Adaugă alertă de preț

Subminarea banilor: de ce este tipărită o sumă record și, potrivit băncilor centrale, nu există inflație

Publicat de Tavex în categoria Blog în data de 31.03.2021
Preț aur (XAU-RON)
7 839 RON/oz
  
- 77 RON
Preț argint (XAG-RON)
101 RON/oz
  
- 2 RON

Subminarea banilor. De ce este tipărită o sumă record de monedă și de ce, potrivit băncilor centrale, nu există o inflație îngrijorătoare.

Suma de bani din zona euro s-a cvadruplat în ultimii 20 de ani, indicele prețurilor de consum a crescut cu 40%, iar bancherii centrali spun că inflația nu este suficientă. Iată de ce.

În majoritatea articolelor publicate în blogul nostru, am subliniat faptul că în ultimele decenii, și mai ales din primăvara anului 2020, suma de bani în circulație a crescut. Acest lucru înseamnă că „inflația” crește și ea. De ce? Păi chiar definiția fenomenului de inflație este „creșterea cantității de bani în circulație”.

În același timp, însă, bancherii centrali din întreaga lume spun că inflația este prea mică și că ea rămâne sub obiectivele lor.

În timp ce ultimele prognoze ale echipei noastre indică o creștere treptată a forțelor inflaționiste, perspectivele pe termen mediu ale inflației – care se așteaptă să ajungă la 1,5% în 2021, 1,2% în 2022 și 1,4% în 2023, rămân neschimbate față de decembrie 2020 și sunt sub obiectivul nostru de inflație , a declarat Christine Lagarde, președintele Băncii Centrale Europene (BCE), în timpul unei audieri a Comitetului Economic în fața Parlamentului European.

În ciuda afirmaților și a datelor oficiale, în perioada dintre martie 2020 și martie 2021, oferta de M2 ​​în zona euro a crescut cu până la 16,5%, cel mai rapid ritm din istoria băncii centrale. Prin comparație, banii aflați în circulație au crescut la același ritm între 2007 și 2010, când BCE a lansat primul său program de relaxare cantitativă, o politică care este aplicată și în prezent.

Graficul 1 : Oferta de bani M2 în zona euro

Sursa: Banca Centrală Europeană; Economie comercială

De fapt, începând din anul 2000, oferta monetară în zona euro a crescut cu aproape 400%, în timp ce în aceeași perioadă indicele prețurilor de consum din zona euro a crescut „abia” cu 40%. Desigur, banii nou creați nu vor afecta imediat prețurile, dar o astfel de discrepanță necesită o explicație.

Graficul 2 : Indicele prețurilor de consum în zona euro

graficul 2

Sursa : Eurostat; Economie comercială

În articolul de astăzi vom analiza cauzele din spatele discrepanței drastice dintre teoria economică și percepțiile consumatorilor, pe de o parte, și comentariile bancherilor centrali, pe de o altă parte. În plus o să explicăm și ce se înțelege prin inflație.

Cele două lumi ale „inflației”

Am specificat definiția economică a inflației puțin mai sus în acest articol. Dar bancherii centrali, unii comentatori și mass-media nu o au în vedere.

Când vorbesc despre „inflație” sau „deflație”, ei se referă la modificări ale indicelui prețurilor de consum (IPC). Din numele său reiese clar că această medie statistică măsoară schimbări doar în cel mai mic dintre cele două sectoare economice – cel al consumului final și nu are în vedere prețurile de producție, spre de exemplu.

De ce producția este mai mare și cum mișcă economia am explicat într-un alt articol pe care îl puteți citi în blogul nostru.

Iată definiția exactă a inflației dată chiar de BCE: „Într-o economie de piață, prețurile bunurilor și serviciilor se pot schimba întotdeauna. Unii se ridică, alții cad. Vorbim de inflație dacă există o creștere generală a prețurilor la bunuri și servicii, și nu doar la unele dintre ele. Drept urmare, cu un euro puteți cumpăra mai puțin. Cu alte cuvinte, valoarea euro este mai mică decât a fost.

