Tavex folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorului pe site. Citiți despre politica de cookies a Tavex aici. Puteți să le acceptați pe toate sau să le administrați din setări.
Tavex folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorului pe site. Citiți despre politica de cookies a Tavex aici. Puteți să le acceptați pe toate sau să le administrați din setări.
Te rog selectează ce cookies ne permiți să utilizăm
Vă puteți modifica preferințele sau vă puteți retrage consințământul dat în orice moment. Cookie-urile alese vor fi stocate pe o perioadă de un an. De asemenea, poți modifica setările din browser-ul dispozitivului tău și poți sterge astfel cookie-urile. Pentru mai multe informații, consultați Politica noastră de Cookies.
| Cookie | Descriere | Durată |
|---|---|---|
| Cookie | Descriere | Durată |
|---|---|---|
| catalog_view | Cum sunt listate produsele | 1 year |
| Cookie | Descriere | Durată |
|---|---|---|
| ga_id | Google Analytics ID | 1 year |
Cuprins
Aurul are un avantaj rar: poate fi topit, rafinat și reutilizat în mod repetat fără să își piardă proprietățile fizice sau chimice. După rafinarea la același titlu, aurul reciclat nu poate fi deosebit de aurul provenit din exploatarea minieră și are aceeași valoare investițională.
Aurul destinat reciclării provine dintr-o varietate de surse, inclusiv bijuterii vechi sau deteriorate, echipamente electronice de uz casnic și industrial scoase din uz, aliaje dentare și componente industriale. Spre deosebire de multe alte materii prime, acest metal prețios nu se uzează și nu își pierde proprietățile în urma procesării repetate.
Procesul de reciclare cuprinde, în general, cinci etape principale: colectarea materialului, analiza și clasificarea acestuia, separarea aurului de celelalte componente, rafinarea și reintroducerea aurului purificat în procesul de producție.
Reciclarea asigură aproximativ 25-30% din oferta anuală mondială de aur. Astfel, aceasta nu doar reduce necesitatea exploatării unor noi zăcăminte, ci contribuie și la lichiditatea și reziliența pieței aurului.
Aurul reciclat provine în principal din două surse: bijuterii destinate reciclării și deșeuri industriale.
Aproximativ 90% din volumul total provine din bijuterii vechi, monede, lingouri și alte produse cu un conținut ridicat de metale prețioase. Bijuteriile au, cel mai frecvent, un titlu cuprins între 375‰ și 916‰, echivalentul aurului de 9 până la 22 de carate.
O pondere mai redusă, dar aflată în continuă creștere, provine din sectorul tehnologic. Plăcile cu circuite imprimate, procesoarele, releele și conectorii conțin aur datorită conductivității sale electrice excelente și rezistenței ridicate la coroziune.
Diferența dintre concentrația aurului din minereurile primare și cea din unele surse secundare este semnificativă. În exploatarea minieră, o tonă de minereu conține, de regulă, între 1 și 5 grame de aur. Prin comparație, o tonă de plăci cu circuite imprimate și procesoare provenite din echipamente informatice poate conține între 150 și 300 de grame de aur.
Tocmai această concentrație ridicată face ca așa-numitul minerit urban (urban mining) să devină o alternativă tot mai importantă la exploatarea minieră convențională. Totuși, recuperarea aurului necesită tehnologii specializate, deoarece acesta trebuie separat de numeroase alte materiale și de substanțe potențial periculoase.
Metoda de colectare depinde de sursa materialului.
Bijuteriile vechi și deteriorate sunt cumpărate, de regulă, de comercianți specializați în metale prețioase, bijutieri, case de amanet și procesatori. Aceștia reunesc cantitățile mai mici provenite de la persoane fizice și le trimit către rafinării autorizate.
Procesul este mai complex în cazul deșeurilor electronice și industriale. Operatorii specializați colectează echipamente de telecomunicații scoase din uz, servere, utilaje industriale și alte componente care conțin metale valoroase.
Un rol important îl au și centrele municipale de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice, precum și programele prin care producătorii preiau produsele uzate. Acestea permit separarea componentelor periculoase înainte ca materialul să ajungă într-o instalație de procesare.
