În vocabularul termenilor economici, poate că nu există termeni mai importanți de înțeles decât recesiunea și inflația. Adesea, aceste fenomene vin grupate împreună. Economia mondială din anii 2020 de până acum nu a dus lipsă de incertitudine și instabilitate.

Din acest motiv, este mai important ca niciodată să înțelegem ce este o recesiune. Ce o cauzează și cum o putem recunoaște, astfel încât să ne putem proteja de ea?

Ce este o recesiune?

Suntem cu toții conștienți de faptul că o recesiune este o încetinire a economiei, există mai puține locuri de muncă, venituri mai mici, consumul scade, afacerile dau faliment, banii nu mai circulă la fel de repede. O recesiune apare la sfârșitul unui ciclu economic și este un factor corectiv inevitabil pentru economie.

Recesiunile durează de obicei mai puțin de un an, dar uneori se extind într-o perioadă prelungită de contracție economică. Cea mai gravă a fost Lunga Depresiune din 1873. A durat 65 de luni.

În ultimii ani, a existat o dezbatere continuă între economiști și guverne cu privire la ce anume constituie o recesiune. Conform FMI, nu există o definiție oficială a ceea ce constituie o recesiune.

De multe ori, terminologia și statisticile sunt schimbate pentru a avantaja partea care prezintă informațiile; din acest motiv, vom prezenta două definiții majore ale recesiunii.

Recesiunea tehnică

Definiția unei recesiuni tehnice este destul de simplă:

Două trimestre consecutive de creștere negativă a PIB-ului real, ajustat în funcție de inflație.

PIB – Produsul Intern Brut, măsoară valoarea monetară totală a producției tuturor bunurilor și serviciilor dintr-o economie într-o anumită perioadă de timp. Această măsură ne arată dacă producem mai mult sau mai puțin în timp. Este ajustat în funcție de inflație, astfel încât să nu confundăm o creștere a prețurilor cu o creștere a producției.

Astfel, cea mai simplă definiție a unei recesiuni ar fi că, dacă PIB-ul este negativ în mod constant, ne aflăm într-o recesiune tehnică.

Această măsură ne ajută să înțelegem și ne dă un semnal cu privire la starea generală de sănătate a unei economii. Cu toate acestea, are, de asemenea, deficiențele sale.

Dacă măsurăm doar PIB-ul total, se pune problema ajustării pentru schimbarea populației. De exemplu, ipotetic, PIB-ul total al unei țări poate crește ca urmare a imigrării mai multor persoane, în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor poate rămâne același sau poate chiar să scadă ușor.

În plus, datele privind PIB-ul sunt volatile, un raport inițial poate arăta o creștere sau o contracție, care în câteva luni ar putea fi revizuită pentru a arăta contrariul pe măsură ce mai multe date devin disponibile.

În cele din urmă, o economie poate înregistra o creștere pozitivă a PIB-ului, în timp ce populația se poate confrunta cu o scădere a veniturilor, cu o putere de cumpărare mai mică și cu o creștere a șomajului. Mulți oameni pot avea deja senzația că se află în recesiune, fără ca vreun indicator oficial să semnaleze acest lucru.

O definiție mai largă a recesiunii

Biroul Național de Cercetare Economică (NBER) din Statele Unite este adesea citat de instituții și bănci centrale din întreaga lume atunci când vine vorba de informații privind recesiunile.

Conform NBER:

O recesiune implică un declin semnificativ al activității economice care este răspândit în întreaga economie și durează mai mult de câteva luni.

Declinul economic trebuie să fie profund, generalizat și de lungă durată pentru a constitui o recesiune. Acest lucru este în conformitate cu criteriile NBER de profunzime, răspândire și durată.

NBER măsoară multe lucruri, dar conform acestora există trei indicatori-cheie: rata șomajului, producția industrială și vânzările cu amănuntul. Deși această abordare este mai profundă și mai complexă, ea vine cu propriile sale neajunsuri.

În primul rând, nu există o definiție oficială a momentului în care începe o recesiune, aceasta este în întregime contextuală și depinde de datele pe care NBER le consideră relevante.

NBER subliniază, de asemenea, că nu există „nicio regulă fixă cu privire la măsurile care contribuie cu informații la proces sau la modul în care acestea sunt ponderate în deciziile noastre”.

