Ce este investiția pasivă? Beneficii și costuri

Puține idei din sfera finanțelor personale s-au răspândit la fel de rapid în ultimii ani precum investiția pasivă. Există o orientare constantă a banilor investitorilor de retail către instrumente simple, ce necesită puțină întreținere. Dar și către preferința multora de a avea un plan care nu depinde de monitorizarea continuă a piețelor.

Totuși, această popularitate recentă nu face strategia una lipsită de risc, iar „pasiv” cu siguranță nu înseamnă „fără efort”. Este un mod disciplinat de a vă comporta cu banii — unul care reduce numărul deciziilor pe care trebuie să le luați și, în consecință, numărul greșelilor pe care le puteți face.

În acest articol, voi defini investiția pasivă, voi prezenta cele mai comune instrumente pentru investiția pasivă și voi analiza principalele sale beneficii și costuri.

Definirea investiției pasive

Vom defini investiția pasivă astfel:

Investiția pasivă este o strategie investițională pe termen lung, care urmărește să maximizeze randamentele prin investiții periodice recurente, fără a modifica în mod constant portofoliul pe măsură ce piețele evoluează.

În această definiție există trei expresii cheie:

• Prima: pe termen lung. Orizontul investițional este măsurat în ani, ignorând volatilitatea prețurilor pe termen scurt.
• A doua: investiții periodice recurente, ceea ce înseamnă că strategia constă în alocări constante.
• A treia: „fără a modifica în mod constant portofoliul” înseamnă că dumneavoastră stabiliți din start un anumit mix de active și evitați ajustările de fiecare dată când apar noi știri.

Simplu spus, investiția pasivă este mai puțin despre un produs specific și mai mult despre un proces repetabil de care să vă puteți ține de-a lungul anilor.

Cele mai comune tipuri de active pentru investițiile pasive

În funcție de momentul în care vă aflați în călătoria dumneavoastră investițională sau de obiectivul pe care îl urmăriți în investiții, există anumite active pe care ar trebui să le luați în considerare în portofoliu. Puteți afla mai multe despre cum să structurați un portofoliu de investiții din articolul nostru „Ce este un portofoliu de investiții și cum să îl plănuim?”.

Astfel, odată ce ați stabilit obiectivele portofoliului și ați adoptat investiția pasivă drept strategie, trebuie să alegeți activele către care să direcționați capital în mod regulat. Să analizăm cele mai comune active alese pentru investiția pasivă.

1. Fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri)

Pentru majoritatea oamenilor, ETF-urile care urmăresc performanța unor indici precum S&P500 sau indicele MSCI World reprezintă cel mai simplu mod de a investi pasiv. Un singur fond poate oferi expunere diversificată la sute sau chiar mii de acțiuni, urmărind indexul cât mai fidel și mai ieftin posibil.

Tendința către astfel de vehicule a fost puternică. Morningstar estimează că fondurile administrate pasiv reprezintă acum puțin peste jumătate din activele fondurilor mutuale și ETF-urilor din SUA și aproximativ 43–44% din activele mondiale ale fondurilor pe termen lung..

2. Depozite bancare / conturi de economii

Pentru cei care caută niveluri de risc mult mai scăzute decât cele ale investițiilor în acțiuni, cea mai apropiată opțiune sunt depozitele bancare și conturile de economii.

Totuși, după cum am explicat de mai multe ori pe blogul nostru, atunci când vă lăsați banii la bancă, aceasta nu îi păstrează. Așadar, dacă aveți nevoie de ei înainte de scadență, banca, cel mai probabil, vă va oferi banii altui deponent. Dacă suficient de mulți deponenți își cer banii în același timp, banca nu își poate respecta obligațiile, iar oamenii rămân fără economii.

Sursa: Banca Națională a României

Cu toate acestea, românii cred că este sigur să păstrezi banii într-un depozit, chiar dacă randamentul real al acestei investiții este negativ. În ultimii trei ani, valoarea depozitelor nou-constituite în România a crescut cu peste 42%. În prezent, valoarea tuturor depozitelor bancare în România este de aproximativ 685 miliarde lei.

3. Metale prețioase

Includerea metalelor prețioase – în special a aurului și argintului de investiții – într-un portofoliu ajută nu doar la păstrarea valorii banilor, ci poate asigura și o volatilitate mai redusă a portofoliului. În septembrie anul acesta, Directorul investițional al Morgan Stanley, Mike Wilson, a declarat că:

Aurul este acum activul antifragil pe care ar trebui să îl deținem, mai degrabă decât titlurile de stat. Acțiunile de calitate superioară și aurul sunt cele mai bune instrument de hedging.

Investiția pasivă în aur și argint poate fi realizată în două moduri. Primul: investiți regulat în ETF-uri garantate cu aur. Mulți investitori consideră această metodă extrem de atractivă, mai ales datorită marjelor reduse și ușurinței executării ordinelor de cumpărare și vânzare.

