Printre cele mai populare povești de iarnă se numără nuvela lui Charles Dickens, „Poveste de Crăciun”. În continuare vom face un mic rezumat al binecunoscutei poveşti şi vom examina personajul unchiului Scrooge, așa cum îl numește Disney în versiunea sa animată, din punct de vedere economic și vom vedea dacă tipologia avarului este o imagine 100% negativă așa cum tindem să o percepem de fiecare dată.

Imaginea lui Scrooge în “Poveste de Crăciun”

Protagonistul și antagonistul din povestea „Poveste de Crăciun” este Ebenezer Scrooge, care urăște Crăciunul, refuză invitația nepotului său la cina de sărbători și nu face donații în scopuri caritabile. Chiar și astăzi numele său este folosit în mod peiorativ pentru o persoană zgârcită. Autorul îl descrie astfel:

Oh, ce zgârcit era Scrooge! Un șantajist, un torționar, un bătrân păcătos, lacom, nesătul și zgârcit, care nu lasă nimic din mână! Dur și ascuțit ca silexul din care nici un oțel nu a smuls vreodată un foc binefăcător; tainic, necomunicativ și singuratic ca o bufniță. Răceala din interiorul său îi accentua trăsăturile îmbătrânite, îi ciupea nasul ascuțit, îi încrețea obrajii, îi înțepenea picioarele, îi înroșea ochii, îi învinețea buzele subțiri și se revărsa într-o voce stridentă și în cuvinte răutăcioase. Un ger de gheață îi acoperea capul, sprâncenele și bărbia tare și ascuțită. Își purta temperatura scăzută peste tot cu el; în căldura zilei își îngheța biroul, iar de Crăciun nu-l încălzea nici măcar cu un grad… Cea mai puternică ploaie, zăpadă, grindină și polei nu se puteau lăuda decât cu un singur avantaj în fața lui. Adesea ele se calmau, dar Scrooge nu o făcea niciodată.

Se purta urât cu angajatul său Bob Cratchit și îl amenință constant că îl va concedia, inclusiv dacă într-o zi geroasă voia să aprindă focul în vatră.

În noaptea de Ajun, Scrooge s-a întors acasă și a fost vizitat de patru fantome – cea a fostului său partener, precum și fantomele Crăciunului trecut, prezent și viitor. Viziunile pe care i le dezvăluie duc la catharsis în cazul său.

Analiza noastră nu are ca scop “spălarea” imaginii celor care se comportă urât cu proprii angajați sau cu restul oamenilor din jur, ci demonstrarea faptului că, pe o piață liberă, chiar și aceștia pot fi utili pentru toți ceilalți. Dar, de obicei, acest aspect nu este observat.

Salariul lui Bob și dilema dintre angajare și șomaj

Scrooge își tratează funcționarul foarte prost și îl plătește cu un salariu mic de 15 șilingi pe săptămână. Șilingul, numit și „fasole” (Dickens face, bineînțeles, un joc de cuvinte cu numele personajului său Bob Cratchit și cu salariul său), este o monedă de argint care, la momentul scrierii cărții în 1843, avea un conținut de argint de 92,5% și o greutate a metalului prețios de 5,66 grame.

Prin comparație, asta înseamnă trei șilingi pe zi (la o săptămână de cinci zile și o zi de zece ore), care era salariul mediu al unui muncitor obișnuit în 1860. În aceeași perioadă, un cărămidar câștiga de două ori mai mult decât acest salariu zilnic.

Când fantoma Crăciunului prezent îi arată lui Scrooge starea familiei Cratchit, avarul vede mizeria în care și-a condamnat angajatul, care nu are nici măcar mijloacele de a-și vindeca fiul cel mic, pe Micul Tim. Asta e ceea ce se vede la suprafață.

Ceea ce nu se vede însă este că alternativele lui Bob nu erau între un salariu mic și un tratament neplăcut, pe de o parte, sau un salariu mare, pe de altă parte. Este evident că era nevoit să lucreze pentru Scrooge. Bob nu avea multe alte opțiuni de angajare, așa că s-a dus la un astfel de angajator.

Alegerea cu care Bob s-a confruntat a fost, de fapt, între un salariu mic sau niciun salariu, adică între orice muncă sau șomaj. Dacă ar fi ales cea de-a doua variantă, ar fi fost într-o poziție și mai proastă decât cea în care se afla atunci când lucra pentru Scrooge. Acest lucru este evident și în propria decizie, care arată că – în ciuda tuturor defectelor deloc neglijabile ale șefului său – a fi angajatul lui Scrooge este o alegere relativ mai bună pentru personaj, și este cea pe care a ales să o facă.

