Cum funcționează și cum să recunoaștem bias-urile când investim?

De cele mai multe ori avem tendința de a crede că acționăm în mod rațional. Totuși, psihologia ne contrazice.

În investiții, unde deciziile se iau sub presiunea timpului, a emoțiilor și a incertitudinii, creăm anumite scurtături mintale (numite bias-uri), care influențează atât investitorii individuali, cât și profesioniștii din industrie. În esență, bias-urile ne pot împinge spre alegeri suboptime, chiar și atunci când „pe hârtie” știm ce ar trebui făcut.

Haideți să vedem cum definim aceste bias-uri, care sunt cele mai frecvent întâlnite în domeniul investițiilor și, poate cel mai important aspect, cum să le corectăm când le observăm la noi.

Ce este un bias?

Termenul „bias” provine din engleză. Acesta nu are o traducere exactă în limba română, opțiunile fiind prejudecată sau înclinație. În esență, un bias este un tip de comportament irațional, care implică o inclinație către o anumită acțiune. Termenul prejudecată ar fi varianta cea mai apropiată de esența termenului.

Voi explica mai concret printr-un exemplu. Să presupunem că doriți să vă apucați de investiții, dar vă este prea greu să decideți cum să începeți. Așa că, veți căuta un investitor celebru. Găsiți pe cineva cu multe reacții și comentarii pozitive pe rețelele sociale și decideți să îi urmați recomandările.

Totuși, după câteva luni, vă uitați în conturile de la brokerii de investiții și vedeți că sunteți în pierdere. Inițial nu veți înțelege de ce. Vă veți întreba „Ce am făcut greșit?”, veți căuta mai multe comentarii de la alții să vedeți dacă sunteți doar dumneavoastră în această situație. Înspre propria dezamăgire, nu găsiți mai deloc oameni care să îi reproșeze ceva investitorului.

Concluzionați că sigur dumneavoastră nu ați făcut ceea ce trebuia și veți fi mai atent la viitoarele sfaturi ale acelui individ.

Ei bine, tocmai aici este problema. Greșeala este că nu ați considerat faptul că recomandările acelei persoane nu sunt potrivite pentru dumneavoastră. Nu v-ați gândit că poate reacțiile și comentariile de pe rețelele de socializare sunt false, sau pur și simplu cei care îl ascultau pe investitorul în cauză refuzau să creadă că acesta greșește și preferau să îi laude „perspectivele”.

Cea mai gravă greșeală a fost de continua cu recomandările acestuia.

Ce trebuia făcut? Să verificați câte din conturile cu reacții pozitive sunt reale. Să verificați dacă persoana în cauză chiar investește în ceea ce recomandă. Expresia în engleză este „to put your money where your mouth is” (să îți pui banii unde îți este gura). Poate individul vinde cursuri de „educație financiară” sau cărți de dezvoltare personală pentru a-și câștiga traiul.

În esență, un bias este un comportament irațional, bazat pe preferințe care nu produc cele mai optime rezultate. Trebuie să reținem că există două clase principale de bias-uri: erori cognitive și bias-uri emoționale.

Haideți să vedem care sunt cele mai populare bias-uri în domeniul investițiilor – bias-uri pe care inclusiv autorul acestui articol le are – cum se manifestă, dar, mai important, cum să le corectăm.

Erorile cognitive

Erorile cognitive sunt comportamente care derivă din înțelegerea greșită a unor informații, din procesul de „memorie selectivă” sau din modul în care gândim. Erorile cognitive pot fi:

• Bias-uri legate de perseverența credințelor – practic, tendința de a ne ține de credințe anterioare, condiție în care informațiile noi creează disonanță cognitivă (recunoașterea a două idei contrare)
• Erori de procesare – utilizarea ilogică sau eronată a informației.

Spre deosebire de bias-urile emoționale, erorile cognitive sunt mai ușor de corectat prin educație sau prin sfaturi privind modul în care să filtrăm informațiile. Există nouă erori cognitive principale cu care se confruntă investitorii când iau decizii.

1.   Bias conservativ

Bias-ul conservativ înseamnă că avem tendința să ne schimbăm perspectivele sau credințele prea lent, chiar și când apar informații noi și relevante. Pe scurt, rămânem „lipiți” de o opinie inițială, deși poate că realitatea s-a schimbat semnificativ.

