derivate financiare, futures, forwards, opțiuni, swaps, CFD,

Ori de câte ori ne gândim la investiții, ne raportăm la acțiuni, obligațiuni, imobiliare și mărfuri. Strategia noastră se bazează pe deținerea acestora pentru o anumită perioadă cu scopul obținerii de câștiguri din creșterea prețului acestor active sau din venituri pasive sub formă de dividende, chirie, cupon sau dobândă.

Mai multe despre subiect, aici: Aurul este pe locul 2 în topul activelor preferate de americani

Dar ce se întâmplă dacă oricare dintre aceste active urmează să își piardă valoarea fără ca dumneavoastră să știți? Mai mult ca sigur că v-ați pierde investiția. Totuși, de ce există entități financiare uriașe care au reușit să ajungă unde sunt?

Răspunsul constă în acoperirea riscurilor lor, proces cunoscut și ca hedging. Chiar dacă acestea sunt instituții financiare uriașe, nici măcar ele nu știu ce se va întâmpla peste un an. Și astfel, ele profită de instrumente financiare derivate.

În acest articol voi prezenta ce înțelegem prin derivate financiare, ce tipuri de derivate există și cu ce beneficii și riscuri vin acestea.

Ce înțelegem prin derivate financiare?

O definiție simplă a instrumentelor financiare derivate este dată de CFA Institute, cea mai importantă și respectată instituție de expertiză financiară din lume:

Un instrument derivat este un instrument financiar a cărui performanță derivă din performanța unui activ suport.

Practic, un instrument derivat este un instrument care vă permite să beneficiați de fluctuațiile de preț ale unui anumit activ, dar fără a fi nevoie să cumpărați activul respectiv. În acest fel, nu sunteți expus la fluctuațiile curente ale prețurilor, dar există unele dezavantaje semnificative ale instrumentelor derivate, pe care le voi explica puțin mai târziu.

La scară globală, o estimare realizată de Aleksandra Stankova, administrator al London School of Economics pentru Europa de Sud-Est, arată că piața de derivate financiare este evaluată la peste 1 cvadrilion de dolari. În cifre, aceasta înseamnă mai mult de 1.000.000.000.000.000.000 de dolari.

Cele mai des întâlnite tipuri de derivate financiare

Deși o piață evaluată la un cvadrilion de dolari, aceasta se rezumă la un număr limitat de derivate financiare utilizate. Cele mai frecvent astfel de derivate sunt contractele forward, futures, opțiunile și swapurile.

Haideți să vedem ce înseamnă fiecare dintre acestea, dar și ce alte tipuri de derivate financiare se utilizează la nivel global.

Contracte forward

Contractul forward este un acord care are loc în prezent, conform căruia cumpărătorul contractului este de acord să cumpere sau să vândă activul suport la o dată viitoare, la un preț prestabilit.

În acest fel, dacă credeți că prețul unui activ va crește în viitor, puteți pur și simplu să încheiați un forward cu o altă parte care consideră contrariul. În cazul în care prețul pe care îl stabiliți va fi mai mic decât cel de piață, veți obține un profit.

Contractele forward sunt contracte nestandardizate, ceea ce înseamnă că termenii contractului sunt stabiliți direct între cumpărător și vânzător. Acestea includ prețul, data scadenței și cantitatea de activ care urmează să fie livrată. Astfel, în comparație cu alte derivate financiare, contractele forward sunt tranzacționate numai pe piețele extrabursiere (cunoscute drept over-the-counter, prescurtate OTC), între două părți care se cunosc.

Contracte futures

Contractele futures sunt similare contractelor forward, în sensul că ambele au un activ suport care urmează să fie cumpărat sau vândut în viitor. Dar aceasta este cam întreaga asemănare dintre cele două derivate.

Dacă contractele forward sunt încheiate între două părți care se cunosc, acest lucru nu este valabil pentru contractele futures. Aspectul acesta se datorează faptului că derivatele futures sunt tranzacționate pe burse reglementate, având o contrapartidă centrală – numită și casă de compensare – ca partea opusă a fiecărei tranzacții.

