Revoluția industrială este o perioadă semnificativ eurocentrică în istoria lumii. Cu toate acestea, ea a forjat în mare măsură bazele întregii lumi moderne.

Evoluția rapidă a relațiilor sociale, economice și financiare din țările europene a rezonat în întreaga lume și conține multe lecții valoroase pentru Uniunea Europeană modernă. Mecanizarea, digitalizarea producției și, nu în ultimul rând, speculațiile financiare au reprezentat principalele modificări provocate de revoluțiile industriale. Pe aceste trei aspecte ne vom concentra și în explicațiile de mai jos.

Momentul de glorie al băncilor a luat avânt la sfârșitul secolului al XVIII-lea și, potrivit unor analiști, această perioadă s-a aflat în chiar centrul revoluției industriale. Progresul social și economic a fost însoțit de o serie de răsturnări economice și financiare. Acestea au determinat panica din 1819 în Statele Unite și depresia din Europa după sfârșitul războaielor napoleoniene.

Dinamica acestor crize este clar evidențiată prin interconectarea crescândă a relațiilor economice și financiare internaționale, precum și prin tendința de creștere treptată a piețelor financiare.

Reticența față de evoluția

Nașterea conceptului de „produs fabricat de mașini” a dus la temeri privind declinul unor profesii. În multe domenii această direcție a întâmpinat o rezistență acerbă, care de-a lungul timpului a dus la apariția sindicatelor. Aici întâlnim mișcarea luddiților – artizani britanici, muncitori (în principal în industria textilă) și fermieri care luptă împotriva mecanizării muncii prin sabotare, spargere și distrugere a mașinilor. Mișcarea a scăzut treptat în popularitate în anii 1920, după ce parlamentul a adoptat o serie de măsuri împotriva ei, inclusiv execuții și emigrare forțată către Australia.

Poate că cel mai faimos critic al acestor sentimente de rezistență este Frederic Bastia. În 1844 el a publicat „Sofisme economice” – o carte în care găsim faimosul său eseu satiric „Petiția fabricanților de lumânări pentru a interzice soarele”. Sub forma unei scrisori deschise către parlamentul francez și în rolul de „reprezentant” al producătorilor în cauză, Bastia își dorește sprijinul legiuitorului împotriva unui concurent nedrept și nemilos – soarele. Împreună cu o serie de reglementări (inclusiv restricții comerciale la importul de portocale din Portugalia însorită), Bastia a cerut o lege care să oblige oamenii să-și întunece complet casele, astfel încât să își poată folosi produsul (lumânări) în timpul zilei. Acest lucru ar sprijini industria afectată și ar putea crea mai multe locuri de muncă.

uniunea monetara latina tarile fondatoare

În ciuda acestor puncte de rezistență împotriva industrializării și inovației în procesele de producție, această perioadă din istoria lumii se caracterizează printr-o creștere a libertății economice, atât în țările individuale, cât și pe plan internațional.

Avem sentimente similare și astăzi, fie că vorbim despre rezistența la introducerea de noi servicii (cum ar fi UBER) sau la idei de impozitare a capitalului pentru a încetini modernizarea industriilor existente. Rezultatul final este întotdeauna oprirea sau încetinirea procesului natural de scădere a prețurilor ca urmare a creșterii productivității. Iar acest lucru înseamnă servicii mai scumpe pentru consumatori, în detrimentul păstrării locurilor de muncă și / sau a nivelului de remunerare al anumitor părți interesate.

Apariția Uniunii Monetare Latine

În anii 1860, au fost încheiate o serie de acorduri comerciale între principalele țări industriale, ceea ce a dus la o liberalizare semnificativă a comerțului internațional. De asemenea, acordurile au ajutat la crearea de uniuni monetare mai mari, cum ar fi cea dintre Franța, Belgia, Elveția și Italia (Uniunea Monetară Latină), care facilitează într-o oarecare măsură schimbul valutar și de mărfuri.

Codul: concert13

Monedă de Aur 1 Ducat Franz Iosif Austria

Vindem 1565 lei 1435 1435 1565 1565

Cumpărăm 1435lei

Compară Alertă Adaugă în coș

Grecia a fost acceptată ca membru al uniunii în 1868, iar țări precum Bulgaria, România și Serbia nu au fost acceptate în mod formal, deși au aplicat și înainte de dizolvarea acesteia. Această primă uniune este prototipul a ceea ce vedem astăzi în organizația instituțională a UE. Aici, pentru prima dată, întâlnim concepte precum „Uniunea Europeană”, „Comisia Europeană” și „Parlamentul European”, precum și o încercare de a introduce o monedă comună – „Euro”.

