După inflație, șomajul este probabil cel mai important subiect economic pe care oamenii trebuie să îl înțeleagă. Trebuie să știm ce îl provoacă, ce îl face să dureze și cum să îl evităm pe termen lung.

Poate părea surprinzător, dar nu tot șomajul este la fel. Există diferite tipuri. Cu toate acestea în minte, să vedem ce este șomajul ca fenomen economic.

Definiția șomajului: ce înseamnă?

Poate părea logic ce este șomajul – numărul total de persoane dintr-o țară care nu lucrează. Dar nu este adevărat. În economie, șomajul este măsurat și definit puțin diferit.

Definiția șomajului este:

O situație în care o persoană caută un loc de muncă, dar nu găsește unul.

Șomajul ca stare în economie este definit de lucrătorii care caută un loc de muncă, dar nu găsesc un loc de muncă. Oferta de forță de muncă este mai mare decât cererea de forță de muncă. Acesta este momentul în care această situație devine o problemă economică.

În ceea ce privește circumstanțele individuale, unii lucrători pot fi nepregătiți sau slab calificați sau pot avea probleme personale care îi împiedică să găsească un loc de muncă. În plus, lucrătorii își pot schimba locul de muncă și pot deveni șomeri pentru că sunt în căutarea activă a unui loc de muncă.

Aceste grupuri de persoane fac parte din așa-numita rată naturală a șomajului.

Acesta este nivelul de bază al șomajului în economie, care nu este considerat a fi îngrijorător. Indiferent de cât de puternică este o economie, va exista întotdeauna un anumit procent de persoane care sunt între două locuri de muncă sau care au dificultăți în a-și găsi un loc de muncă.

Să vedem acum cum se măsoară șomajul.

Cum se măsoară șomajul într-o economie?

Șomajul este măsurat ca procent de lucrători din forța de muncă totală care caută în mod activ un loc de muncă, dar nu îl găsesc. Forța de muncă include toate persoanele care lucrează sau caută în mod activ un loc de muncă.

Persoanele care nu lucrează sau nu caută de lucru (cum ar fi pensionarii, studenții sau șomerii voluntari) nu sunt incluse în forța de muncă. Rata șomajului este procentul șomerilor din forța de muncă.

Astfel, modalitatea de calcul este destul de simplă. Împărțirea numărului de șomeri la numărul total de persoane din forța de muncă.

Șomajul este considerat unul dintre cei mai importanți indicatori ai sănătății generale a economiei. Dacă se creează noi locuri de muncă, înseamnă că producția și consumul sunt în creștere.

Conform legii lui Okun, pentru fiecare reducere cu 1% a ratei șomajului, PIB va fi cu aproximativ 2% mai mare decât produsul intern brut potențial.

Acesta este motivul pentru care crearea de locuri de muncă și creșterea activității comerciale sunt atât de importante. Fiecare lucrător nou contribuie la creșterea producției, cu noile sale salarii cheltuie mai mult, permițând crearea de noi locuri de muncă. Fiecare componentă a economiei beneficiază de pe urma noului lucrător.

Tipuri de șomaj

În funcție de cauză, există mai multe tipuri de șomaj, unele mai problematice decât altele. Este important să le separăm, deoarece astfel putem înțelege mai bine care sunt cauzele lor și cum să le abordăm.

Șomajul curent (fricțional)

Șomajul curent apare în mod natural și este imposibil de evitat. Din fericire, acesta este, de asemenea, de scurtă durată și nu este problematic din punct de vedere economic.

Acest tip de șomaj apare atunci când lucrătorii își schimbă voluntar locul de muncă, un proces care durează de obicei câteva luni. În plus, procesul de angajare al companiei poate dura ceva timp, deoarece companiile caută candidații care se potrivesc cel mai bine nevoilor lor.

Proaspeții absolvenți, tinerii care abia intră pe piața forței de muncă sau persoanele care nu au participat la forța de muncă și apoi se alătură acesteia fac parte din șomajul fricțional. Acest proces este mereu în desfășurare și întotdeauna vor exista lucrători care se vor afla între două locuri de muncă.

Procesele pieței necesită timp, acumularea de informații necesită timp, dar, din fericire, odată ce acest proces este finalizat, majoritatea lucrătorilor găsesc un loc de muncă productiv.

Șomajul structural

Șomajul structural se datorează inovației tehnologice și dislocării forței de muncă. Aceasta înseamnă că un nou proces tehnologic a făcut inutile unele locuri de muncă. Exemple istorice în acest sens ar putea fi căruțele trase de cai, depășite în raport cu transportul rutier.

Atunci când companiile introduc inovații tehnologice, adesea nu păstrează acești lucrători pentru a reduce costurile. Aceștia se trezesc apoi în situația în care competențele lor sunt depășite din cauza noii tehnologii.

Această formă de șomaj este îngrijorătoare atât din punct de vedere economic, cât și sociologic. Acesta poate fi extrem de stresant și poate amenința mijloacele de subzistență ale acestor lucrători. Lucrătorii strămutați rămân adesea șomeri pentru perioade lungi de timp sau părăsesc complet forța de muncă.

În astfel de situații, recalificarea este necesară. Este important să li se ofere acestor lucrători posibilitatea de a dobândi noi competențe pe care să le poată utiliza pentru a găsi noi locuri de muncă.

În funcție de condițiile pieței și de nivelul de sprijin pe care îl primesc lucrătorii, șomajul structural poate persista pe termen lung, reducând cheltuielile generale, diminuând calitatea vieții și fiind problematic pentru economie.

