. Doar într-o singură lună procentul a scăzut sub 10%, în anul 2019.

Un astfel de nivel formal al inflației, în practică, înseamnă că prețurile bunurilor și serviciilor de consum au fost, de exemplu, în decembrie 2020, cu 14,6% mai mari decât în ​​decembrie 2019. Problema pentru rezidenți este că acest fenomen are un efect cumulativ – cu cât galopul este mai mare și inflația (adică valoarea peste 10% pe lună) persistă, cu atât puterea de cumpărare a lirei turcești subminează mai repede.

S-ar putea să existe mai mulți vinovați pentru această stare de fapt, dar principala cauză pe care trebuie să o analizăm provine din politica autorităților sub președintele Recep Tayyip Erdogan.

Motivul fundamental al prăbușirii puterii de cumpărare a lirei turcești este lansarea ofertei de bani. Acest comportament este construit pe doi stâlpi, ambii fiind administrați de banca centrală. Primul, desigur, este oferta de bani, iar al doilea este volumul de credit în economie. Efectul pe care îl are creșterea împrumuturilor asupra lirei turcești este absolut identic cu cel al creșterii tipăririi sale, întrucât împrumuturile conduc în cele din urmă la mai mulți bani în circulație – băncile țării funcționează cu rezerve parțiale.

Să ne uităm la fiecare dintre acestea în profunzime.

Inflația lirei turcești

După Marea Recesiune din 2008, ritmul în care banca centrală imprimă noi unități de lire turcești este în continuă creștere. Tendință ilustrată în graficul ofertei de bani M2 – un indicator care include atât suma totală de bani în circulație, cât și depozitele pe termen scurt în sistemul bancar. Ca atare, M2 este un indicator cheie al stării oricărei monede.

Graficul arată că doar în ultimul deceniu, oferta de bani din Turcia a crescut extrem de rapid. De fapt, suma lirei turcești în circulație ca depozite în sistemul bancar a crescut de șapte ori. Imaginea este și mai dramatică dacă analizăm inflația imediată în ultimii doi ani – pentru că „inflația” înseamnă o creștere a ofertei de bani.

În acest fel, tipărirea neîncetată realizată de banca centrală subminează puterea de cumpărare a lirei turcești, fenomen care s-a petrecut într-un ritm accelerat în ultimii doi ani.

Împrumuturi și deprecierea lirei turcești

Totuși, în paralel cu tipărirea galopantă a lirei turcești, împrumuturile și-au făcut debutul în țară. Acest lucru nu este întâmplător. Pe de o parte creșterea lirei în circulație se datorează inflației, iar pe de altă parte apare ca efect a creșterii creditelor în sistemul bancar cu rezerve parțiale.

Cu toate acestea, banca centrală a țării este, de asemenea, responsabilă pentru creșterea împrumuturilor. Până la începutul acestui secol, rata principală a dobânzii în țară a fost extrem de ridicată, ajungând uneori la 100% – un fenomen fără precedent pentru o țară europeană, în special pe fondul politicilor Băncii Centrale Europene. De atunci, rata dobânzii a început să scadă, dar în ajunul Marii recesiuni are în continuare o valoare mult prea mare, de 16,5%.

Odată cu izbucnirea crizei, guvernul dorește să „stimuleze” economia și să o înjumătățească. Astfel, deși este încă relativ mai mare decât în ​​multe alte părți ale Europei, rata dobânzii în Turcia este extrem de scăzută. Acest motiv duce în mod direct către lansarea rapidă a împrumuturilor.

De la reducerea sa în 2009, au existat doar trei încercări de creștere a ratei dobânzii: pentru foarte scurt timp în 2014, apoi în 2019 și la sfârșitul anului 2020.

Deși președintele Rezervei Federale Paul Walker a stopat inflația în Statele Unite odată cu creșterea ratei dobânzii cheie, în Turcia Erdogan însuși s-a opus acestei măsuri până relativ recent. El a numit chiar posibilitatea creșterii ratelor dobânzii drept „instrument al inamicilor noștri”.

În cele din urmă, chiar și Erdogan „a îngenuncheat” în fața unei realități în care lira turcească s-a depreciat la o rată de multe ori mai mare decât ținta băncii centrale. După cum am spus deja, în decembrie, indicele prețurilor de consum din țară a atins o valoare anuală de 14,6%, iar instituția financiară a vizat un nivel sub 11%.

Astfel, pe de o parte, banca centrală nu numai că nu a oprit tipărirea, ceea ce a subminat în mod activ puterea de cumpărare a lirei turcești, dar a menținut și rata dobânzii cheie artificial scăzută, care într-un mod pasiv a avut practic același efect. Lovitura dublă asupra lirei turcești, așa cum era de așteptat, a dus la prăbușirea ei. De fapt, lira s-a triplat începând cu 2010 și până în prezent. În termeni reali, înțelegem că dacă acum puțin peste zece ani o marfă costa 1 lira turcă, astăzi valoarea ei va fi puțin peste 3 lire turcești, iar acest lucru poate fi atribuit în mare măsură acțiunilor băncii centrale, presate de politicienii locali.