2.   Bias de confirmare

Bias-ul de confirmare este tendința de a căuta și a da relevanță doar informațiilor care ne confirmă convingerile existente. În tandem, ignorăm sau subevaluăm ceea ce ne contrazice viziunile.

3.   Bias de reprezentativitate

Reprezentativitatea înseamnă că adoptăm o opinie sau o prognoză pe baza unei mostre mici de informații și folosim clasificări simpliste. Prezentăm argumente pe baza unor evenimente rar întâlnite, pe care le extrapolăm cât mai des posibil.

4.   Bias-ul iluziei controlului

Iluzia controlului apare când oamenii cred că pot controla rezultatele mai mult decât este posibil, afișează certitudine în predicții și ignoră opiniile altora. Daniel Kahneman, părintele economiei comportamentale și laureat al Premiului Nobel în Economie, a definit iluzia controlului drept „investitori care cred că pot fi mai isteți decât aleatoriul”. Practic, investitorii cred că randamentele obținute se datorează unui control al portofoliului, deci, al unor decizii „înțelepte”.

5.   Bias-ul retrospectiv

Bias-ul retrospectiv ne face să supraestimăm cât de bine am prezis un rezultat sau cât de „predictibil” era. Atitudinea adoptată este de „era clar că se va întâmpla” sau „s-a întâmplat cum v-am zis”. Când întâlniți astfel de „prevăzători”, să îi întrebați de ce nu au investit în așa fel încât să profite de evenimentul „prezis”.

6.   Bias-ul de ancorare și ajustare

Ancorarea și ajustarea înseamnă că pornim de la o informație inițială (ancora) și apoi ajustăm portofoliul infim când primim noi informații. Este o formă a bias-ului conservativ, doar că bias-ul de ancorare și ajustare presupune să modificăm o parte din portofoliu. Însă această parte rămâne în continuare nesemnificativă în raport cu cea mai optimă decizie conform noii informații.

7.   Bias-ul contabilității mintale

Contabilitatea mintală înseamnă că împărțim (în minte) fondurile și investițiile în „conturi” separate. Practic, aplicăm tratamente diferite fiecărui astfel de „cont”, deși ele împreună formează portofoliul investiționalcomplet. Astfel, în loc să luăm în calcul efectele pieței și a deciziilor asupra tuturor investițiilor sau economiilor, considerăm că sunt separate unele de celelalte.

8.   Bias-ul de încandrare

Bias-ul de încadrare presupune adoptarea unei decizii diferite chiar dacă ne este prezentată aceeași informație.

9.   Bias-ul disponibilității

Bias-ul disponibilității este tendința de a estima probabilitatea sau importanța unui eveniment în funcție de cât de ușor ne vine în minte informația. În practică apare ca „recency effect” (efectul recentului). Studiile demonstrează că dacă este să judecăm o situație, prima informație conexă care ne vine în minte este cea care va cântări cel mai mult în decizia luată, chiar dacă rezultatele nu vor fi cele mai optime.

Bias-uri emoționale

Bias-urile emoționale sunt comportamente iraționale care pornesc din impuls și sentimente. Spre deosebire de bias-urile cognitive, cele emoționale sunt mult mai greu de corectat.

Motivul constă în faptul că majoritatea sentimentelor încep la nivel biologic prin variații ale diverșilor hormoni din corp. Doar explicând cuiva de ce o decizie investițională poate fi greșită nu reechilibrează corpul persoanei la nivel hormonal. Există șase bias-uri emoționale majore în domeniul investițional.

1.   Bias-ul de evitare a pierderii

Bias-ul de evitare a pierderii se manifestă printr-o preferință puternică înspre evitarea pierderilor în detrimentul obținerii de câștiguri. Cel mai frecvent, acest bias se observă prin preferința investitorilor de a ține în portofoliu active care au generat pierderi pe termene lungi de timp. Investitorii care preferă să evite pierderile vor face tot ce e posibil să nu marcheze pierderea unor astfel de active, în speranța că acestea vor oferi, cândva, un randament minim.