Practic, există un intermediar care este vânzător pentru toți cumpărătorii și cumpărător pentru toți vânzătorii. În acest fel, tranzacționarea contractelor futures poate fi efectuată oricând până la scadența contractului. Pentru ca acest lucru să se întâmple, contractele futures sunt standardizate, astfel încât investitorii să cunoască tot timpul caracteristicile contractelor.

O altă diferență majoră rezidă în tranzacționarea în marjă a contractelor futures. Aceasta înseamnă că, pentru ca un investitor să cumpere un contract futures, are nevoie doar de o fracțiune din valoarea reală a activului suport pentru a putea cumpăra contractul futures. Această fracțiune se numește marjă.

Marjele contractelor futures

Există două tipuri de marje în contractele futures, care trebuie finanțate atât de cumpărătorii, cât și de vânzătorii de contracte. Prima marjă se numește „marjă inițială”. Aceasta este o sumă de bani necesară pentru a intra într-un contract futures.

Al doilea tip de marjă se numește „marjă de menținere”. Aceasta este suma minimă strictă care trebuie să se afle întotdeauna în contul părților. Atunci când marja curentă, fondurile disponibile în cont la un moment dat, a investitorului este mai mică decât „marja de menținere”, este inițiat un apel în marjă.

Un apel în marjă este procedura prin care casa de compensare notifică traderii să își suplimenteze conturile cu fonduri adiționale.

Dacă traderii își completează contul, contractele futures rămân în proprietatea lor.

În cazul în care traderii nu răspund la apelul în marjă, casa de compensare are dreptul de a închide toate pozițiile traderilor până când marja actuală este mai mare decât marja de menținere.

Opțiuni

Un contract de opțiuni este o înțelegere între două părți, conform căreia cumpărătorul contractului are dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra sau de a vinde activul suport la un moment dat. Contractele de opțiuni sunt instrumente financiare derivate care pot fi tranzacționate atât pe bursele reglementate, cât și pe piețele extrabursiere (OTC).

Pentru ca cineva să încheie un contract de opțiuni, persoana trebuie să plătească o „primă”, care este și pierderea maximă pe care o poate suferi investitorul. Această primă este o sumă mică de bani, considerați-o o taxă, care permite cumpărătorului să intre în contractul de opțiuni.

În funcție de tipul de opțiuni, cumpărătorul poate lichida poziția pe o piață reglementată înainte de scadența contractului sau își poate exercita dreptul de a cumpăra sau de a vinde activul suport doar la scadența contractului.

Dar, dacă traderul decide să păstreze contractul până la scadență, iar prețul activului suport nu va fi suficient de ridicat pentru a acoperi costul primei plătite inițial, întreaga pierdere se rezumă strict la prima plătită, deoarece acesta nu este obligat să vândă sau să cumpere activul suport. Contractul este pur și simplu lichidat, fără costuri suplimentare. Dacă prețul activului suport crește peste prețul stabilit de contract, profitul realizat va fi:

Profitul realizat = Prețul activului la scadența contractului – Prețul activului stabilit în contract – Prima plătită

Există două categorii majore de opțiuni în lumea financiară globală:

Opțiuni americane
Opțiuni europene

Diferența constă în momentul în care cumpărătorul contractului își poate exercita dreptul de a cumpăra sau de a vinde activul suport. În cazul opțiunilor americane, acest lucru poate fi făcut în orice moment până la scadența contractului. Opțiunile europene permit astfel de demersuri doar la scadența contractului.

Swapurile

Spre deosebire de contractele de mai sus, toate având o singură dată de scadență, un swap este diferit prin faptul că are mai multe scadențe. Un swap este un contract financiar derivat, pe baza căruia două părți convin să își plătească reciproc anumite fluxuri de numerar la anumite momente în viitor.

De obicei, aceste fluxuri de numerar se bazează fiecare pe două măsuri, una numită măsură fixă, iar cealaltă, măsură flotantă sau variabilă. Doar pentru exemplificare, cele mai frecvent utilizate swap-uri se numesc swap-uri pe rata dobânzii (interest rate swaps sau IRS).

Imaginați-vă două părți care convin asupra termenilor unui contract swap pentru o perioadă de un an. Una dintre părți este de acord să plătească celeilalte o rată fixă a dobânzii de 3% pentru suma noțională de un milion de euro. Suma noțională este valoarea contractului, convenită de cele două părți. Cealaltă parte a tranzacției este de acord să plătească contrapărții sale o rată a dobânzii variabilă, bazată, de exemplu, pe EURIBOR la trei luni.