Băncile centrale și BCE, în special, utilizează o definiție complet incorectă a ceea ce este inflația. De fapt, aceștia se concentrează asupra uneia dintre consecințele inflației reale – creșterea prețurilor și numai pentru piața bunurilor de consum finale. Dar problemele nu se termină aici. Instrumentul utilizat de statisticile naționale, și anume indicele prețurilor de consum, este o măsură complet infailibilă a inflației. Să vedem de ce.

De ce indicele prețurilor de consum este o măsură incorectă a inflației

În primul rând, IPC încearcă să realizeze imposibilul – să unească numărul imens de prețuri, diferitele dinamici și conexiuni dintre acestea, alături de motivele individuale ale modificărilor valorii lor (care adesea acționează în direcții diferite pentru diferite bunuri) și le prezintă numai ca valoare statistică, nu economică, medie.

Pentru a calcula IPC, statisticienii compilează „coșuri” de produse despre care cred că sunt utilizate de consumatori, în care fiecare bun sau serviciu individual are o pondere. Adică cât contribuie ele la indicele general. Astfel, matematica practică nu reflectă consumul real al oricărei persoane, ci lumea imaginară a statisticienilor.

Mai mult, clasele întregi de active sunt excluse din calculul „inflației” – ceva pe care mă voi concentra mai jos.

Faptul că „inflația” este măsurată printr-o medie statistică ascunde, de asemenea, multe dintre realitățile care se petrec în economie. De exemplu, dacă avem un coș de consum care include două bunuri cu același preț și valoarea unuia dintre ele se dublează iar valoarea celuilalt bun rămâne neschimbată, statisticiștii Eurostat vor raporta o „inflație” de 50%. Evident, totuși, inflația este doar jumătate din poveste. Imaginați-vă cât de mult rămâne ascuns, având în vedere că sute de bunuri sunt utilizate pentru IPC.

Pe de altă parte, când „inflația” este măsurată de IPC, în practică progresul tehnologic și schimbarea sunt ascunse, deoarece statisticile consideră că bunurile sunt omogene. Deși, în realitate ele nu sunt.

În timp ce o uncie de aur de o anumită puritate conține întotdeauna o cantitate specifică și o calitate de aur, acest fapt nu se aplică și lucrurilor de consum. Dar, din punctul de vedere al Eurostat, un nou model de telefon sau computer care ne permite să ne facem treaba mai bine și mai repede, dar la un cost mai mare, ne face „mai săraci”, chiar dacă ne economisește timp și bani.

Nu în ultimul rând, atunci când „inflația” este înțeleasă doar ca modificări ale prețurilor bunurilor de consum finale, în practică acest comportament ascunde rolul băncilor centrale și creșterea ofertei de bani pentru dinamica prețurilor individuale.

La urma urmei, inflația este un mod atât de inexact de a măsura dinamica prețurilor, încât  economistul Ludwig von Mises exclamă : „O gospodină sănătoasă știe mult mai multe despre modificările prețurilor decât mediile statistice”.

Care este percepția consumatorilor despre inflație

Vorbind despre consumatori, datele proprii ale BCE arată că percepțiile indivizilor asupra inflației în zona euro sunt semnificativ mai mari decât cele publicate de statisticile oficiale.

Graficul 3 : Percepția medie a inflației (curba roșie) în raport cu indicele armonizat al prețurilor de consum (curba neagră)

graficul 3

Sursa : Banca Centrală Europeană

Discrepanța dintre creșterea anunțată în mod oficial pentru prețurile de consum și percepțiile persoanelor în sine diferă cu o medie de aproximativ 6 puncte procentuale pe an.

Dacă sunt comparate cu creșterea ofertei de bani, este clar că Mises a avut într-adevăr dreptate spunând că o gospodină sănătoasă cunoaște dinamica mai bine decât statisticienii. Motivul pentru aceasta este că percepțiile oamenilor sunt mult mai aproape de creșterea ofertei de bani decât mediile statistice.

Concluzii

Știm deja de ce „inflația” despre care vorbesc bancherii centrali în știri este în contradicție cu inflația reală și ce trebuie să ținem cont atunci când auzim despre schimbările de date.

În articolele următoare, voi analiza unde dispare de fapt cantitatea uriașă de bani recent tipărită de băncile centrale precum și de ce se manipulează „inflația”. O să vedem și exact cât de mult ar fi inflația dacă ar trebui să arate situația reală din economie.

Poate vrei să citești