În acest timp, aceștia pierd oportunități importante în piață, ajungând la rezultate suboptime pe termen lung.

2.   Bias-ul încrederii excesive

Bias-ul acesta apare când avem o încredere nejustificată în propriile abilități. Ea poate fi amplificată de atribuirea unor câștiguri realizate eforturilor proprii, deși, obiectiv, nu este cazul. Totodată, avem impulsul de a atribui pierderile investiționale altora.

3.   Bias-ul autocontrolului

Bias-ul autrocontrolului înseamnă că nu acționăm consecvent pentru obiectivele mari, pe termen lung, preferând satisfacții de moment. În termeni financiari, asta se vede când ne e greu să sacrificăm consumul prezent și să economisim sau investim chiar dacă știm că ne afectează viitorul. Preferăm să cheltuim cât mai mult din ce câștigăm în prezent.

4. Bias-ul status quo

Bias-ul status quo este tendința de a nu face nimic, de a menține „starea curentă”, chiar și când schimbarea e justificată.

5.   Bias-ul supraevaluării

Bias-ul supraevaluării înseamnă că atribuim valoare suplimentară, nejustificată, lucrurilor pe care le deținem față de cele pe care nu le deținem. Poate duce la refuzul de a vinde și la menținerea unei alocări nepotrivite.

6.   Bias-ul de evitare a regretului

Acesta este un bias emoțional prin care evităm să luăm decizii de teamă că rezultatele vor fi negative. Preferăm să nu luăm o anumită decizie pentru că ne este frică de repercusiuni. Psihologia ne demonstrează că oamenii regretă mai mult acțiunile luate, decât acțiunile neluate.  

Bias-ul poate duce la un efect de „herding”, adică de a merge în rând cu turma. Dacă toată lumea investește într-un anumit activ, veți face la fel. În situația unor randamente negative, veți regreta decizia și, cel mai probabil, veți atribui greșeala unei terțe părți.

De ce contează bias-urile în investiții și cum le putem corecta?

Partea bună când vine vorba de bias-uri este că simpla conștientizare ajută. Primul pas în a reduce efectul unui bias este să îl recunoașteți și să creați anumite mecanisme care să vă protejeze în diverse situații.

Câteva idei simple, care pot fi aplicate de oricine, sunt:

• Luați notițe privind deciziile luate – de fiecare dată când investiți într-un activ (cu atât mai mult în cazul investițiilor majore) treceți-vă motivele pentru care considerați că investiția va genera un randament; aceste notițe nu doar că vă vor clarifica ulterior perspectiva asupra investiției, dar ajută foarte mult în a demonstra dacă știți să „bateți” piața pe termen lung (întrucât avem tendința de a nu compara rezultatele și promisiunile/prognozele în investiții);
• Căutați și fiți deschiși la contra-argumente – nu trebuie (și nici nu este cazul) ca toată lumea să fie de acord pe același subiect în domeniul financiar, însă a avea o atitudine deschisă către păreri opuse ne ajută să conturăm cât mai clar dacă investiția propusă va fi cu adevărat performantă;
• Analizați întregul portofoliu de active – când luați în considerare activele deținute, gândiți-vă la toate activele posibile ca fiind în același coș (puteți include chiar și o valoare estimativă a locuinței în care stați, fondul de pensii, economiile și fondul de urgență) pentru a putea înțelege cât mai clar poziția dumneavoastră financiară și pentru a investi în active potrivite obiectivelor;
• Puneți-vă întrebări incomode – a chestiona dacă decizia luată este cea mai optimă este al doilea cel mai important pas în evitarea bias-urilor (ulterior recunoașterii acestora); întrebări precum „cât îmi permit să pierd dacă investesc în activul acesta?”, „cât de volatil este activul? Cât de des va trebui să reechilibrez portofoliul?”, „care au fost rezultatele anterioare ale acestui investitor?” ajută în a corecta deviațiile comportamentale ilogice când vine vorba de investiții.

În final, investițiile sunt un maraton, nu un sprint. Iar în maraton, nu câștigă cel care „simte” cel mai intens piața, ci cel care își cunoaște propriile reacții și își construiește un proces suficient de bun încât să nu fie condus, zi de zi, de bias-uri.