Ce este piața spot? Principii de bază și tranzacționare

În diferite articole anterioare am abordat subiectul tranzacționării în viitor al activelor. Aceste tranzacții se fac cu ajutorul contractelor derivate, precum forward, futures, swap și al opțiunilor.

Mai multe despre subiect, aici: Derivate financiare – definiții, tipuri și importanță

Însă, în acest articol voi aborda tranzacționarea pe piața spot. Voi explica ce înseamnă piața spot, cum funcționează, cât este de importantă pentru piețele globale, dar și ce determină prețul activelor tranzacționate pe piețele spot.

Ce înseamnă piața spot?

Conform definiției oferite de Corporate Finance Institute:

O piață spot este o piața financiară unde instrumente financiare și mărfuri sunt tranzacționate pentru livrare instantă.

Practic, piața spot este ca atunci când faceți cumpărături. După ce ați ales ce doriți să cumpărați – echivalentul instrumentelor financiare – plătiți la casa de marcat și produsele ajung în posesia dumneavoastră. Exact la fel se întâmplă și pe piețele spot din lumea financiară.

Totuși, există anumite procedee care durează mai mult decât o simplă plată cu cardul. Ca definiție mai largă, prin piața spot se înțeleg tranzacțiile încheiate în cel mult două zile lucrătoare de la data încheierii acordului părților.

Motivul pentru această extindere sunt procesarea efectivă a plăților, prelucrarea și livrarea fizică a activelor în cauză (vorbim cu precădere de mărfuri și alte active tangibile, precum mașinării sau materiale de construcții). În cazul activelor financiare, intrarea în posesia unei acțiuni sau a unei obligațiuni durează două zile lucrătoare în cazul activelor din UE, Elveția și Marea Britanie, respectiv o zi lucrătoare în cazul SUA, Canada și Mexic.

Diferența de o zi lucrătoare de pe cele două maluri ale Atlanticului se datorează unui proces de eficientizare din SUA, care s-a încheiat în mai 2024. Astfel, nu doar că investitorii ajung mai repede în posesia activelor, dar sunt reduse și riscul de contrapartidă și de nelivrare a activului.

Tipuri de piețe spot

Există două tipuri de piețe spot: over-the-counter (OTC) și prin burse. Diferența principală dintre cele două piețe constă în organizarea pieței în sine.

Piețele over-the-counter reprezintă interacțiuni directe între vânzătorii și cumpărătorii de active. Cea mai mare astfel de piață este cea de schimb valutar, cu tranzacții zilnice evaluate la 9,6 trilioane de dolari americani. Pe o piață OTC, cineva care are nevoie să schimbe un milion de euro în dolari va merge către o instituție despre care știe că se ocupă cu astfel de schimburi. Termenii contractului – cursul de schimb valutar, durata transferurilor, existența unui cont escrow, etc. – sunt stabiliți direct între cele două părți implicate.

Spre deosebire de piețele OTC, bursele sunt piețe foarte stricte, reglementate în mod direct și extins. Practic, o bursă este exact ca o piață alimentară, unde se întâlnesc producătorii și vânzătorii pentru a tranzacționa. Condițiile de tranzacționare sunt standardizate, conform cerințelor bursei. Aceste cerințe derivă din obligațiile legale, dar și din nevoile vânzătorilor și a cumpărătorilor.

A alege între tranzacționarea pe piețe OTC sau burse reglementate depinde de nevoile fiecăruia. Piețele OTC sunt mult mai potrivite celor care doresc să negocieze anumiți termeni, dorind condiții mai favorabile sub anumite aspecte. De exemplu, un preț mai mic dacă numărul unităților cumpărate este mai mare.

Pe burse în schimb există mult mai multă transparență și lichiditate, ceea ce poate fi de mare ajutor pentru a tranzacționa cât mai rapid un activ, în locul căutării unui vânzător pe piețele OTC. Totodată, prețul nu este negociabil. Singura șansă de a obține un activ la un preț mai redus este emiterea unui ordin de cumpărare în cazul în care prețul scade la un prag setat de cumpărător.