În plus, deoarece acești indicatori pot să nu fie evidenți la început, majoritatea recesiunilor sunt declarate retroactiv.

Și, în cele din urmă, dacă nu există indicatori sau definiții fixe a ceea ce constituie o recesiune, instituțiile care au de câștigat pot schimba adesea indicatorii pe care îi urmăresc pentru a prezenta situația care este cea mai avantajoasă pentru ele.

Cu toate acestea, desigur, dacă o recesiune economică este deosebit de gravă, este imposibil să se evite recunoașterea acesteia ca recesiune.

Alte definiții ale recesiunii

Aceste două definiții sunt cele mai des citate, însă există o multitudine de alte explicații, alți indicatori de urmat și alte modalități de măsurare. Definițiile variază de la simple la destul de complexe. Acest lucru arată cât de divizate sunt opiniile.

Ciclul vicios al unei recesiuni

Odată ce economia intră într-o recesiune, ceea ce poate începe să se desfășoare este o spirală negativă descendentă. Un eveniment declanșator inițial al recesiunii ar putea fi un colaps bursier, de exemplu criza începută în 1929, care a declanșat Marea Depresiune, sau colapsul pieței imobiliare și bancare, care a declanșat criza financiară din 2008.

Pe măsură ce șomajul crește, consumul scade, se închid tot mai multe întreprinderi, tot mai mulți oameni își pierd locul de muncă, iar ciclul se repetă.

Nu toate sectoarele sunt în recesiune

Friedrich Hayek, câștigător al premiului Nobel pentru științe economice, a susținut că nu toate sectoarele unei economii sunt în recesiune, unele sectoare putând rămâne sănătoase, în timp ce altele scad.

Teoria austriacă a ciclului de afaceri sugerează că recesiunile economice sunt cauzate de distorsiuni în structura capitalului datorate ratelor dobânzilor scăzute în mod artificial și expansiunii creditelor.

Hayek credea că recesiunile nu sunt uniforme în toate industriile, deoarece diferite sectoare sunt afectate în mod diferit de denaturările anterioare.

Corecția pentru investiții defectuoase – unele industrii, în special cele care s-au extins în mod nesustenabil datorită creditului ieftin în mod artificial (cum ar fi piața imobiliară înainte de 2008 sau acțiunile tehnologice înainte de 2001) pot suferi declinuri severe și concedieri masive. Odată cu implozia creditului ieftin, rămânem cu realitatea că nu au fost create resurse noi, ci doar o bulă monetară.

Sectoare rezistente sau beneficiare – alte industrii care nu au fost suprasolicitate prin credite ieftine, sau cele care asigură nevoile de bază, pot rămâne stabile sau pot chiar crește.

Realocarea resurselor – pe măsură ce investițiile proaste sunt lichidate, resursele, cum ar fi forța de muncă și capitalul, se îndreaptă către întreprinderi mai durabile și mai productive, ceea ce duce la o creștere a sectoarelor sănătoase.

Citatul direct al lui Hayek provine din cartea „Prețuri și producție”, publicată în 1931:

Criza și depresiunea care au urmat nu sunt uniform dăunătoare pentru toate sectoarele economiei. În timp ce unele industrii, în special cele care s-au extins în mod nesustenabil sub influența creditului ieftin, se confruntă cu contracții severe, altele pot rămâne relativ neafectate sau chiar pot beneficia pe măsură ce resursele sunt alocate

Mai multe despre subiect, aici: Anatomia crizelor și ciclul economic

Potrivit lui Hayek, toate recesiunile sunt cauzate de ratele dobânzilor scăzute în mod artificial și de expansiunea creditului prin intermediul băncilor cu rezerve fracționare.

Oamenii știu când economia este în declin

După cum se poate observa până acum, subiectul a ceea ce constituie o recesiune sau ce indicatori trebuie urmați este complex și foarte dezbătut. Atunci când o recesiune economică este suficient de gravă, toate părțile vor semnala recesiunea.

Cu toate acestea, nu trebuie să urmărim marii indicatori macroeconomici pentru a observa în viața noastră de zi cu zi că prețurile cresc, că veniturile scad sau că locurile de muncă sunt mai greu de găsit.

