Vineri, 31 ianuarie 2025, prețul aurului a ajuns la 2816 dolari pe uncie troy. Acest rezultat marchează cel mai mare nivel de preț al metalului galben din istorie. Valoarea este cu doar zece dolari mai mică decât recordul istoric, dacă ajustăm prețul la inflație începând din septembrie 1971.

Politica tarifară actuală a președintelui nou ales al Statelor Unite se dovedește a fi extrem de agresivă și conduce la speculații semnificative. Aspectul speculativ se referă la ceea ce va impune Trump în continuare cu privire la tarife în timpul mandatului său.

Să vedem cum aceste tarife au declanșat un eveniment pe piața globală a aurului care ar putea aduce probleme serioase furnizorilor de aur.

Criza tarifelor

În timpul campaniei sale prezidențiale, Trump a insistat asupra impunerii de tarife asupra importurilor de bunuri în țară. El crede că aceste tarife nu numai că vor reduce deficitul comercial, ci vor plăti datoria guvernului federal, stimulând în același timp producția națională de bunuri și servicii.

Cu toate acestea, tot ce fac tarifele este să scumpească bunurile (și serviciile). Oamenii de afaceri care se ocupă cu importurile și exporturile de bunuri trebuie să plătească în avans aceste tarife odată ce aduc produse străine în țară. Pentru a-și menține marjele de profit, aceste tarife plătite vor fi adăugate la prețul produselor respective. În cele din urmă, consumatorul final va plăti tarifele.

Acest lucru duce la scăderea importurilor în țară, ceea ce ar putea ajuta indicatorii macroeconomici – în special balanța comercială – dar, în general, consumatorii sunt mai dezavantajați.

Șocul pieței aurului

Odată cu semnarea de către Trump a noilor tarife pentru Canada, Mexic și China – cei mai mari parteneri comerciali ai SUA – se impune un tarif de 25% pentru bunurile importate din Mexic și Canada și un tarif suplimentar de 10% pentru bunurile chinezești.

Pentru a evita impozitarea materiilor prime – precum petrolul, metalele rare și metalele prețioase – bursele de mărfuri, conglomeratele financiare și producătorii au acumulat astfel de materiale. Acesta este și cazul aurului. De la 1 ianuarie 2025, opt milioane de uncii de aur au intrat în Statele Unite.

Dintre acestea, 1,72 milioane de uncii doar în cursul săptămânii 27 – 31 ianuarie.

Această cerere în creștere – susținută de obicei de deținerile de aur ale Băncii Angliei – a lăsat piața să se întrebe dacă există suficient aur pentru a fi furnizat. London Bullion Market Association avea în decembrie 2024 o cantitate de 36 de milioane de uncii de aur disponibilă pentru tranzacționare, așa-numitul „free float”. Aceasta reprezintă 13% din tot aurul depozitat în seifurile aprobate de LBMA, restul fiind deținut de băncile centrale, fondurile tranzacționate la bursă și diferite alte organizații interguvernamentale (precum FMI).

Odată cu șocul cererii de luna trecută, livrarea de aur de către LBMA durează acum între patru și opt săptămâni. Standardul înainte de noiembrie 2024 (când a fost ales Trump) era de două – trei zile lucrătoare.

Prea mult aur pe hârtie

Acest eveniment este exacerbat și de raportul dintre aurul pe hârtie și aurul fizic real. În Statele Unite, există 128 de creanțe pentru fiecare gram de aur pur. Deși într-o măsură mai mică, nici Regatul Unit nu stă „mai bine”, cu 11 creanțe pentru fiecare gram de aur.

Cum se poate întâmpla acest lucru?

Prin intermediul contractelor derivate. Parte a instrumentelor derivate, contractele futures asigură achiziționarea unei cantități din activul suport la o dată viitoare, la un preț prestabilit. Cu toate acestea, atunci când contractele expiră, de obicei nu există nicio livrare de aur. Mai degrabă, investitorii decontează contractele în numerar, sau contractele sunt rostogolite. Rostogolirea înseamnă că, odată ce contractul futures existent expiră, se generează automat unul nou pentru un termen mai lung.

Aceste două procese nu necesită transportul aurului fizic, acționând, mai degrabă, ca fondurile tranzacționate la bursă, unde aurul nu este ttransportat la tranzacționare, ci se transferă doar dreptul de proprietate asupra unei anumite cantități de aur.

Unde pot duce aceste evoluții?

În prezent, piața mondială a aurului seamănă cu sistemul fracționar de creditare. Prin deținerea unei cantități foarte mici din activul suport – aici aurul, numerar în sistemul bancar – sistemul se bazează pe potențialul de a obține profit.

Cu toate acestea, odată ce se solicită livrarea – de aur sau de depozite – întregul sistem se prăbușește, deoarece nu există grame de aur sau depozite pentru toți solicitanții. Până în prezent, guvernatorul Băncii Angliei, Andrew Bailey, a asigurat că rezervele de aur din Londra sunt suficiente pentru a absorbi șocurile cererii.

Totuși, trebuie să ne întrebăm cât de mult mai poate crește cererea în fața unei incertitudini din ce în ce mai mari. Aurul – în comparație cu banii lichizi – nu poate fi creat din aer. El trebuie extras, rafinat în anumite condiții, transportat și abia după aceea poate ajunge la investitori.