Un sistem bine organizat de colectare și sortare reduce costurile de transport și asigură cantitățile de material necesare pentru funcționarea eficientă a rafinăriilor.
Cum este identificat și analizat aurul?
Înainte de a fi supus unui tratament termic sau chimic, materialul este analizat cu atenție. Scopul este determinarea cu precizie a conținutului de aur și identificarea altor metale valoroase, precum argintul, platina și paladiul.
Pentru această evaluare se utilizează o combinație de metode nedistructive și metode de laborator:
Cupelarea rămâne una dintre principalele metode de referință pentru determinarea conținutului de aur. Analiza precisă a materialului este esențială atât pentru evaluarea corectă a aurului destinat reciclării, cât și pentru planificarea etapelor ulterioare ale procesului de rafinare.
Aurul ajunge rareori în procesul de reciclare în stare pură. De regulă, acesta este amestecat cu materiale plastice, laminate armate cu fibră de sticlă, siliciu și metale comune, precum cuprul, staniul și nichelul.
În cazul deșeurilor electronice, procesul începe cu tratarea mecanică a materialului. Componentele sunt mărunțite în instalații industriale, după care diferitele materiale sunt separate prin separare magnetică, sisteme bazate pe curenți turbionari (eddy current) și alte tehnologii de sortare.
După această etapă inițială pot fi utilizate mai multe metode principale:
Alegerea tehnologiei depinde de compoziția și volumul materialului, de conținutul acestuia în metale prețioase și de rentabilitatea economică a procesării. În practică, metodele mecanice, termice și chimice sunt adesea combinate.
După separarea fracției metalice care conține aur, aceasta trebuie omogenizată. Prin acest proces se obține un material cu o compoziție uniformă, care poate fi analizat și rafinat cu o precizie mai mare.
Aurul destinat reciclării este topit în cuptoare cu inducție și este, de regulă, turnat sub formă de anozi – plăci metalice groase cu o puritate cuprinsă între 80% și 95% – sau transformat în granule.
În timpul procesului de granulare, metalul topit este turnat într-un recipient cu apă rece aflată în circulație. Astfel se formează particule metalice de dimensiuni reduse, cu o suprafață totală mai mare, ceea ce accelerează reacțiile chimice din etapele următoare.
Materialul pregătit este cântărit pe balanțe etalonate, analizat și împărțit în loturi de procesare în funcție de conținutul de aur, argint, cupru și alte metale. Această etapă permite dozarea mai precisă a reactivilor necesari.
Rafinarea purifică metalul până la o puritate de 999,9‰ sau mai mare. În metalurgia modernă sunt utilizate două metode industriale principale: procesul Wohlwill și procesul Miller.
Procesul Wohlwill este o metodă electrolitică în care anozii din aur sunt introduși într-un electrolit care conține clorură de aur și acid clorhidric. Curentul electric dizolvă aurul din anod și îl depune pe catod. Prin această metodă se poate obține o puritate de până la 99,999%, fiind utilizată atunci când este necesar un grad excepțional de rafinare.
Procesul Miller constă în introducerea clorului gazos în metalul topit. Argintul și metalele comune reacționează cu clorul și formează cloruri care se separă la suprafață. Aurul obținut atinge o puritate de aproximativ 99,5%. Procesul Miller este mai rapid și este utilizat frecvent pentru purificarea inițială, iar atunci când este necesară o puritate mai ridicată, metalul poate fi rafinat ulterior prin procesul Wohlwill.
Rafinarea chimică poate utiliza și apă regală (aqua regia), un amestec de acid azotic și acid clorhidric în raport de 1:3. După dizolvarea aurului, soluția este filtrată, iar metalul prețios este recuperat prin precipitare selectivă, cu ajutorul unor reactivi adecvați.
Rafinăriile moderne utilizează sisteme în circuit închis pentru recuperarea și reutilizarea reactivilor. Acest lucru reduce cantitatea de deșeuri și limitează riscul eliberării substanțelor toxice în mediu.
Fiecare lot de aur rafinat este supus unei analize finale de laborator. În producția lingourilor de investiții sunt aplicate sisteme consacrate de control al calității, iar rafinăriile incluse în Good Delivery List a London Bullion Market Association (LBMA) trebuie să respecte cerințele acesteia.
