Despre Egipt s-ar putea scrie mii de pagini și tot ar mai rămâne o mulțime de lucruri de povestit. Prima oprire din călătoria noastră pe tărâmul faraonilor a fost în Hurghada, una dintre cele mai faimoase și populare stațiuni turistice din Egipt datorită celor 20 de kilometri de plaje și a temperaturilor care nu scad sub 20 de grade nici măcar iarna.

De aici, pașii noștri au pornit către Luxor. Având Valea Nilului drept călăuză, am înțeles rapid de ce 96,5% din cei 90 de milioane de egipteni locuiesc de-a lungul celebrului fluviu. În acest context, cuvintele fostului președinte egiptean Anwar Sadat sunt grăitoare: „Doar lipsa apei ar aduce războiul înapoi în Egipt”.

Odată, de mult, pe vremea când Homer îi cânta gloria în Iliada, pe cele două maluri ale Nilului se afla Teba. Cu o populație de aproape un milion de locuitori, Teba a fost capitala Egiptului vreme de aproape 500 de ani, până când s-a stins și ultimul faraon al dinastiei Ramses. După ce Memphis i-a luat locul, Teba a fost uitată, încet – încet, și îngropată în nisip până când a fost scoasă la iveală în timpul campaniei din Egipt a lui Napoleon.

Karnak, cel mai mare centru religios al Egiptului

Localnicii din Karnak credeau că templele sunt casele pământești ale zeilor, iar acestă credință se reflectă la fiecare pas prin grandoarea construcțiilor ridicate. De la debarcaderul amenajat pe un canal alimentat de apele Nilului, turiștii străbat o alee străjuită de sfincși cu capete de berbec (simbol al fertilității) până la portalul momumental de la intrarea propriu-zisă în templu. Statui gigantice, inclusiv cea a marelui faraon Ramses al 2 lea care a condus Egiptul timp de 66 ani, veghează peste tot.

Templul lui Amon, amplasat în cea mai mare zonă din cele trei în care este împărțit Karnak, te lasă fără suflare datorită dimensiunilor uriașe. 134 de coloane din blocuri de piatră, perfect îmbinate fără niciun adeziv, din care 12 au nu mai puțin de 23 de metri înălțime. Majoritatea turiștilor se oprește în fața lacului sacru, unde, în tipul sărbătorilor, navigha o barcă cu statuia zeului Amon sau în jurul scarabeului de piatră, pe care legenda spune că trebuie să-l înconjoare de 7 ori dacă vor să le aducă fericirea.

Peste 30 de faraoni, timp de aproape 2.000 de ani, au avut grijă de acest templu și au păstrat vii ritualurile sacre legate de cultul Soarelui, Lunii și al Pământulu, despre care vorbesc și frescele de pe pereți. Însă, deși vechile hieroglife au fost descifrate datorită geniului lui Champollion, multe dintre detaliile acestor ritualuri vor rămâne încă un mister. Construcție demnă de Cartea Recordurilor, templul lui Amon le era însă inaccesibil egiptenilor de rând, iar dacă ar fi încălcat interdicția îi aștepta pedeapsa cu moartea.

De altfel, și acum este interzis accesul în anumite părți ale templului, dar din motive diferite. De-a lungul istoriei, orașul Karnak a fost jefuit și distrus adesea, uneori din motive religioase (primii creștiini au distrus tot ceea ce considerau a fi păgân, inclusiv chipurile zeilor egipteni) sau din lăcomie – toate obiectele din aur au dispărut de mult. Acum, restaurarea templului continuă și pentru a nu fi distruse și mai rău zonele afectate de aceste distrugeri sau de trecerea timpului, accesul turiștilor a fost restricționat.

Meșteșuguri locale ridicate la rang de artă

Următoarea noastră vizită a fost la „Muzeul Papirusului”, unde personalul muzeal ne-a arătat, în cadrul unei mici demonstrații interactive, care este procesul de fabricare, neschimbat de atâta amar de vreme.. Se iau bucăți de stuf și se bat cu un ciocan special, apoi sunt udate și lăsate așa timp de 6 zile, după care sunt puse sub un fel de presă (uneori era folosit un simplu bolovan) timp de o săptămână. Turiștii care vor să –și încerce abilitățile primesc și un mic papirus care să le reamintească despre această experiență. Spre deosebire de cele comercializate de către vânzătorii ambulanți, aceste papirusuri sunt mai scumpe, dar așa aveți garanția că sunt produse locale și de calitate.
Am vizitat și un mic atelier de alabastru, din care sunt făcute zeci de suveniruri, unele din ele fiind vândute turiștilor sub titulatura pompoasă de artefacte arheologice unice, descoperit accidental de membrii familiei celui care le . Ceea ce, bineînțeles, nu este deloc adevărat.