Murray Rothbard a explicat bine acest lucru în critica sa la adresa statisticilor:

„Consumatorul individual, în vizitele sale zilnice, nu prea are nevoie de statistici; prin publicitate, prin informațiile prietenilor și prin propria sa experiență, el află ce se întâmplă pe piețele din jurul său. Același lucru este valabil și pentru societățile comerciale. […] Omul de afaceri, ca și consumatorul, cunoaște și învață despre piața sa particulară prin experiența sa zilnică.”

Aceasta nu înseamnă că datele statistice sau indicatorii macroeconomici nu ar trebui urmăriți sau nu ar trebui să ne permită să tragem concluzii. Trebuie neapărat să ne informăm cât mai bine și să luăm deciziile economice pe termen lung pe care le considerăm cele mai bune.

Pur și simplu, nu numai că oamenii cunosc condițiile economice relevante fără date macroeconomice, dar le cunosc înainte ca datele macroeconomice să aibă șansa de a fi publicate.

Acest lucru înseamnă că nu avem nevoie de o instituție care să ne spună când lucrurile merg bine sau rău, ne putem da seama din banii pe care îi avem în buzunar și din starea activităților noastre economice de zi cu zi.

Exemple de recesiuni majore

Din punct de vedere istoric, mai multe recesiuni au atins niveluri globale.

Marea Depresiune

Marea Depresiune (1929-1945) – a fost o recesiune economică devastatoare și prelungită care a urmat prăbușirii pieței bursiere din Statele Unite în 1929. Aceasta a durat până după Al Doilea Război Mondial și a afectat, în diferite grade, cea mai mare parte a planetei.

Perioada a fost marcată de mai multe contracții economice, inclusiv prăbușirea pieței bursiere din 1929, panica bancară din 1930 și 1931 și tariful Smoot-Hawley care a afectat comerțul mondial. Alte evenimente și politici au contribuit la prelungirea Depresiunii în cursul anilor 1930.

Economiștii și istoricii menționează adesea Marea Depresiune drept cel mai semnificativ, dacă nu chiar cel mai catastrofal, eveniment economic al secolului al XX-lea.

Criza financiară mondială

Criza financiară globală (2007-2008) – a fost cea mai gravă criză economică mondială de la Marea Depresiune.

Printre cauzele crizei s-au numărat împrumuturile abuzive sub forma creditelor ipotecare subprime acordate cumpărătorilor de locuințe cu venituri mici și o bulă imobiliară rezultată, pe fondul asumării de riscuri excesive de către instituții financiare mondiale.

Toate acestea au fost alimentate de ratele dobânzilor scăzute în mod artificial și de expansiunea creditului, combinate cu hazardul moral generat de faptul că aceste instituții credeau că sunt prea mari pentru a da faliment și erau sigure de salvarea guvernamentală.

Consecințele sociale ale unei recesiuni

O recesiune nu este doar o problemă economică, ci și o problemă socială de mare amploare. Suntem cu toții conștienți de consecințele economice ale șomajului, ale economiilor pierdute și ale prețurilor ridicate pentru produsele de primă necesitate. Consecințele pot fi o creștere a problemelor psihologice, a problemelor medicale și a instabilității în rândul familiilor cele mai afectate de recesiune.

Dincolo de acest aspect, fiecare recesiune este prilej pentru creșterea inechității din societate. Cel mai vizual exemplu este cel al recesiunii de după 2008. Sute de miliarde de dolari au fost folosiți doar în SUA – din banii contribuabililor – pentru a salva niște instituții financiare de la faliment. Cifrele la nivel global se ridică la nivelul trilioanelor de dolari.

Toți acești bani au fost folosiți drept capital pentru a permite afacerilor să ruleze în continuare, în special după ce majoritatea lichidității a fost oferită drept bonusuri pentru management și bordul director.

Concluzii

Dezbaterea cu privire la ceea ce constituie o recesiune este una care continuă și în prezent, mulți afirmând că nu există o modalitate generală de a ști, că este contextuală. Alții folosesc definiții mai simple, cum ar fi cea a unei recesiuni tehnice.

În general, o recesiune este o perioadă de timp în care economia se contractă, în care există un șomaj ridicat, mai puțină putere de cumpărare, mai puține economii și mai puține investiții.

În viața noastră de zi cu zi, cu toții ne putem da seama când lucrurile merg în jos și ne putem proteja din timp economisind și investind în active care ne protejează de instabilitatea financiară, cum ar fi aurul pentru investiții.