Motivul principal al declinului uniunii Monetare Latine este încorporat în istorie – adoptarea unui curs de schimb comun și, mai presus de toate – fix, între aur și argint. Scăderea prețului internațional al argintului (datorită depozitelor recent descoperite și tehnicilor îmbunătățite de exploatare a metalului prețios) a dus la o supraestimare practică a monedelor de argint în cadrul uniunii și, în 1878, la o tranziție de facto la un standard de aur dur.

Un alt motiv pentru declinul Uniunii Monetare Latine este eliminarea incompletă a posibilității de a tipări bani de hârtie, precum și încercările de a reduce conținutul de aur al monedelor în unele țări (în special Grecia). Din cauza practicilor în vederea devalorizărilor monedelor de aur, ca răspuns la economia sa slabă, vecinul nostru din sud a fost chiar temporar exclus din uniune în 1908, deși ulterior a fost readmis. În ciuda diferențelor instituționale, Uniunea Monetară Latină și zona euro prezintă o serie de asemănări, dintre care principalele sunt reticența guvernelor de a adera la normele general acceptate și lipsa unor instrumente pentru a preveni astfel de practici.

Povestea lui Gregor McGregor

Nu putem vorbi despre secolul al XIX-lea și să ignorăm povestea lui Gregor McGregor. Acest soldat scoțian care rămâne în istorie nu datorită succeselor sale militare, ci pentru cea mai importantă fraudă din toate timpurile. Istoria lui McGregor nu este întâmplătoare și își regăsește răspunsul în apetitul din ce în ce mai mare pentru speculațiile financiare cauzate de dezvoltarea industriei financiare și accesul tot mai mare la credite relativ ieftine pentru începutul secolului al XIX-lea din Anglia. Din acest punct de vedere, mulți analiști citează suspendarea temporară a standardului de aur din Anglia în anul 1797, pentru a se facilita finanțarea cheltuielilor militare ale statului.

În 1821 și în anii următori, Gregor McGregor a purtat o campanie masivă care a inclus interviuri de presă, publicarea cărților și chiar compunerea și interpretarea de cântece pentru Poyais, un stat fictiv aflat sub conducerea sa. Defraudatorul a reușit să convingă sute de investitori să cumpere obligațiuni de stat și terenuri din această țară inexistentă, acumulând o bogăție semnificativă. Dar povestea nu se termină aici. La 10 septembrie 1822, o navă cu „coloniști” a pornit chiar de la Londra, trimisă personal din port de McGregor cu destinația Poyais. Nava ajunge în țara mult promisă dar, la scurt timp, coloniștii își dau seama că au fost abandonați în jungla neatinsă din Honduras.

Aproape jumătate dintre ei nu supraviețuiesc, iar McGregor reușește să se sustragă din fața legii, în ciuda mărturiilor date de cei care au supraviețuit. McGregor a continuat să-și dezvolte schemele pentru următorul deceniu (inclusiv în Franța), iar la sfârșitul vieții sale s-a stabilit în Venezuela, acolo unde în 1848 a fost înmormântat cu onoruri militare depline pentru participarea sa la războiul pentru eliberarea țării de la începutul secolului.

Tentația banilor câștigați ușor continuă să provoace sacrificii și în zilele de astăzi. Un bun exemplu sunt așa-numitele „piramide financiare”. Existența lor depinde de implicarea unui număr tot mai mare de oameni. În majoritatea cazurilor, iluzia de a se îmbogăți rapid, ușor și sigur provine din asimetria informațiilor, instrumentul principal pe care McGregor îl folosea pentru a-și dezvolta schemele.

În epoca internetului, zgomotul informațional joacă un rol similar și anume cel în care se aduce în discuție capacitatea consumatorilor de a cerne informația existentă.

Multe dintre lecțiile valoroase ale secolului al XIX-lea rămân neînvățate până în prezent. Deși s-a dovedit inutilă, lupta împotriva noilor tehnologii continuă să împiedice dezvoltarea economică și socială.

Protecționismul devine o platformă din ce în ce mai apetisantă pentru politicienii populisti, iar Grecia continuă să „otrăvească” visul unei monede europene unice. În ciuda revoluției digitale (și poate datorită acesteia), asimetria informațiilor continuă să-și spună cuvântul, iar visul de a te îmbogăți rapid este mai viu ca niciodată.