Pentru confirmarea purității sunt utilizate mai multe metode de înaltă precizie:
Numai după confirmarea purității necesare aurul poate fi utilizat pentru producerea lingourilor și monedelor de investiții. Comercializarea pe piețele internaționale presupune, de asemenea, respectarea unor cerințe suplimentare privind greutatea, dimensiunile, marcajele, producătorul și trasabilitatea metalului.
După rafinare, aurul pur de 24 de carate poate fi turnat în lingouri de investiții, utilizat pentru fabricarea monedelor de investiții sau transformat în granule destinate aplicațiilor industriale.
Lingourile sunt produse într-o gamă variată de dimensiuni, de la lingouri de 1 gram până la lingouri standard de piață, cu o greutate de aproximativ 400 de uncii troy.
Destinația aurului reciclat variază în funcție de cererea din piață, însă, în linii mari, distribuția este următoarea:
Aurul reciclat nu rămâne, așadar, o categorie distinctă de metal. După purificare, acesta revine integral în circuitul economic și nu diferă, din punct de vedere al calității sau al lichidității, de aurul extras din mine.
Extragerea aurului din zăcăminte presupune excavarea, transportul și procesarea unor cantități uriașe de rocă. Atunci când minereul conține doar câteva grame de aur pe tonă, obținerea unei cantități relativ mici de metal necesită prelucrarea a zeci sau chiar sute de tone de material.
Acest proces implică un consum ridicat de energie și apă și generează cantități importante de deșeuri miniere. Reciclarea nu elimină complet impactul asupra mediului, însă îl poate reduce în mod semnificativ.
Potrivit unor estimări din industrie, procesarea aurului provenit din surse secundare poate necesita cu până la 95% mai puțină energie decât extracția aurului din zăcăminte.
Emisiile de gaze cu efect de seră pot fi reduse cu peste 90% pentru fiecare kilogram de aur produs. Totodată, reciclarea controlată a deșeurilor electronice contribuie la protejarea mediului prin împiedicarea pătrunderii metalelor grele și a altor substanțe periculoase în sol și în apele subterane.
Beneficiile economice sunt, de asemenea, importante. Reciclarea permite recuperarea valorii unor materiale deja utilizate, creează o sursă suplimentară de aprovizionare cu aur și reduce dependența de descoperirea și exploatarea unor noi zăcăminte.
Reciclarea responsabilă începe cu un lanț de colectare, transfer și procesare care poate fi urmărit și verificat în fiecare etapă.
Companiile pot colabora exclusiv cu operatori și rafinării autorizate, pot efectua verificări ale furnizorilor și pot solicita informații privind proveniența și procesarea materialelor. Este deosebit de important ca deșeurile electronice să nu fie trimise către instalații neautorizate, care nu respectă standardele privind condițiile de muncă și protecția mediului.
Și persoanele fizice pot contribui prin câteva măsuri simple:
Combinația dintre tehnologii mai performante, lanțuri de aprovizionare trasabile și un comportament responsabil al consumatorilor permite aurului să rămână în circuitul economic pe termen nelimitat.
Nu. După rafinarea la aceeași puritate, aurul reciclat și aurul extras din mine au proprietăți fizice și chimice identice. Originea atomilor de aur nu influențează calitatea, valoarea sau posibilitatea reutilizării metalului.
Conținutul depinde de tipul și vechimea echipamentelor, însă o tonă de plăci de circuite și procesoare provenite din calculatoare poate conține între 150 și 300 de grame de aur. Această concentrație este de multe ori mai mare decât cea întâlnită în minereul aurifer, care conține, de regulă, între 1 și 5 grame de aur pe tonă.
Impuritățile pot fi eliminate prin procesul electrolitic Wohlwill, prin procesul pirometalurgic Miller sau prin dizolvare chimică urmată de precipitare selectivă. Metoda utilizată depinde de compoziția inițială a materialului și de gradul de puritate care trebuie obținut.
Reciclarea elimină necesitatea unor noi lucrări de excavare la scară largă și a procesării unor cantități foarte mari de minereu. Ca urmare, consumul de energie și apă, emisiile de carbon și volumul deșeurilor miniere pot fi reduse în mod semnificativ.