A doua opțiune este cumpărarea de aur fizic – sub formă de lingouri sau monede. La Tavex, puteți opta pentru un abonament prin care cumpărați lunar, timp de 12 luni consecutive, între unu și zece lingouri Tavex de 1,25 grame. 

La sfârșitul anului, primiți gratuit un număr de lingouri echivalent cu numărul achizițiilor lunare. De exemplu, dacă ați cumpărat trei lingouri în fiecare lună, veți primi trei lingouri gratuite. Asta înseamnă că plătiți pentru 45 de grame de aur, dar primiți aproape 49 de grame.

4. Creditare privată

Creditarea privată a devenit o alegere populară de investiții în ultimul deceniu, în special în rândul persoanelor cu avere mare. Din fericire, accesibilitatea acestui tip de active a ajuns în ultimii ani și la investitorii de retail.

Platforme precum Prosper, Lendermarket, Mintos sau Fagura în România permit investitorilor individuali să împrumute bani către persoane fizice sau companii care au nevoie de finanțare pentru diferite proiecte.

Este vital, însă, să înțelegeți riscul. Acestea sunt investiții, nu depozite, așa că vă confruntați cu riscul de neplată al debitorilor, riscurile juridice ale platformei, precum și, în multe cazuri, lichiditatea redusă. Ar trebui să cercetați companiile în care doriți să investiți și să diversificați împrumuturile între mai mulți debitori din industrii diferite.

5. Criptomonedele

Unii investitori pasiv aleg să aloce o mică parte bine definită din portofoliu către criptomonede, considerând că acestea ar putea deveni forme de bani. Logica este simplă: puterea de cumpărare este erodată de politica monetară expansivă a băncilor centrale, astfel că oamenii au nevoie de o formă de bani în care pot avea încredere.

Exemple din viața reală includ El Salvador, care continuă să trateze bitcoin ca monedă de schimb și a adăugat periodic bitcoin în rezervele strategice chiar în timp ce negocia cu FMI. Pentru cei care cred în această strategie, politica arată un pariu pe termen lung privind plățile și remitențele din lumea reală. 

Între timp, MicroStrategy – o companie al cărei model de afaceri se bazează pe cumpărarea și păstrarea bitcoin – și-a extins în mod repetat deținerile, semnalând o convingere corporativă continuă în utilizarea monetară a bitcoin.

Investiția pasivă vs. activă

Dacă investiția pasivă înseamnă să alocați constant sume către anumite active, cum diferă ea de investiția activă?

Investiția activă înseamnă că investitorul este pregătit să cumpere și să vândă active pe termen scurt. De exemplu, dacă apar știri că tarifele impuse de administrația Trump vor crește indicele prețurilor de consum în SUA, un investitor activ cel mai probabil ar vinde obligațiuni și ar cumpăra aur.

Asta nu înseamnă că un investitor pasiv nu face modificări ale portofoliului. Dar modificările sunt mai rare și nu neapărat sensibile la știri.

Întrebarea este: care strategie este mai bună? Cea pasivă sau cea activă? 

Iată o scurtă listă de diferențe:

• Gestionarea riscului: investind activ puteți acoperi mai multe riscuri potențiale decât investind pasiv.
• Performanța: de cele mai multe ori, investitorii pasivi vor să obțină randamentul pieței (ex.: al S&P500), în timp ce investitorii activi încearcă să depășească piața (de obicei, fără mare succes).
• Emoțiile: ca investitor pasiv, ar trebui să nu vă speriați de mișcările bruște ale pieței, dar ca investitor activ, veți simți cel mai probabil nevoia de control.
• Diversificarea: ca investitor pasiv, puteți seta o anumită structură a portofoliului, cu ponderi specifice, iar platforma de tranzacționare va distribui direct investiția lunară; ca investitor activ, veți modifica des portofoliul în funcție de activele care „par” că vor performa mai bine.

Per ansamblu, nu există un răspuns universal la întrebarea privind strategia ideală. Totul depinde de nivelul dumneavoastră de cunoștințe, experiență, timp și preferințe comportamentale. 

Cea mai bună strategie ar fi să testați ambele metode, cu sume mici. La început, urmărirea constantă a graficelor și a analizelor poate părea extrem de interesantă. Dar, în timp, poate că intervenția redusă în portofoliu se va potrivi mai bine programului dumneavoastră.

Beneficiile și costurile investiției pasive

Așa cum am văzut, investiția pasivă presupune adoptarea unui comportament prin care preferați în mod constant reducerea cheltuielilor prezente în schimbul unor câștiguri financiare viitoare. Totuși, strategia nu vine fără costuri. Să analizăm avantajele și dezavantajele investiției pasive.

Funcționează mai bine „dollar-cost averaging” decât investiția integrală (lump-sum)?