În termeni de dolari, lucrurile nu sunt mai roz. Mai mult, putem vorbi chiar despre aspecte cu un impact mult mai sever. În ultimul deceniu, lira s-a depreciat de 5,2 ori față de dolar, iar în 2020 s-au stabilit recorduri pentru pierderea puterii sale de cumpărare.

Cu toate acestea, inversarea politicii privind rata cheie a dobânzii va opri prăbușirea necontrolată a lirei turcești. Să vedem încă câțiva factori.

Acțiunile băncii centrale și efectele sale

Pentru a încerca să oprească devalorizarea lirei, fără succes, banca centrală a început să vândă rezervele sale valutare și în special rezervele sale în dolari. Astfel, 2020 a devenit nu numai un an de recorduri în ceea ce privește prăbușirea puterii de cumpărare a lirei turcești, ci și anul cu cea mai mare prăbușire a stocurilor băncii.

Între 2016 și 2020, acțiunile băncii au scăzut cu 50%. Prin urmare, chiar și atunci când ratele dobânzii din țară au fost majorate pentru prima dată, puterea de cumpărare a lirei turcești s-a prăbușit și mai repede. Motivul este că investitorii globali nu mai au încredere în acțiunile băncii centrale.

Și nu este singura decizie a autorității de reglementare care lasă economia vulnerabilă. Cerința privind valoarea rezervelor băncilor comerciale a fost redusă. Astfel avem o creștere a ratei dobânzii, ceea ce duce la o scădere a împrumuturilor și la o reducere a deprecierii lirei turcești. Dar, banca centrală se confruntă cu rezerve mai mici, ceea ce provoacă susținerea în continuare la extinderea creditului, respectiv la creșterea volumului împrumuturilor în economie.

Aurul și economisirea puterii de cumpărare

Aflați în această situație dificilă din punct de vedere financiar, turcii s-au orientat spre cumpărarea de aur atunci când au putut. De aceea, piața principală a metalului prețios, Marele Bazar din Istanbul, a fost închisă de mai multe ori pe an. Cu toate acestea, această „goană după aur”, așa cum a denumit Reuters fenomenul, nu ar trebui să ne surprindă. Un astfel de comportament în economie a fost descris de Ludwig von Mises, cel care îl numește o „evadare pentru asigurarea valorii”.

De multe ori în istorie am putut să observăm că atunci când banii fiduciari au început să se prăbușească, atenția către aur a crescut. Nu este o coincidență, așadar, că în mijlocul Marii Depresiuni, președintele american Theodore Roosevelt a confiscat efectiv aurul americanilor prin ordin executiv 6102.

Totuși, să revenim la ce s-a întâmplat pe piețele din Turcia.

Răspunsul scurt este: când acest lucru a fost posibil și oamenii au avut acces la metalul prețios, cererea pentru aur a explodat. La mijlocul lunii august, când bazarul din Istanbul s-a redeschis după blocare, turcii au cumpărat 7 miliarde de dolari în aur într-o singură zi, majoritatea magazinelor epuizând toate acțiunile în doar câteva minute, potrivit Reuters.

Odată cu achizițiile uriașe făcute anul trecut, cantitatea totală de aur depozitată de persoane fizice „sub saltea”, potrivit experților, a depășit 5.000 de tone. Cu toate acestea, știm sigur că până la sfârșitul lunii noiembrie 2020, care este ultima lună pentru care avem în prezent date, depozitele bancare în aur cresc la cea mai mare valoare din istorie: doar anul trecut acestea au crescut cu peste 100%.

Astfel, în termeni monetari, acestea se ridică deja la 35 de miliarde de dolari. O sumă fără precedent și care este foarte posibil ca în ultimele două luni ale anului 2020 să fi depășit 40 de miliarde de dolari, mai ales având în vedere că lira turcească a continuat să-și piardă puterea de cumpărare la o rată care depășește previziunile băncii centrale.

Pentru a satisface această cerere, țara a importat aur în valoare de 25,2 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă cea mai mare valoare din istorie și reprezintă o creștere de 123% față de importurile din 2019, a declarat ministrul resurselor naturale Fatih Dönmez în fața ziarului local Hurriyet.

Însă recordurile de aur ale Turciei nu se termină aici. De fapt, anul trecut țara a înregistrat o producție record, după ce industria sa de exploatare a aurului a început să funcționeze abia în 2001. Datele de la Ministerul Resurselor Naturale arată că producția de aur a atins 42 de tone în 2020, ceea ce a îmbunătățit recordul anterior, când au fost exploatate 35 de tone de metal.

În concluzie, indiferent de prețul aurului, turcii demonstrează încă o dată că metalul este un punct de salvare în perioadele de inflație. Pentru că atunci când propria bancă centrală distruge puterea de cumpărare a lirei turcești, poți oricând apela doar la activ, care de mii de ani a servit drept depozitar al solvabilității.