Pe 8 august, Financial Times a provocat un șoc pe piața mondială a aurului prin publicarea unui articol intitulat „SUA impune tarife vamale pentru lingouri de aur de un kilogram, lovind astfel centrul de rafinare din Elveția”.

Potrivit articolului, FT a luat cunoștință de o hotărâre a Serviciului Vamal și de Protecție a Frontierelor (SVPF) al Statelor Unite, care prevedea că lingourile de aur de un kilogram și de 100 de uncii importate din Elveția vor fi supuse taxei vamale de 39% pe care Donald Trump a decis să o impună Elveției.

Odată ce știrea a fost făcută publică, prețul aurului la New York a urcat la 3.534 dolari pe uncie troy, cu peste 100 de dolari mai mult decât prețul din Londra.

Cu toate acestea, luni, 11 august, Donald Trump a postat pe platforma sa de socializare, Truth Social, că importurile de aur în SUA nu vor fi supuse tarifelor vamale. După această postare, prețul aurului a scăzut cu 1,7%, de la 3.400 de dolari la 3.342 de dolari pe uncie troy.

Să analizăm aceste evenimente mai în detaliu.

Sursa știrilor privind taxele vamale impuse importurilor de aur

În articol, Financial Times a afirmat că deține informații privind decizia SVPF dintr-un document pe care numai ei l-au văzut. Documentul părea să fie atât de secret încât nici măcar Bloomberg nu l-a văzut, citând FT în versiunea sa a articolului. În cele din urmă, documentul a ieșit la iveală. Acesta era un răspuns prin e-mail al SVPF către o firmă de avocatură care a întrebat agenția guvernamentală americană dacă lingourile de aur de un kilogram și de 100 de uncii, importate din Elveția, urmau să fie clasificate ca „lingouri de aur neprelucrate, nemonetare”.

Acest tip de clasificare nu trebuia să fie supus tarifării, conform Ordinului Executiv al lui Trump privind contingentele tarifare.

Cu toate acestea, răspunsul SVPF a fost că lingourile de aur menționate mai sus urmau să fie clasificate drept „Aur (inclusiv platină placată cu aur) neprelucrat sau sub formă de semifabricate, sau sub formă de pulbere: nemonetar”. Conform ordinului executiv al lui Trump privind „tarifele reciproce”, aceste tipuri de produse urmau să fie supuse tarifelor.

Acest lucru ar fi însemnat că aurul importat în SUA din Elveția urma să fie supus unui tarif de 39%. La un preț internațional al aurului de 3.400 de dolari pe uncie troy, tariful de 39% ar fi implicat un preț al aurului de 4.726 de dolari pe uncie troy în SUA.

Ce ar fi însemnat o taxă vamală de 39% pentru rafinăriile de aur din Elveția?

Elveția este cea mai mare țară producătoare de aur. Rafinăriile din Elveția rafinează 70% din aurul mondial. Cele mai mari nume sunt:

Valcambi
Metalor
PAMP Suisse
Argor-Heraeus

Împreună, aceste patru companii rafinează peste 2.800 de tone de aur pe an. Pentru a pune acest lucru în perspectivă, aceasta reprezintă mai mult de jumătate din producția mondială anuală de aur.

Din tot aurul rafinat de Elveția, peste 250 de tone sunt trimise în Statele Unite. Cu toate acestea, ritmul a crescut semnificativ din noiembrie anul trecut, odată ce Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale din SUA.

Motivul era legat tocmai de temerile privind aplicarea de tarife pe importurile de aur. În ultimele 12 luni, importurile de aur din Elveția în SUA au atins o valoare de peste 61 de miliarde de dolari. Împărțită la prețul mediu de 2,925 dolari pe uncie troy din ultimul an, aceasta înseamnă aproximativ 650 de tone de aur. Aproape de trei ori mai mult decât standardul anual.

Mai multe despre subiect, aici: Top 10 cele mai mari rafinării de aur din lume

Deși acest ritm crescut a ajutat rafinăriile elvețiene în ceea ce privește profiturile, un tarif de 39% s-ar putea să nu fi fost o lovitură atât de puternică pentru aceste companii. De ce? Pentru că Statele Unite nu au capacitatea de a rafina aurul de care au nevoie. Deși SUA produc mai mult aur decât consumă, trebuie să exporte aurul către o țară care se ocupă cu rafinarea – precum Elveția, Australia, Japonia sau Singapore – și apoi să importe aurul rafinat.

Practic, SUA ar fi avut în continuare nevoie de ajutorul rafinăriilor elvețiene. Ar fi putut utiliza mai multe servicii de rafinare din partea celorlalte trei țări menționate mai sus. Dar ar fi durat cu siguranță ani de zile până când SUA ar fi putut accelera rafinarea aurului în interiorul granițelor sale.

Blocaj pe piața mondială a aurului

Aplicarea unui tarif pe lingourile de aur de un kilogram și 100 de uncii ar fi reprezentat însă o problemă majoră pentru clienții din SUA. Aceste tipuri de lingouri de aur sunt standardul pentru livrările pe bursa COMEX. La fel cum standardul în Londra sunt lingourile de aur de 400 de uncii, în New York standardul este în principal lingoul de un kilogram.

Această diferență de greutate creează un blocaj pe piața mondială a aurului. Pentru ca aurul să poată fi importat în SUA din Londra, acesta trebuie mai întâi să facă o oprire în Elveția. Lingourile de aur de 400 de uncii trebuie topite în lingouri de un kilogram și 100 de uncii, care sunt apoi exportate în SUA.

Întregul proces durează foarte mult. În perioadele de cerere crescută, poate dura chiar și câteva săptămâni. Acest blocaj este o problemă serioasă. Deoarece nu există certitudine cu privire la cantitatea de contracte futures pe aur care va necesita livrare fizică la maturitatea, lipsa unui proces fluid poate duce la întârzieri în livrare.

Am văzut acest lucru la Londra, la începutul anului, când contractele spot au fost executate cu întârzieri de până la opt săptămâni.

Mai multe despre subiect, aici: Prețul aurului depășește 3000 de dolari pe uncie

Soluția la această problemă ar fi stabilirea unui standard la nivel mondial. Este adevărat că Londra este custode al aurului băncilor centrale (care dețin o cantitate mare de aur, astfel încât lingourile mai mici ar reprezenta o problemă logistică), însă trebuie să luăm în considerare importanța crescândă a investitorilor privați.

În prima jumătate a acestui an, cererea de aur de investiții – din partea investitorilor de retail și instituționali – a fost cea mai mare sursă de cerere de aur. Doar cererea de aur de investiții a fost aproape la fel de mare ca cererea de aur pentru bijuterii și cea a băncilor centrale la un loc. O ocazie foarte rară.

Concluzii

Aurul este considerat o investiție sigură atunci când alte active eșuează. Cu toate acestea, în ultimele luni, aurul pare ținta unei volatilități crescute.

Așadar, se pune următoarea întrebare:

Mai este aurul o investiție sigură?

Ei bine, pentru cei care caută profituri rapide, s-ar putea să nu mai fie. Dar, pentru cei interesați de performanța pe termen lung a portofoliului lor, da. Aurul este și va rămâne o investiție sigură pentru cei care doresc să-și protejeze puterea de cumpărare a banilor în fața inflației.