Introducere în conceptul de dobândă

În prima parte a seriei noastre de articole informative am aflat cum au apărut banii, ce condiții și ce funcții trebuie ei să îndeplinească, dar și ce tipuri de bani există. Așadar, știm deja că formele de plată ce aveau la bază mărfurile au fost de multă vreme înlocuite de banii fiduciari – un mijloc de schimb impus de lege, care, totuși, nu este asigurat de nici un bun material, așa cum se întâmpla cu aurul și argintul în trecut.

În acest articol vom analiza relația dintre bani și tranzacțiile curente, dar și cele viitoare. Vom discuta despre motivele pentru care există ratele dobânzii și cum ne afectează în viața de zi cu zi, în contextul în care acestea au un impact uriaș asupra întregii economii.

Ce este și de unde vina dobânda

Dobânda este rata de evaluare a bunurilor curente față de cele viitoare. Dobânda apare atunci când se împrumută sau se depun fonduri, atunci când se cumpără acțiuni sau obligațiuni și alte tranzacții și instrumente. Toată lumea preferă să aibă în posesie un produs astăzi și nu într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. În economie, această caracteristică duce la apariția fenomenului de dobândă. Întrucât banii sunt, de asemenea, o marfă, așa cum am înțeles deja, regula se aplică și acestora: oamenii vor prefera să aibă 100 de lei astăzi și nu 100 de lei peste un an.

Relația dintre dobândă și economii

Prin urmare, primul lucru pe care trebuie să îl înțelegem despre dobândă este că aceasta depinde de prețul unui activ în diferite perioade de timp, și de preț în sine.

Astfel, dacă oamenii dintr-o țară preferă mai mult să-și satisfacă nevoile actuale decât pe cele viitoare (având o preferință de timp ridicată), vor folosi banii mai mult în prezent și vor economisi mai puțin. Scăderea ratei de economisire duce la o creștere a deficitului economiilor, respectiv la o creștere a ratei dobânzii la împrumuturi.

Este valabil și opusul: dacă oamenii au o preferință de timp redusă și au tendința de a pune deoparte o mare parte din banii câștigați, atunci volumul economiilor crește și rata dobânzii scade.

Rata naturală a dobânzii  

O altă concluzie interesantă legată de dobândă poate fi extrasă din ideile expuse de Ludwig von Mises, în cartea sa „Acțiunea umană”:

Rata naturală a dobânzii nu este o valoare determinată pe piață de interacțiunile dintre cererea și oferta de capital sau de bunuri de capital. Dimensiunea sa nu depinde de volumul ofertei și cererii. Mai degrabă, determină oferta și cererea de bunuri de capital, fiind un indicator cu privire la cât din cantitățile disponibile de bunuri trebuie destinate consumului în viitorul imediat și cât trebuie rezervat pentru viitorul îndepărtat.

Ceea ce teoretizează Ludwig von Mises poate părea complicat, dar are la bază un scenariu logic: avem o economie în criză, angajații sunt concediați și veniturile lor scad. În acest caz, majoritatea oamenilor preferă să își satisfacă nevoile actuale cu banii disponibili (adică vor avea o preferință de timp ridicată ). Astfel, vor scădea economiile din acea țară, iar rata dobânzii va crește, fapt care va transmite antreprenorilor că țara nu are fonduri suficiente pentru a finanța proiecte viitoare de anvergură. Iar toate acestea vor duce la adâncirea crizei în cauză.

Pe scurt, așa apare ceea ce economiștii numesc rata naturală a dobânzii și care o consecință a faptului că oamenii preferă prezentul viitorului – preferință de timp – și de aici esența dobânzii.

Știm deja că dobânda nu este un preț în sine, ci un raport între prețuri în timp și că este determinată de dorințele, în ansamblu, ale indivizilor dintr-o economie. Dar să vedem și  celelalte caracteristici pentru a înțelege mai bine evoluția și predicția monetară.