EURIBOR3M este o rată a dobânzii de piață, care arată rata medie la care 26 de bănci comerciale europene împrumută fonduri unele de la altele pentru o perioadă de trei luni. Aceasta este o rată a dobânzii variabilă.

Deoarece una dintre ratele dobânzii este fixă, iar cealaltă este variabilă, este foarte dificil să se prevadă exact care va fi suma netă pe care fiecare dintre cele două părți o va primi de la cealaltă la finalul contractului.

Exact la acest lucru ajută swap-urile. Dacă vă așteptați ca ratele dobânzilor să crească pe termen mediu și lung, puteți încheia un contract swap. În cadrul acestuia puteți plăti o dobândă fixă de, să spunem, 1%. Cealaltă parte va plăti o rată a dobânzii variabilă care este direct corelată cu rata dobânzii stabilită de banca centrală. Odată ce ratele dobânzii încep să crească, veniturile dumneavoastră obținute vor începe să crească, iar la sfârșitul perioadei veți obține un profit.

Mai multe despre subiect, aici: Introducere în conceptul de dobândă

Valoarea fluxurilor de numerar va fi egală cu rata pe care fiecare parte trebuie să o plătească înmulțită cu suma noțională convenită la început.

Fluxul de numerar datorat = Dobânda * Suma noțională

De cele mai multe ori, doar suma netă dintre cele două rate ale dobânzii este plătită de partea care are rata dobânzii mai mare, fără a fi nevoie de două tranzacții.

Alte instrumente financiare derivate

Cele patru derivate financiare prezentate sunt cele mai comune în sistemul financiar internațional. Dar nu sunt singurele.

Criza financiară din 2008 a fost cauzată în parte de derivate financiare. Instrumente precum titlurile garantate cu ipoteci, obligațiunile garantate cu creanțe și swap-urile pe riscul de credit au contribuit la exacerbarea catastrofei.

Titluri garantate cu ipoteci

Titlurile garantate cu ipoteci (mortgage-backed securities în engleză, MBS), sunt instrumente financiare derivate în care activele suport sunt ipotecile. Aceste derivate au fost concepute în așa fel încât riscul creditelor ipotecare neperformante să fie transferat de la băncile care acordă creditele la investitori.

Practic, imaginați-vă că sunteți o bancă comercială. Oferiți o sută de credite ipotecare. Există riscul ca unii dintre debitori să nu își poată rambursa împrumuturile. Așadar, pentru a acoperi acest risc, vă vindeți împrumuturile unei mari bănci de investiții.

Odată ajunse în portofoliul băncii de investiții, ipotecile sunt grupate și primesc denumirea de titluri garantate cu ipoteci. Acestea sunt acum considerate instrumente de investiții și pot fi vândute investitorilor.

Tu, banca inițială, nu mai ești expusă riscului de credit, banca de investiții a obținut un comision de 2% din securitizarea ipotecilor – transformându-le în investiții tranzacționabile – iar investitorii au un flux de numerar constant de la deținătorii de ipoteci cu un risc relativ scăzut, deoarece instrumentul este diversificat către o sută de familii.

Dar ce se întâmplă atunci când ratele dobânzilor sunt prea scăzute – ca urmare a manipulării băncii centrale – și toată lumea cumpără o casă? Ce se întâmplă dacă toată lumea cumpără mai mult de o casă? Am văzut rezultatele acestei situații.

Obligațiunile garantate cu creanțe

Obligațiunile garantate cu creanțe (collateralized debt obligations sau CDO) sunt foarte asemănătoare cu titlurile garantate cu ipoteci. Diferența constă în activele care stau la baza instrumentelor derivate.

Spre deosebire de MBS, care cuprind numai ipoteci, CDO includ toate tipurile de titluri de creanță – ipoteci, împrumuturi pe carduri de credit, obligațiuni, împrumuturi auto, împrumuturi pentru studenți etc.

Acest lucru nu numai că face CDO-urile mai riscante, dar și mai atractive, deoarece generează randamente mai mari. Din nou, într-un mediu cu rate ale dobânzii scăzute, stabilite la nivel central, toată lumea este dispusă să împrumute mai mult.