După aceste mici vizite legate de meșteșugurile locale, am traversat Nilu cu barca către Valea Regilor, unde sunt 62 de morminte ale faraonilor egipteni, printre care se numără și cel al lui Tutankhamon, descoperit în 1922 de arheologul britanic Howard Carter. Din păcate, majoritatea mormintelor sunt creșterea umidității afectează ireversibil picturile din interior.

Minunile antice de la Giza

Călătoria noastră din Egipt se apropie de final, ultima oprire fiind la Giza, considerată una dintre cele 7 minuni antice. Întreaga necropolă, formată din piramele lui Keops, Kephren și Mykerinos și celebrul Sfinx, face parte din Patrimoniul UNESCO încă din 1979. Piramida lui Keops uimește cu adevărat prin dimensiunile sale uroațe – latura bazei are 230 de metri lungime, iar înălțimea ei e de 137 metri.

Peste 2,3 milioane de blocuri de piatră, cu greutăți între 2,5 și 40 de tone, au fost folosite pentru această construcție uimitoare, celebrul istoric Herodot spunând că blocurile de piatră ar fi fost aduse, cu plutele pe Nil, tocmai din carierele de Tura. De la malul fluviului și până la șantier, blocurile erau mutate folosindu-se pârgii, role și sănii din lemn. Se spune că piramida ar fi fost cu 10 metri mai înaltă, dar că la un moment i-a căzut vârful, dintr-un motiv necunoscut. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, armata britanică a instalat acolo un observator antiaerian. Celelalte două sunt dipuse la 500, respectiv 1.000 de metri distanță. Despre construcția lor.

Cercetăriile arată că sistemul complex de coridoare care duce la camera de înmormântare, adânc îngropată în inima piramidei, formează un adevărat labirint. De curând, tehnologia de scanare de ultimă oră a scos la iveală faptul că ar exista, în interiorul acestui sistem complex, un spațiu gol de mărimea unui avion de pasageri.

Legenda blestemului

De ce au fost construite așa ? Datorită cultului vieții de apoi, care a jucat un rol crucial în religia egiptenilor. Ei credeau că moartea înseamnă trecerea către o altă lume, dar trebuiau îndeplinite două condiții : corpul trebuie mumificat, pentru a nu putrezi, iar sufletul „Ka-ul” trebuia să aibă la îndemână tot ce era necesar pentru lumea cealaltă. Rudele se îngrijeau de acest lucru și îi puneam mâncare, băuturi, arme, bijuterii, obiecte de uz casnic și chiar servitori sau animalele preferate. Totodată, exista credința că cel decedat își supraveghea, din lumea de dincolo, urmașii de pe acest pământ. Acest cult al strămoșilor și vieții de dincolo a născut și legenda blestemului, adesea asociată cu celebrul faraon Tutankhamon, în al cărui moment a fost descoperită o inscripție – „Moartea îl va ajunge rapid din urmă pe cel care a tulburat pacea faraonului”.

Ultima imagine legată de Egiptul antic care stăruie încă în mintea noastră este impresionantul monument al unui bărbat jumătate om, jumătate animal – faimosul Sfinx. Mulți egiptologi cred că acesta îl înfățișează pe faraonul Khafre, dar la fel de mulți infirmă această ipoteză. De departe cea mai misterioasă și fascinantă construcție a Egiptului Antic, Sfinxul a supraviețuit. Se spune că, în 1989, oamenii de știință japonezi ar fi descoperit, folosind tehnologia radar, că sub laba dreaptă a Sfinxului e un tunel care către piramida lui Khafre. Totodată, acești ar fi descoperit și o cameră secretă care ar fi putut dezvălui informații despre mitica Atlantida.

Nu știm cât de adevărate sunt toate legendele și miturile legate de Egiptul Antic, dar știm cu certitudine că este un tărâm al zeilor, unde construcții uimitoare au rezistat testului timpului, amintindu-ne de un proverb egiptean care spune că toată lumea se teme de efectele timpului, iar acesta se teme de piramide.