Componente și tipuri de dobânzi

Prima de risc și rolul instituțiilor financiare

După ce am discutat de apariția dobânzii, a venit rândul să vorbim și despre entitatea care joacă rolul de intermediar între oamenii care economisesc și cei care accesează credite. Deși oamenii se gândesc imediat și uneori aproape exclusiv la instituțiile bancare, fondurile de pensii, cele mutuale sau alte instituții financiare pot și ele avea acest rol de intermediar. Indiferent de tip, instituția care are rolul de creditor se confruntă cu riscul nerambursării, risc care se adaugă la rata naturală a dobânzii și, cu cât este mai mare, cu atât

Cu toate acestea, indiferent de instituția care acționează pe post de creditor, aceasta se confruntă cu riscul nerambursării. Acest risc se adaugă la valoarea dobânzii naturale și cu cât este mai mare, cu atât este mai mare rata brută a dobânzii.

Pentru a înțelege mai ușor aceste concepte economice, vom lua ca exemplu situația Libanului,   care se confruntă cu cea mai mare criză economică, financiară și politică din istoria sa. În februarie 2020, nu reușit să își achite datoria externă de 1,2 miliarde de dolari. Iar agenția de rating Fitch tocmai ce scăzuse ratingul de țară de la CC (risc ridicat) la C (risc de insolvență), iar după intrarea țării în capacitate de plată a retrogadat ratingul de țară al Libanului la RD (faliment

Răspunsul piețelor nu a întârziat să apară. Întrucât Libanul se dovedise deja insolvabil, riscul pentru obligațiunile sale cu scadență după luna martie era imens, iar ratele dobânzilor au ajuns la 1.000%. Ccea mai mare rată a dobânzii din lume la acea vreme.

Prima de risc acoperă toate tipurile de dobânzi. Tocmai pentru că cei care vor împrumuturi rapide au și un grad de risc mai mare, rata dobânzii este mai mare decât în cazul celor care optează pentru un împrumut standard.

Prima de preț sau rata dobânzii de referință

Riscul ca debitorii să nu poată plăti datoriile nu este singura necunoscută cu care se confruntă creditorul. În perioada de serviciu a împrumutului, pot apărea multe evenimente din economie  care pot modifica dimensiunile reale ale împrumutului și pot dăuna creditorului sau celui care beneficiază de împrumut.

Luați, de exemplu, o ipotecă cu un termen de 30 de ani. Dacă inflația galopantă începe să apară în al treilea an din cauza politicilor băncii centrale, puterea de cumpărare a monedei va scădea și la un moment dat se poate dovedi chiar că în termeni reali banca plătește consumatorul pentru împrumut. Acest lucru a fost observat în Bulgaria în timpul hiperinflației din 1997.

Din acest motiv, rata dobânzii la împrumuturile pe termen lung este indexată la un indicator independent. Revenind la opera lui Ludwig von Mises, el a numit această indexare o primă de preț și a descris-o astfel:

În cazul banilor neutri, neutralizarea ratei dobânzii poate fi realizată printr-un alt acord, atât timp cât părțile sunt capabile să prezică corect modificările viitoare ale puterii de cumpărare. Aceștia pot conveni asupra unei rate brute a dobânzii pentru a prevedea astfel de modificări – printr-o rată care să fie adăugată sau scăzută din rata naturală a dobânzii. Putem numi un astfel de acord o primă de preț pozitivă sau negativă.

Cu toate acestea, dacă mergeți pe post de consumator la bancă, nu veți vedea o „primă de preț”, ci o rată a dobânzii de referință. Iată cum aceasta funcționează conform Băncii Centrale Europene :

Banca poate fi de acord să acorde un împrumut unei companii la o rată a dobânzii convenită stabilită la un anumit nivel de referință plus 2%, ceea ce înseamnă că acea companie va plăti o rată a dobânzii de 2% peste rata actuală a dobânzii de referință. Deci, costurile împrumuturilor cresc dacă rata dobânzii de referință crește, iar costurile împrumuturilor scad dacă rata dobânzii de referință scade. În acest caz, etalonul poate fi un punct de referință fiabil, independent și relativ simplu pentru toți participanții.

În Bulgaria, după suspendarea indicelui SOFIBOR, rata dobânzii de referință poate fi rata medie a dobânzii la soldurile la depozitele la termen în BGN a gospodăriilor sau rata medie ponderată a dobânzii la depozitele gospodăriilor, unele bănci adăugând ca a doua componentă randamentul titlurilor de stat.