După cum puteți vedea, există o legătură directă între modificarea datoriei gospodăriilor și rata dobânzii stabilită de Rezerva Federală a Statelor Unite. Acest lucru se întâmplă deoarece, atunci când ratele dobânzilor sunt scăzute și toată lumea se împrumută, puterea de cumpărare a monedei scade mai repede decât de obicei.

Mai multe despre subiect, aici: Ce este inflația?

Într-un astfel de caz, consumul de acum este favorabil celui din viitor, deoarece prețurile cresc foarte repede. Pentru a combate acest lucru, banca centrală crește ratele dobânzilor.

Contractele pentru diferență (CFD)

Odată cu mijloacele din ce în ce mai accesibile de a investi pentru investitorii obișnuiți, platformele de tranzacționare au început să ofere o clasă specifică de derivate financiare, cunoscute sub denumirea de contracte pentru diferență sau CFD.

Un CFD poate părea similar cu contractele futures, în sensul că în ambele cazuri puteți utiliza efectul de levier pentru a tranzacționa, dar de fapt este un instrument derivat a cărui valoare derivă din contractele futures. Mai simplu spus, un CFD este un pariu că prețul unui contract futures va crește sau va scădea. Contrapartida este platforma de tranzacționare care oferă acest tip de instrumente.

Acestea sunt derivate financiare foarte riscante, deoarece nu numai că nu dețineți activul suport, dar puteți pierde sume semnificative de bani. Din acest motiv, toate platformele de tranzacționare care oferă CFD trebuie să informeze cu privire la procentul mediu de clienți care pierd bani din tranzacționarea acestor derivate

În Balcani, media este de aproximativ 75-80%. Este foarte recomandabil să nu tranzacționați astfel de instrumente, din cauza profilului lor de risc foarte ridicat. Mai bine optați pentru instrumente tradiționale, cum ar fi acțiunile sau mărfurile.

Beneficiile și riscurile instrumentelor financiare derivate

Fiecare dintre derivatele financiare prezentate mai sus are propriile sale beneficii și riscuri. Aici le voi enumera pe cele care se aplică în general fiecăruia dintre ele.

Beneficii:

Gestionarea riscului/hedging – gestionarea riscului impus de activul suport
Informații privind prețurile viitoare – evoluția instrumentelor financiare derivate pe anumite active poate oferi investitorilor o mai bună înțelegere cu privire la posibila evoluție viitoare a prețului activului suport
Eficiența pieței – posibilitatea de a beneficia de active supraevaluate sau subevaluate
Avantaje operaționale – costuri de tranzacționare și comisioane mai mici, comparativ cu piața spot

Riscuri:

Nivel ridicat de speculație – nivelurile ridicate ale efectului de levier în cazul contractelor futures și al altor instrumente financiare derivate pot fi foarte periculoase
Lipsa de transparență – la fel ca înainte de criza financiară din 2008, investitorii pot ajunge să investească în instrumente complexe pe care nici măcar ei nu le înțeleg
Riscul de bază – diferențe mari între prețul spot al activului suport și valoarea derivatelor
Riscul de contrapartidă – întâlnit mai ales pe piața OTC, vă puteți trezi cu o contrapartidă care intră în incapacitate de plată înainte ca instrumentul derivat să ajungă la scadență
Riscul sistemic – efectul de levier excesiv poate duce la dificultăți financiare, așa cum s-a văzut în 2008
Lipsa unei reglementări adecvate – instrumentele derivate sunt instrumente din afara bilanțului instituțiilor financiare, care nu sunt reglementate precum acțiunile, obligațiunile și mărfurile.

Concluzie

Derivatele financiare sunt instrumente complexe care permit investitorilor să beneficieze de activele suport, fără a fi nevoie să investească efectiv în acestea. După cum am văzut, acest lucru poate aduce atât avantaje, cât și dezavantaje.

Pentru cineva care începe în lumea investițiilor, este mai recomandabil să investească în instrumente tradiționale, cum ar fi acțiunile și mărfurile. Acest lucru nu se datorează doar profilului de risc ridicat al instrumentelor derivate, ci și faptului că trebuie să înțelegeți atât piața instrumentelor derivate, cât și pe cea a activului suport.