Dollar-cost averaging (sau DCA) este o metodă de implementare a investiției pasive prin cumpărarea lunară a unui anumit activ, indiferent de preț. Astfel, prețul mediu pe termen lung este echilibrat de creșterile și scăderile de preț. Totuși, este aceasta cea mai bună metodă de a investi?

Vanguard a constatat că investiția integrală (lump-sum investing sau LSI), adică investirea unor sume mari atunci când prețurile sunt în avantajul dumneavoastră, depășește DCA în aproximativ două treimi din cazuri în SUA, Marea Britanie și Australia. Rezultatul este că dacă aveți fondurile necesare acum, randamentul acestora se compune mai devreme, ceea ce duce la câștiguri mai mari în viitor.

Ce ar trebui să facă un investitor pasiv în practică? Dacă credeți că nu puteți păstra economiile destinate investițiilor, continuați cu metoda DCA. Astfel, vă asigurați că acumulați avere constant. Totuși, dacă puteți controla impulsurile de consum și preferați să așteptați scăderi de preț, investiția lump-sum poate genera performanțe mai bune. Important este să potriviți metoda circumstanțelor dumneavoastră și să fiți sincer cu privire la compromisuri.

Riscurile aglomerării: când fluxurile de capital depășesc fundamentele

Succesul investițiilor pasive a generat o îngrijorare rezonabilă: dacă prea mulți bani urmăresc un indice, vor reflecta prețurile fluxurile sau fundamentele? 

Banca Reglementelor Internaționale a documentat modul în care fluxurile mari, bazate pe reguli, pot influența prețurile și pot crește corelația între titluri, mai ales în perioade de stres. Practic, au concluzionat că dacă suficient de multă lume investește în mod regulat, crește corelația dintre active – după cum am văzut în 2022, când corelația dintre acțiuni și obligațiuni a devenit pozitivă, atingând o corelație de 0,6. 

FMI a avertizat, de asemenea, că utilizarea intensă a ETF-urilor cu obligațiuni poate amplifica volatilitatea în piața obligațiunilor corporative de bază.

Nimic din toate acestea nu înseamnă că investitorii pasivi ar trebui să abandoneze ETF-urile. Mai degrabă, subliniază importanța unui portofoliu diversificat între clase de active și regiuni, fără supra-concentrare în câteva corporații, având economii în numerar sau depozite pe termen scurt care să permită reechilibrarea. Nu uitați că fundamentele contează pe termen lung.

Lipsa nevoii de cunoștințe financiare aprofundate

Unul dintre cele mai puternice beneficii ale investițiilor pasive este reducerea numărului de decizii pe care un investitor trebuie să le ia. Nu trebuie să anticipați ce sector va performa luna viitoare sau ce administrator de fonduri va depăși piața. Trebuie doar să stabiliți o rată de economisire, să alegeți instrumentele potrivite obiectivelor dumneavoastră și să respectați un calendar.

Un tânăr profesionist din Cluj, de exemplu, ar putea deține un fond de urgență în depozite bancare, ar putea adăuga lunar bani într-un ETF global de acțiuni și într-un ETF de obligațiuni de înaltă calitate și ar putea construi o mică rezervă de aur fizic prin abonamentul Tavex. Apoi, ar putea re-evalua portofoliul o dată pe an. Aceasta este investiția pasivă în sensul exact al definiției: investiții periodice, fără ajustări constante.

Accesibilitate ridicată

Un alt avantaj al investiției pasive este cât de ușor poate fi început și administrat un astfel de plan. ETF-urile se tranzacționează precum acțiunile, astfel încât un singur instrument poate oferi diversificare largă la un preț de intrare redus. Migrarea constantă a activelor către astfel de fonduri reflectă acest confort.

Rezervele de numerar sunt ușor de gestionat în depozite bancare. Aurul fizic poate fi acumulat în mod transparent, în cantități mici, prin abonamentul Tavex. Platformele de creditare privată oferă instrumente de auto-alocare prin care setați criteriile minime pentru ca platforma să investească în afaceri/proiecte.

Concluzii

Investiția pasivă oferă un cadru precis și repetabil pentru transformarea economiilor în investiții: definiți alocarea o singură dată, o finanțați conform unui program și nu lăsați fluctuațiile pieței să vă influențeze deciziile.

Când este implementată cu un număr redus de active, această abordare reduce șansele ca emoțiile să vă ghideze deciziile.

În dezbaterea frecventă dintre DCA și investiția lump sum, majoritatea cercetărilor afirmă același lucru: dacă dețineți o sumă mare de capital și puteți tolera riscurile normale ale pieței, investirea mai devreme tinde să producă o avere mai mare, deoarece mai mulți bani se capitalizează pentru mai mult timp. DCA rămâne valoros atunci când aveți venituri periodice.

În ambele cazuri, ce contează cel mai mult este să investiți, pentru a putea acumula o avere cât mai mare, sau pentru a putea menține pasul cu inflația.