Evoluția pieței aurului în prima jumătate a anului 2026 poate fi împărțită în două perioade distincte. Primele trei luni au fost deosebit de solide, pe fondul unei cereri investiționale ridicate și a continuării tendinței ascendente observate în ultimii ani. În schimb, în trimestrul al doilea, piața a intrat într-o etapă de calm relativ, pe măsură ce prețurile au trecut printr-o corecție, iar o parte dintre investitori au rămas în expectativă, în căutarea unor semnale mai clare privind direcția spre care se îndreaptă piața.

Numai în primul trimestru al anului 2026, băncile centrale au achiziționat aproape 250 de tone de aur. Dacă acest ritm se va menține, achizițiile totale ar putea ajunge la aproximativ 900 de tone până la sfârșitul anului, confirmând tendința de acumulare accelerată de aur de către băncile centrale observată în ultimii ani. Această evoluție este cu atât mai remarcabilă cu cât obligațiunile de Trezorerie ale Statelor Unite cu maturitate de 30 de ani oferă în prezent randamente de aproximativ 5,1%, printre cele mai ridicate niveluri din ultimii ani. Având în vedere că inflația în SUA se situează în jurul valorii de 3,8%, randamentul real este de aproximativ 1,3%. În mod tradițional, astfel de randamente reprezintă o alternativă atractivă la aur, însă până acum nu au fost suficiente pentru a modifica tendința pe termen lung susținută de cererea băncilor centrale și de nivelul ridicat al incertitudinilor geopolitice. În acest context, băncile centrale continuă să acumuleze aur într-un ritm constant.

China, Polonia și India se numără în continuare printre cei mai activi cumpărători, după ce și-au majorat constant rezervele de aur în ultimii ani. Analiștii consideră că aceste achiziții fac parte dintr-o strategie mai amplă de diversificare a rezervelor și de reducere a dependenței față de activele denominate în dolari americani.

Tendința confirmă concluziile unui raport recent al Băncii Centrale Europene, care arată că aurul a devenit cel mai important activ de rezervă la nivel mondial. La finalul anului 2025, 27% din rezervele băncilor centrale erau deținute sub formă de aur fizic, în creștere cu șapte puncte procentuale față de anul precedent. Obligațiunile de Trezorerie ale SUA s-au clasat pe locul al doilea, ponderea acestora scăzând de la 25% la 22% în aceeași perioadă, în timp ce activele denominate în euro și-au păstrat poziția a treia, cu o cotă de 15%.

„Această cerere este exact factorul care a stat la baza recordurilor de preț observate în ultimii ani și va continua să reprezinte un element esențial al pieței ascendente pe termen lung pentru metalele prețioase. Faptul că băncile centrale continuă să cumpere aur într-un mediu caracterizat de dobânzi ridicate transmite un semnal important pieței. Aceste instituții nu urmăresc câștiguri pe termen scurt, ci caută protecție și stabilitate pe termen lung într-un context geopolitic din ce în ce mai volatil”, a declarat Victor Dima, Manager de Trezorerie în cadrul Tavex România.

Unul dintre momentele-cheie care au determinat schimbarea comportamentului băncilor centrale a fost anul 2022, când Statele Unite au înghețat o parte din rezervele suverane ale Rusiei. Acest episod a demonstrat pentru multe state că activele deținute în sisteme financiare străine nu sunt complet lipsite de riscuri politice. De atunci, aurul este perceput tot mai mult nu doar ca instrument de protecție împotriva inflației, ci și ca o formă de apărare împotriva riscurilor geopolitice și macroeconomice.

„Dobânzile ridicate nu reprezintă doar un concurent pentru aur. Ele ridică și o altă întrebare: de ce cele mai mari economii ale lumii trebuie să ofere randamente atât de ridicate pentru a atrage capital? Pentru mulți investitori, acest lucru este perceput din ce în ce mai mult ca un semnal de risc, nu de stabilitate”, a adăugat Victor Dima.

În prezent, aurul se tranzacționează în jurul valorii de 4.500 de dolari pe uncie troy, cu aproximativ 1.000 de dolari sub maximul atins în ianuarie 2026, însă la un nivel dublu față de aceeași perioadă a anului 2024.

Cu toate acestea, preocupările legate de riscurile geopolitice, nivelul ridicat al datoriilor suverane și fragmentarea economiei globale continuă să susțină cererea pentru metalul prețios. Un impact negativ semnificativ asupra prețului aurului a venit din conflictul din Golful Persic și închiderea Strâmtorii Ormuz, evenimente care au determinat o creștere accentuată a prețului petrolului și au obligat unele state din regiune să își lichideze o parte din rezerve. În plus, în timp ce țări precum China, Polonia și India continuă să acumuleze aur, altele, inclusiv Rusia și Turcia, au vândut cantități importante din rezervele lor, sub presiunea necesităților fiscale.