Iată cum arată rata dobânzii de referință în Bulgaria pentru unele bănci:

Scăderea indicatorului utilizat ca punct de referință înseamnă că rata dobânzii pe care o plătesc consumatorii a scăzut de-a lungul anilor. Însă, această tendință poate fi observată cu greu, deoarece valoarea de referință este de 0,5%, adică aproape egală cu 0.

Tipuri de dobânzi

Depozitele sau creditele pot avea dobânzi simple sau compuse. Dobânda compusă se calculează după formula:

D=[P(1+i)ⁿ ] – P

Unde P este suma creditată, i este rata dobânzii și n este durata împrumutului (ani). .

Rata dobânzii de bază

Așa cum am precizat déjà, rata naturală a dobânzii apare datorită preferinței de timp a oamenilor de pe piață. În schimb, rata dobânzii de bază nu are nicio legătură cu aceste aspecte.

Rata dobânzii de bază este o rată a dobânzii determinată în mod arbitrar de băncile centrale, prin care acestea stabilesc fie rata dobânzii la depozitele băncilor comerciale, fie rata dobânzii la împrumuturile pe care le acordă băncilor comerciale.

Astfel, este evident că rata dobânzii de bază nu provine de pe piața liberă. Este un instrument central de planificare utilizat de guverne și de bancherii lor centrali pentru a gestiona o mare parte a sistemului financiar.

Ca atare, rata dobânzii cheie este cea mai importantă rată a dobânzii, deoarece, indiferent de preferința de timp a economisitorilor, prin ea bancherii centrali pot manipula toate celelalte rate ale dobânzii dintr-o economie.

Prin urmare, deciziile unor instituții precum Banca Centrală Europeană, Rezerva Federală SUA etc. afectează în mod direct oamenii, indiferent de statutul lor economic.

Dobândă, producție și consum

Dobânda este unul dintre cele mai importante fenomene din sistemul economic. Deoarece unii oameni apreciază obținerea satisfacției de la bunuri în viitor, economisesc bani, permițând companiei să aibă un fond de împrumut cu care să realizeze proiecte pe termen lung.

Exact cât sunt pe termen lung și ce proiecte pot fi implementate depinde de preferința de timp a economisitorilor, care determină valoarea dobânzii.

În acest fel, rata dobânzii acționează ca un semafor care le spune antreprenorilor: „În momentul de față există suficiente economii, proiectele tale pot fi finanțate” sau, atunci când rata dobânzii este prea mare: „Oamenii preferă să consume bunuri acum decât să creeze bunuri de capital durabile”. Acest semafor este crucial deoarece permite sistemului de piață să se adapteze într-un mod în care dorințele consumatorilor sunt întotdeauna satisfăcute.

Cu toate acestea, în principalele economii actuale, ratele dobânzii sunt manipulate de „alchimiștii” moderni, bancherii centrali care nu numai că influențează puterea de cumpărare a banilor prin tipărirea de fonduri negarantate, dar afectează practic și toate activele financiare. Aceasta include titluri de stat, burse, obligațiuni, dobânzi la credite de consum, ipotecare și corporative, depozite și aproape toate activele financiare și extrem de multe active nefinanciare.

Astfel, în practică, bancherii centrali afectează în mod direct viața oamenilor, deoarece scăderea dobânzii cheie scade ratele dobânzii la unele împrumuturi, precum ipotecile, dar crește și prețul locuințelor. La fel se întâmplă cu toate celelalte bunuri și servicii – de la mașini la învățământul universitar.

Efectele manipulării ratei dobânzii sunt universale, adică sunt observate peste tot în lume.

Datorită exhaustivității efectelor ratelor dobânzii asupra vieții, este crucial pentru fiecare consumator să monitorizeze deciziile bancherilor centrali și oportunitățile și provocările la care duc.

Dar manipularea ratelor dobânzii prin dobânzi cheie duce la mai mult decât modificări ale valorii activelor financiare și nefinanciare. Duce doar la efecte negative pentru toți participanții la economie și este cauza ciclurilor recurente de creștere și recesiune, ale căror mecanisme le vom discuta într-un articol separat.