Cum sunt determinate prețurile pe piețele spot?

După cum am văzut, piețele spot se pot organiza fie în tranzacții directe dintre cele două părți, fie prin intermediul unei burse. Oricare care fi calea aleasă pentru tranzacționare, prețurile pe piețele spot depind în mod direct de cererea și oferta pentru activul în cauză.

Desigur, după cum am menționat mai sus, tranzacționarea OTC poate aduce beneficii când vine vorba de preț. Însă, dacă cineva este dispus să vândă o cantitate dintr-o marfă, prețul respectiv va fi la un nivel foarte apropiat de cel de pe burse.

De ce? Pentru că dacă prețul ar fi mai mare decât pe bursă, e posibil ca cel care cumpără să se decidă că îi este mai convenabil să cumpere direct prin intermediul unei burse de mărfuri. Iar dacă prețul este sub cel al bursei, vânzătorul ar putea vinde direct pe bursă. Aceste diferențe se numesc „premium” și „discount”. Valorile acestora depind de avantajele și dezavantajele pe care le pot oferi condițiile contractuale pe piețele OTC.

Beneficiile și riscurile tranzacționării pe piețele spot

Când este să ne gândim la tranzacționarea pe piețele spot, există o serie de avantaje și dezavantaje spre deosebire de piețele pe care tranzacțiile sunt proiectate în viitor (de exemplu, piețele de futures).

Astfel, printre beneficiile tranzacționării pe piețele spot regăsim:

• Transparență – fie că vorbim de piețele OTC sau de burse, cumpărătorii și vânzătorii cunosc toate condițiile tranzacției, dintre care, cea mai importantă este prețul.
• Lichiditate – vânzarea și cumpărarea activelor se poate face foarte simplu, cu excepția cazurilor de criză economică.
• Accesibilitate – piețele spot sunt mult mai accesibile tuturor prin platforme online de tranzacționare.
• Posibilitatea de a căuta o ofertă mai bună în altă parte dacă criteriile contractuale nu sunt satisfăcătoare.

Pe de altă parte, avem și unele riscuri asociate tranzacționării pe piețele spot:

• Absența posibilității de a nu cumpăra activul – în cazul în care prețul spot al activului este nejustificat de mare, o tranzacție realizată pe piața spot rămâne încheiată, ceea ce poate fi dureros financiar în cazul unei corecții.
• Absența planurilor – pe piețele spot, transferul de proprietate al activelor trebuie realizat imediat, pe când contractele futures și forward permit mai multă flexibilitate.
• Lipsa hedgingului – piețele spot nu sunt gândite pentru a face hedging, spre deosebire de contractele derivate care sunt gândite în mod expres pentru asta, deci riscul de a pierde din cauza unei tranzacții nu poate fi la fel de ușor de transferat.

Desigur, listele de mai sus nu înseamnă că o piață este mai profitabilă decât alta. Atât piața spot, cât și piețele contractelor derivate, servesc unor scopuri foarte precise.

Concluzii

După cum am văzut, piața spot reprezintă o piață prin care transferul proprietății asupra unui activ – fie el financiar sau real – se face imediat, sau, prin extensie, în cel mult două zile lucrătoare de la încheierea înțelegerii celor două părți.

Piețele spot sunt fie over-the-counter, prin care părțile convin asupra condițiilor contractuale, fie burse reglementate mult mai stricte în ceea ce privește operațiunile de tranzacționare.

Aceste piețe sunt cele mai accesibile publicului larg. Fie că vorbim de investiții în active financiare – precum acțiunile și obligațiunile – fie că vorbim de active reale – precum aurul de investiții sau imobiliarele – tranzacționarea spot poate fi realizată de oricine cu o vârstă de peste 18 ani.

Piețele contractelor derivate, în schimb, sunt mai degrabă rezervate investitorilor profesioniști sau instituțiilor financiare, deoarece aceste instrumente necesită un nivel de înțelegere al riscului mult mai aprofundat decât în cazul tranzacționării spot.