Șomajul instituțional

Șomajul instituțional este cea mai îngrijorătoare formă de șomaj. Acesta este rezultatul politicilor guvernamentale pe termen lung și al stimulentelor slabe din economie.

Factorii care pot avea un efect negativ și pot cauza șomajul instituțional sunt:

Impozite ridicate pe forța de muncă și asigurări sociale,
Plafoanele ridicate ale salariului minim, în cazul cărora întreprinderile mai mici nu pot concura,
Politicile de acordare a licențelor și multe altele.

Să aprofundăm câteva dintre exemplele menționate pentru a obține o imagine mai clară. Să luăm în considerare serviciile de taxi, de exemplu. Multe țări au politici restrictive care impun potențialilor șoferi să se înregistreze, să treacă un examen și să parcurgă procesul birocratic de obținere a unei licențe de taxi. Problema nu este examenul, ci faptul că numărul de licențe eliberate este artificial scăzut.

Acest lucru se datorează unui fenomen numit „efectul insider”, prin care grupuri de persoane stabilite restricționează accesul la profesia lor pentru a menține salarii și beneficii mai mari.

În exemplul șoferilor de taxi, persoanele care au aptitudinile necesare nu pot obține calificări din cauza politicii și a birocrației. Acest lucru se întâmplă chiar dacă există o cerere pe piață pentru mai multe servicii de transport.

Creșterea accesului și adăugarea mai multor șoferi nu numai că ar oferi locuri de muncă, dar ar reduce și costurile pentru consumatori datorită unei concurențe sănătoase.

Exemplu de șomaj instituțional

Un exemplu grăitor al acestor absurdități este medalionul de taxi din orașul New York, care este necesar pentru a conduce un taxi. În 2017, costul unui medalion de taxi a variat între 325.000 și 750.000 de dolari.

Impozitele ridicate pe întreprinderi și angajați pot reduce, de asemenea, numărul de locuri de muncă. Dacă achiziționarea de noi lucrători este costisitoare pentru întreprinderi, acestea vor opta pentru alternative precum automatizarea, externalizarea sau noi sisteme de gestionare pentru a crește productivitatea.

Acestea vor evita angajarea de noi lucrători, deoarece costurile pot depăși beneficiile. Dacă sarcina fiscală este redusă, întreprinderile își pot permite să angajeze mai mult pentru creșterea productivității.

Suprareglementarea piețelor poate fi, de asemenea, problematică, deoarece este adesea susținută de grupuri de interese speciale care beneficiază de pe urma creșterii barierelor în calea concurenței.

Dacă o piață este suprareglementată, întreprinderile mici și noii antreprenori vor avea mai multe dificultăți în a intra pe piață și în a-și începe afacerile. Asta va duce la reducerea numărului de noi locuri de muncă.

Legătura dintre șomaj și stabilitatea economică

După cum am văzut până acum, reducerea șomajului sporește sănătatea generală a economiei și a societății. Este important ca atunci când sunt create locuri de muncă, acestea să fie rezultatul unei creșteri reale a producției.

Suntem cu toții în favoarea stimulentelor pentru mai multe locuri de muncă. Dar este important ca acestea să fie rezultatul activității economice reale și nu al intervenției guvernamentale.

Dacă guvernele încearcă să crească ocuparea forței de muncă prin mai multe cheltuieli, mai multe datorii sau politici mai restrictive, ele pot crea opusul efectului dorit.

Pentru a completa această temă, putem apela la un citat din economistul austriac Ludwig von Mises:

Șomajul instituțional nu este rezultatul deciziilor individuale ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Este rezultatul interferenței cu fenomenele pieței cu intenția de a impune, prin coerciție și constrângere, rate salariale mai mari decât cele pe care le-ar stabili o piață neperturbată.

Nivelurile salariale reale pot crește doar în măsura în care, toate celelalte lucruri fiind constante, capitalul devine mai bogat. În cazul în care guvernul reușește să impună rate salariale mai mari decât cele pe care le-ar impune o piață neîngrădită, oferta de forță de muncă depășește cererea de forță de muncă și apare șomajul instituțional.

Angajate ferm în principiile intervenționismului, guvernele încearcă să limiteze acest rezultat nedorit al intervenției lor recurgând la ceea ce astăzi se numesc politici de ocupare deplină a forței de muncă: ajutoare de șomaj, arbitrajul conflictelor de muncă, lucrări publice prin cheltuieli publice generoase, inflație și expansiunea creditului. Toate aceste mijloace sunt mai rele decât răul pe care sunt menite să îl elimine.

Care este rata șomajului în România?

Conform Institutului Național de Statistică, la începutul anului 2025, rata șomajului în România este de 5,5%. Acest lucru plasează România într-o poziție favorabilă în comparație cu rata medie a șomajului din UE, care este de 6,1%.

Conform celui mai recent sondaj al INS privind ocuparea forței de muncă, la finalul anului 2024 populația activă a României era de 8,39 de milioane de persoane cu vârsta între 15 și 74 de ani. Acest lucru înseamnă că aproximativ 62% din românii cu vârsta între 15 și 74 de ani sunt angajate sau își caută un loc de muncă în mod activ.

Comparând cifrele cu cele de la nivelul Uniunii Europene, România nu stă bine deloc. În UE, 76% din populație este activă.

Practic, în România avem prea puțini oameni care pot munci și care își caută un loc de muncă. Acesta este rezultatul unor politici guvernamentale care au alungat milioane de români să lucreze în străinătate.

Tot aceste politici expun România la un risc privind un șoc de șomaj. Cu o inflație de 5% și un deficit bugetar preconizat la 9%, șomajul ridicat poate îngenunchea economia românească.