Una dintre cele mai importante evenimente de pe piața aurului din ultimii trei ani constă în repatrierea rezervelor de aur de către băncile centrale. Prin repatriere mă refer la aducerea aurului ținut în seifurile din Londra (și nu doar) în cele din țară.

Mai multe despre subiect, aici: Sondaj: băncile centrale își aduc acasă rezervele de aur

Conform unui articol al Times of India, din 31 mai 2024, Banca de Rezervă a Indiei și-a repatriat 100 de tone de aur din seifurile din Londra. Actualmente, India este a opta țară ca rezerve de aur, deținând 822,1 tone de aur la finalul primului trimestru al acestui an.

Din totalul acestor rezerve, 413,8 tone de aur erau peste granițe la finalul anului 2023. Astfel, aproape un sfert din aceste rezerve au fost aduse în țară. Să vedem de ce a fost luată această decizie și ce repercusiuni poate avea.

De ce se țin rezerve de aur peste granițe?

Deținerea rezervelor de aur peste granițe de către băncile centrale, de cele mai multe ori ale economiilor emergente, are mai multe motive. În primul rând, este vorba de securitatea rezervelor. Conform unui proverb din sfera educației financiare, „să nu îți ții ouăle într-un singur coș”. În cazul acesta, varianta corectă ar fi „să nu îți ții rezervele într-un singur seif”.

Un alt motiv constă în ușurința tranzacțiilor. Este mult mai facil să ai mai multe rezerve bine securizate, și să tranzacționezi doar dreptul la proprietate asupra acestora, decât să le transporți la fiecare tranzacție.

De asemenea, de cele mai multe ori este mai ieftin. Existența anumitor seifuri deja bine protejate și utilizate pe scară largă percep un cost mai mic, întrucât acesta se aplică asupra valorii deținute.

Iar un ultim motiv, este de bază geopolitică. Deținerea rezervelor în seifurile unei alte țări denotă încredere în statul depozitar.

De ce avea India rezerve de aur peste granițe?

Însă, în cazul Indiei, nu toate aceste criterii au stat la baza existenței rezervelor de aur în Londra. Acestea au ajuns acolo dintr-o serie de evenimente nefericite.

În anul 1991, rupia indiană a fost martoră la o depreciere gravă. Doar în acel an, rupia a pierdut aproape 43% în valoarea față de dolarul american. Presiunea a fost cauzată de o devalorizare voită din partea Băncii de Rezervă a Indiei ca urmare a unor exporturi scăzute.

Până în acel moment, India era o țară net importatoare. Costul exporturilor indiene erau mult prea mari, neconcurențiale cu cele din China.

Din acest motiv, BRI a decis ca pe 1 iulie 1991 să devalorizeze rupia față de dolar, de la cursul de 21,2 rupii per dolar la 23 de rupii per dolar. Doar că, efectul a fost unul de domino, iar pe 3 iulie 1991, un dolar valora peste 26 de rupii.

Pentru a contracara acest fenomen, banca centrală a Indiei a împrumutat suma de 405 milioane de dolari din partea Băncii Angliei și Băncii Japoniei. Prin aceste fonduri, Banca de Rezervă a Indiei ar fi urmat să cumpere rupii indiene de pe piețele valutare, astfel reducând din surplusul cauzat de șocul devalorizării. Însă, acest împrumut, trebuia garantat. Astfel, 46,91 tone de aur au fost transportate în seifurile Băncii Angliei. Deși împrumutul a fost rambursat până la finalul anului 1991, BRI a decis să păstreze rezervele de aur la Londra.

De ce și-a repatriat India rezervele de aur?

După cum am menționat, repatrierea rezervelor de aur poate avea un impact geopolitic asupra relației dintre două state. Deși Banca de Rezervă a Indiei a susținut că motivul repatrierii a 100 de tone de aur constă în costurile crescânde cu depozitarea ca urmare a scumpirii aurului, acesta nu poate fi singurul motiv.

Tendința de repatriere a rezervelor de aur de către băncile centrale s-a accentuat în urma izbucnirii războiului din Ucraina. Văzând multitudinea de sancțiuni impuse asupra activelor deținute de Rusia în afara granițelor, bănci centrale din întreaga lume au decis că ar fi mai înțelept să își aducă rezervele de aur în seifurile domestice.

Un alt aspect constă în confiscarea rezervelor de aur ale Venezuelei de către Banca Angliei. Președintele țării, Nicolas Maduro, care a depus eforturi continue prin influența sa politică asupra Băncii Centrale a Venezuelei, nu este recunoscut de către Marea Britanie drept președinte legitim.

Mai multe despre subiect, aici: De ce rezervele de aur ale Venezuelei, de peste un miliard de dolari, depind de Curtea Supremă a Marii Britanii?

Astfel, pe 30 iunie 2023, rezerve de 31 de tone de aur, valorând aproape 2,5 miliarde de dolari astăzi, au fost puse sub sechestru.

Repercusiuni

Influența crescândă a Orientului pe piața globală de aur din ultimii doi ani, devine din ce în ce mai evidentă. În timp ce în Occident aurul este văzut ca o „relicvă a trecutului”, Estul investește din ce în ce mai mult în metalul galben.

Acest fenomen este vizibil pe toate piețele posibile. Piața spot, cea de tranzacționare fizică a lingourilor și monedelor de aur, are parte de o cere din ce în ce mai mare în Asia. De partea cealaltă, cererea anuală pentru produse fizice de aur în Europa s-a prăbușit cu 53% în primul trimestru al acestui an.

De asemenea, în mișcarea de capital a fondurilor de aur tranzacționate la bursă (ETF), Europa are ieșiri constante de capital din aceste fonduri în ultimele 13 luni, ceea ce denotă vânzarea de aur. Asia, în schimb, înregistrează intrări de capital, adică investiții.

În lumina acestor evenimente, tendința este clară. Aurul părăsește Vestul și se îndreaptă către Est.

Concluzii

Deși la scară globală 100 de tone de aur nu este prea mult – există peste 212.000 de tone de aur la suprafață – în contextul actual, decizia Băncii de Rezervă a Indiei este una de cântărit de către liderii din Vest.

Dacă tendința aceasta se menține, șansele ca prețul aurului să crească în continuare devin din în ce în mai mari.