O echipă de la Colegiul de Inginerie al Universității din Arizona a primit o subvenție de 500.000 de dolari pentru a dezvolta roboți care să extragă aur de pe Lună. Conform universității, finanțarea va fi direcționată spre crearea unor prototipuri.

În primă fază, roboții vor fi instruiți și testați pe Pământ înainte de a fi trimiși pe Lună. Alocarea fondurilor face parte din planul de începere a extragerii aurului și a altor elemente rare din spațiu în 2025.

Cum vor extrage roboții aur de pe Lună

Scopul oamenilor de știință de la Universitatea din Arizona este de a crea așa-numitul „Roi de roboți”. Aceștia vor fi echipați cu arhitectura de auto-învățare computerizată a Sistemului robotizat autonom uman (HEART), care le va permite să lucreze în echipă. Astfel, roboții își vor îmbunătăți abilitățile pe parcurs, devenind din ce în ce mai eficienți.

Roboții trebuie să poată face toate lucrările singure, fără a primi instrucțiuni suplimentare de pe Pământ. Potrivit profesorului de inginerie aerospațială și mecanică, Jackan Tanga:

Ne asemănăm într-un fel cu fermierii. Trebuie să insuflăm talent în aceste ființe, sau mai exact într-o întreagă familie de ființe, astfel încât acestea să poată îndeplini sarcini specifice. În acest proces, vom îmbunătăți ființele artificiale a căror sarcină este de a extrage aur și alte elemente.

Dar munca lor nu se va limita la minerit, ci va include și construirea infrastructurii necesare. În acest scop, regolitul va avea un rol esențial. Regolitul este substanța pulverulentă care acoperă întreaga suprafață lunară, formându-se în miliarde de ani de coliziuni ale asteroizilor cu luna. Regolitul se găsește și pe Pământ, fiind o consecință a proceselor de eroziune.

Dacă oamenii de știință pot pregăti roboți de auto-învățare care să îndeplinească sarcini pe cont propriu și să își îmbunătățească performanța în viitor, astronauții vor putea face față mai ușor sarcinilor specifice.

Cât de mult aur este pe lună?

Nu sunt clare cantitatea și valoarea elementelor rare ale Lunii. În orice caz, în 2008 a devenit clar că există apă la suprafața sa, în 2009 NASA a dovedit prezența mineralelor și metalelor (inclusiv „aur și argint”), iar la mijlocul anului 2020 NASA a demonstrat din nou că satelitul nostru are o cantitate neașteptat de mare de metale rare în adâncuri.

Nu este o informație nouă că planetele și celelalte corpuri cerești au o cantitate colosală de metale. Asteroidul Psyche, de exemplu, compus aproape în întregime din metale, în principal fier și nichel, dar și aur, este evaluat la 10.000 de miliarde de dolari. Se crede că a fost odată nucleul unei protoplanete, care s-a separat de ea în urma coliziunii cu un alt corp ceresc.

În orice caz, dacă un asteroid cu un diametru de aproximativ 200 km poate fi evaluat la un asemenea preț, ne putem imagina doar ce bogății, inclusiv sub formă de aur și argint, ar putea avea Luna, al cărei diametru este de aproape 3.500 km. Dacă o comparăm cu Psyche, Luna ar putea ascunde estimativ metale rare în valoare de 175.000 de miliarde de dolari. O altă întrebare se referă la măsura în care extracția lor va fi posibilă sau semnificativă din punct de vedere economic.

Reglementarea extracției metalelor rare

Până de curând, extragerea mineralelor din Lună sau din alte corpuri cosmice suna ca o poveste science-fiction. Prin urmare, primele acorduri privind utilizarea spațiului cosmic au vizat în primul rând scopuri militare.

1967: Tratatul privind spațiul cosmic

La apogeul Războiului Rece, Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Sovietică au semnat Tratatul privind spațiul cosmic din 1967. Documentul reprezintă baza dreptului spațial așa cum este astăzi.

Esența sa constă în interzicerea utilizării spațiului sau a corpurilor cerești în scopuri militare, în special pentru înarmarea lor cu arme de distrugere în masă, crearea de baze militare sau testarea armelor. Este deosebit de important ca în temeiul tratatului, niciun stat să nu poată pretinde proprietatea asupra obiectelor spațiale și să nu le distrugă sau să le polueze, ele fiind disponibile gratuit doar pentru misiuni de cercetare.

Acest lucru a lăsat efectiv utilizarea spațiului în scopuri comerciale în zona gri, deoarece astfel de activități nu au fost afectate deloc de acordurile existente.

Cele mai recente modificări legale și obiective pentru mineritul spațial

Lucrurile s-au schimbat în 2015, când fostul președinte american Barack Obama a semnat o lege conform căreia substanțele extrase din spațiu sunt proprietatea cetățenilor țării și a companiilor care desfășoară activitățile de extragere. Reforma legislativă a lansat oficial un concurs pentru resursele extraterestre.

3 ani mai târziu, Luxemburg s-a alăturat cursei pentru spațiu. Țara și-a înființat propria Agenție Spațială, axată pe mineritul în spațiu, în mare parte din asteroizi. Tot în 2018, Rusia, reprezentată de Roscosmos, a promis că va stabili o bază permanentă pe Lună în următoarele 2 decenii, iar președintele Putin a spus că o misiune pe Marte este planificată „foarte curând”.

În 2020, sub conducerea lui Donald Trump, NASA a prezentat acordul Artemis. Cu aceasta, Statele Unite, Canada, Italia, Luxemburg, Japonia și Regatul Unit au convenit asupra parametrilor utilizării spațiului în scopuri pașnice și crearea „zonelor sigure” pentru a evita potențialele conflicte. Astfel, Trump a cerut practic oamenilor din țară să înceapă să extragă minerale de pe Lună.

Între timp, Agenția Spațială Europeană a dezvăluit un plan conform căruia extracția metalelor rare de pe Lună ar trebui să înceapă în jurul anului 2025 (obiectivul SUA). Se caută obținerea izotopului heliu-3. Este utilizat în energia nucleară și pentru unele dispozitive medicale de diagnosticare. La un preț de aproape 140 de milioane de dolari pe 100 kg, consumul său industrial a atins un maxim de aproximativ 8 kg pe an în 2008, după care a început să se micșoreze, ca urmare a valorii sale ridicate. Heliul-3 este exact substanța pe care speră să o extragă din Lună și China.