Rolul economiilor

Scrooge este în mod evident un comerciant de succes. Chiar primul paragraf din „Poveste de Crăciun” vorbește despre asta:

… Scrooge a semnat-o. Iar numele lui Scrooge era respectat în lumea comercială sub orice nume ar fi semnat.

Lăcomia și zgârcenia sa, precum și abstinența de la orice cheltuieli (chiar și cele necesare) au făcut ca el să-și economisească profiturile obținute în ani de muncă. Spre deosebire de versiunea din desene animate a personajului care se scufundă în monede, Scrooge le-ar fi păstrat, cel mai probabil, într-o bancă, ca depozit.

Citiți mai multe despre acest subiect: Principalele tipuri de depozite și evoluția lor

Chiar și în Anglia dickensiană, băncile foloseau depozitele clienților lor pentru a le oferi împrumuturi sub formă de credite. În acest fel, economiile avarului, care nu dădea bani pentru nimic „superfluu”, deveneau capital pentru alte activități. Scrooge este un personaj antipatic, dar atitudinea sa față de bani face ca alți antreprenori sau consumatori să aibă acces la finanțare. În acest fel, el contribuie indirect la îmbunătățirea mediului, a nivelului de trai și a salariilor pentru alte persoane din societate.

Citiți mai multe despre acest subiect: Antreprenoriatul: fundamentul economiei

Consumul este alimentat de producție (această regulă este cunoscută sub numele de Legea lui Say), iar pentru a avea producție trebuie să ai economii. Oamenii care economisesc sunt întotdeauna buni pentru restul, chiar dacă ei înșiși nu sunt amabili.

A fi un comerciant de succes înseamnă a îmbunătăți viața altora

Să revenim la caracterizarea lui Scrooge ca fiind un comerciant de succes. Ce face ca un trader să aibă „succes”? Capacitatea de a satisface nevoile clienților săi. Dacă nu ar fi făcut-o, personajul nu ar fi avut cumpărători și ar fi dat faliment cu mult timp în urmă, în ciuda spiritului său de “strângător”.

Aici vedem din nou că, în ciuda caracteristicilor negative pe care Dickens le-a țesut în personajul său, el contribuie totuși la bunăstarea celorlalți. La urma urmei, pentru a cumpăra ceva de la cineva, trebuie să avem sentimentul că după acea tranzacție vom fi într-o poziție mai bună decât înainte.

Acest lucru nu înseamnă că negustorii sunt întotdeauna „buni”, ci că schimbul de bunuri aduce beneficii cumpărătorilor, iar cei care rămân în afaceri reușesc în mod clar să ofere exact acest lucru. Așa cum scria Adam Smith:

Fiecare om trăiește prin schimb.

Concluzie

Scrooge nu este un model, un tip simpatic sau un fel de „erou”. Nimeni nu ar lucra pentru el dacă ar putea să-l evite și nimeni nu i-ar fi prieten, așa cum se întâmplă în “Poveste de Crăciun”. În nuvelă, celelalte personaje îl detestă și se tem de el.

Bineînțeles, după întâlnirile cu fantomele, Scrooge devine un personaj mult mai bun și mai amabil. Umanitatea este unul dintre cele mai importante lucruri din viață și chiar și Scrooge însuși învață această lecție, deși la o vârstă înaintată. După cum spune Thomas Jane:

Ceea ce ne face umani este interconectarea dintre noi – capacitatea noastră de a crea și de a menține relații. Este barometrul care ne măsoară ca oameni.

Totuși, scopul acestei analize este de a arăta că personaje precum Scrooge pot avea un impact pozitiv neintenționat asupra tuturor celorlalți. Bineînțeles, acest lucru nu-i scuză comportamentul coleric, răceala, și mai ales răutatea cu care îl tratează pe Bob. Textul este, de asemenea, o demonstrație a modului de gândire economică, potrivit căreia orice acțiune sau inacțiune are aspecte vizibile, dar și „invizibile”. Această lecție poate fi aplicată în toate domeniile vieții.

Magia piețelor libere permite chiar și celor ca el să contribuie la bunăstarea societății, chiar și fără să dorească sau să aibă intenția de a face acest lucru. Iar magia Crăciunului schimbă fundamental caracterul lui Dickens. Metamorfoza lui transformă cuvintele nepotului său de la începutul nuvelei într-o profeție care se împlinește de la sine:

Și de aceea, unchiule, deși Crăciunul nu mi-a pus niciodată un bob de aur sau de argint în buzunar, cred că mi-a adus într-adevăr bine și îmi va aduce bine; și îmi spun: Dumnezeu să-l binecuvânteze!