Economia, afacerile și investițiile includ numeroși termeni specifici și acronime, ceea ce poate face ca domeniul să fie confuz pentru noii investitori sau pentru cei interesați să se implice.

Unul dintre termenii frecvent utilizați este „bull market” (eng. piață de taur).

În acest articol vom explica ce înseamnă un „bull market”, cum a apărut termenul și vom discuta despre opusul său, „bear market” (eng. piață de urs).

Definiția unui „bull market”

Definiția unui „bull market” este destul de simplă.

Potrivit Comisiei pentru Valori Mobiliare și Schimb din SUA (Securities and Exchange Commission), un „bull market” este:

O perioadă în care prețurile acțiunilor cresc, iar sentimentul pieței este optimist. În general, un bull market are loc atunci când un indice de piață larg înregistrează o creștere de 20% sau mai mult pe o perioadă de cel puțin două luni.

Astfel, un „bull market” înseamnă că valoarea activelor (precum acțiuni, obligațiuni, mărfuri – cum ar fi aurul și argintul) dintr-o piață este în creștere constantă, și mai ales semnificativă.

Piețele de tip „bull” sunt deseori corelate cu perioade de creștere economică.

Caracteristicile unui „bull market”

Deși avem deja o definiție generalizată, avem nevoie și de anumite condiții macroeconomice care să asigure acel randament de minim 20% în două luni.

Astfel, putem enumera:

Optimism și încredere: piețele de tip „bull” se caracterizează prin optimism, încrederea investitorilor și așteptările că rezultatele bune vor continua pe termen lung.
Creștere economică: economia este în expansiune, șomajul este scăzut și ratele dobânzilor sunt, de regulă, mici.
Valoarea activelor crește: prețurile activelor, precum acțiuni, obligațiuni, mărfuri sau imobiliare, sunt în continuă creștere, iar volumul tranzacțiilor crește semnificativ.
Lichiditate crescută: există suficient capital de investit în active, creditarea este ieftină, ceea ce permite împrumuturi ieftine plasate în bursa cu randament mai mare.
Dividende mai mari: companiile care performează bine tind să crească dividendele pentru a face acțiunile mai atractive.
Dificultăți în identificarea momentului de început: doar analizând retroactiv, piețele de tip „bull” sunt mai ușor de recunoscut decât în timp real.
Riscuri mai mari: investitorii pot deveni prea încrezători își pot asuma riscuri inutile.

Pe măsură ce prețurile activelor cresc și generează câștiguri, mai mulți oameni sunt încurajați să investească, ceea ce alimentează și mai mult creșterea. Întrucât piețele de tip „bull” tind să apară în perioade de forță economică, investitorii se simt, în general, bine din punct de vedere financiar și au mai mulți bani de plasat pe piață.

Riscurile asociate cu un „bull market”

Există riscul ca investitorii să devină prea încrezători, ceea ce duce la un fenomen cunoscut drept „exuberanță irațională”. Aceasta poate provoca un comportament de tip „fear of missing out” (frica de a pierde oportunități), determinând investiții riscante fără cercetări adecvate.

De exemplu, în timpul pieței „bull” din 2021, investitorii au achiziționat acțiuni populare (numite „meme stocks”) fără a evalua companiile în sine.

Politica monetară joacă, de asemenea, un rol semnificativ. Deciziile băncilor centrale privind expansiunea creditelor sau relaxarea cantitativă (tipărirea de bani), pot crea o iluzie monetară și pot conduce la bule de piață.

Atunci când piața este inundată cu credit ieftin, majoritatea indicilor beneficiază de un impuls, iar investitorii continuă să cumpere, ceea ce creează o spirală de supraevaluare.

Un exemplu recent a fost în timpul pandemiei COVID-19, când stimulentele guvernamentale au dus la o creștere masivă a investițiilor, urmată de o scădere abruptă.

Exemple de „bull market”

Piețele de tip „bull” reprezintă orice perioadă prelungită în care prețurile activelor cresc vertiginos. După definiția anterioară, cu mai mult de 20% în două luni. Majoritatea perioadelor de creștere economică sunt corelate cu piețe de tip „bull”.

2009 – 2020: Cea mai lungă și semnificativă piață „bull” a început după criza financiară din 2008. Indicele S&P 500 a crescut cu 375% în această perioadă, cu un randament mediu anual de aproximativ 15%.
2003 – 2007: O altă piață „bull” notabilă a avut loc după o scădere anterioară. Această perioadă s-a încheiat cu criza financiară din 2008.
Zgomotoșii ani ‘20: Perioada dintre 1920 și 1929 a fost caracterizată de o creștere masivă a pieței de acțiuni, alimentată de speculații și o ofertă monetară crescută. Această perioadă a fost urmată de Marea Criză Economică.

După cum putem vedea din aceste exemple, o piață de tip „bull” produce doar la creșteri pe un termen de timp îndelungat.

Ce este un „bear market” și cu ce e diferit de un „bull market”?

Un „bear market” este opusul unui „bull market”.

Potrivit SEC, un „bear market” este:

O perioadă în care prețurile acțiunilor scad, iar sentimentul pieței este pesimist. În general, un bear market are loc atunci când un indice de piață larg scade cu 20% sau mai mult pe o perioadă de cel puțin două luni.

Aceste două tipuri de piețe concurează constant, în funcție de sentimentul general privind evoluția economiei.

Concluzie

Termenul „bull market” descrie o perioadă de optimism al investitorilor, creștere a prețurilor activelor și perspective economice puternice.

Totuși, aceste creșteri sunt adesea alimentate de credit ieftin sau de un sentiment prea optimist, ceea ce poate duce la formarea bulelor speculative, care se finalizează prinprăbușiri ale pieței.

Economiștii folosesc metaforele „bull” (taur) și „bear” (urs) pentru a descrie „spiritele animale” care influențează deciziile economice. Deciziile investitorilor rămân deseori emoționale sau impulsive, ceea ce poate duce fie la bule în „bull market”, fie la pierderi excesive în „bear market”.