Dr. Krasimir Petrov

Majoritatea oamenilor nu au o idee clară despre ce este un portofoliu de investiții și cum să îl planifice în mod înțelept.

Mai multe despre subiect, aici: 10 sfaturi financiare de reținut

Acesta este partea centrală a procesului de investiții, care începe cu stabilirea profilului de risc al investitorului, selectarea strategiei de investiții și alegerea activelor de investiții în portofoliu.

Ce este un portofoliu de investiții?

Un portofoliu de investiții este o colecție de active de investiții, cum ar fi acțiuni, obligațiuni, proprietăți imobiliare, aur, resurse și valute.

Obiectivul portofoliului de investiții este câștigul financiar prin reducerea riscului de investiții ca urmare a diferitelor caracteristici de risc ale activelor de investiții. Cu cât portofoliul este mai diversificat, cu atât riscul său este mai mic și, prin urmare, riscul investitorului este mai mic.

Obiectivul unui portofoliu de investiții este de a maximiza randamentul cu un risc minim. Desigur, principala modalitate de creștere a randamentului așteptat este investirea în active mai riscante, adică randamentele mai mari se obțin cu un risc mai mare.

Portofoliul de investiții este construit în scopul diversificării pentru a reduce riscul general al investiției. Cu cât diversificarea este mai mare, cu atât riscul este mai mic.

Diversificare și corelație

Diversificarea este ilustrată cel mai simplu prin două active: atunci când prețul unui activ scade și prețul celuilalt crește, pierderile primului activ sunt (poate parțial) compensate de al doilea; și invers, atunci când prețul celui de-al doilea activ scade, presupunem că prețul primului crește și compensează pierderile.

Această neutralizare funcționează foarte bine atunci când cele două active au o corelație negativă: atunci când unul crește, celălalt scade și viceversa.

Corelația

După cum știm din matematica școlară, corelația poate fi între -1 și +1. Cu cât corelația este mai mică și tinde spre -1, cu atât corelația este mai negativă și efectul de diversificare mai puternic. Cu alte cuvinte, corelația negativă indică gradul de corelație inversă între cele două valori, în cazul nostru între cele două investiții. Corelația negativă este de dorit în lumea investițiilor. Ea reduce semnificativ riscul unui portofoliu.

Corelația zero înseamnă că evoluția unui activ este independentă de cea a celuilalt. Atunci spunem că cele două active nu sunt corelate. Faptul că primul activ crește sau scade nu determină comportamentul celui de-al doilea activ. Inversul este de asemenea adevărat – comportamentul celui de-al doilea activ nu determină comportamentul primului. Adică, cele două active nu se influențează reciproc. Atunci riscul portofoliului nu va scădea la jumătate, ci va scădea cu aproximativ 30%.

Totuși, dacă avem și un al treilea activ necorelat, atunci riscul total al portofoliului va scădea deja cu 42%, adică aproape la jumătate. Dacă adăugăm un al patrulea activ, riscul scade deja cu 50%, adică la jumătate. Aceasta reprezintă o îmbunătățire uriașă a riscului portofoliului și este o armă puternică în gestionarea riscurilor de către un investitor.

Corelația pozitivă conduce la o reducere semnificativă a efectului de diversificare. Există un efect, dar acesta este semnificativ mai mic. Prin urmare, un principiu de bază în construirea unui portofoliu de investiții este evitarea prea multor active puternic corelate.

Corelația pozitivă perfectă nu are niciun efect de diversificare. Adică, atunci când corelația este +1, riscul nu scade deloc și nu există nicio diversificare.

Corelația activelor

În practică, însă, activele necorelate sunt greu de găsit. Acestea au, de obicei, o anumită corelație pozitivă, deși mică. Pentru acțiuni – cu cât acțiunile sunt mai asemănătoare, cu atât corelația lor este mai mare.

Corelația este deosebit de ridicată pentru activele din același sector din aceeași țară, tranzacționate la aceeași bursă. De exemplu, companiile tehnologice din sectorul inteligenței artificiale; sau companiile energetice care produc petrol; sau companiile farmaceutice care produc vaccinuri. Companiile tehnologice au o corelație foarte ridicată, estimată în intervalul +0,6 – +0,9. Diversificarea între acestea este minimă. Corelația companiilor farmaceutice este similară, variind de la +0,5 la +0,8.

Corelația acțiunilor din sectoare diferite scade semnificativ. Corelația dintre companiile energetice și companiile farmaceutice este aproape zero, chiar ușor negativă, de obicei în intervalul (-0,2) – (+0,2). În scopuri practice, acestea pot fi considerate chiar necorelate, iar riscul poate scădea semnificativ, după cum s-a explicat mai sus.

Desigur, am putea adăuga active, menționând sectorul bunurilor de consum ca exemplu, care sunt aproape necorelate cu cele două sectoare de tranziție și să reducem și mai mult riscul portofoliului nostru.

Diversificarea și dimensiunea investițiilor

Evident, o investiție mică nu poate diversifica o investiție mare. De exemplu, dacă dețineți acțiuni la o companie farmaceutică în valoare de 100.000 euro și acțiuni la o companie energetică de în valoare de 5.000 euro, este imposibil ca pierderile din investiția farmaceutică să fie acoperite de investiția energetică. Este pur și simplu imposibil.

Ca un alt exemplu, tipic pentru majoritatea gospodăriilor, să spunem că o gospodărie deține o casă de 100.000 euro și acțiuni de 10.000 euro – este evident că acțiunile nu pot proteja în mod adecvat împotriva unei scăderi a prețului casei.

În general, principiul general este că, pentru a avea un efect de diversificare, cele două active trebuie să fie similare ca mărime.

Riscul investițional

Riscul investițional contează, de asemenea. Să luăm exemplul a două acțiuni corelate negativ, dintre care una este, convențional vorbind, de două ori mai riscantă. În exemplul nostru simplificat, aceasta înseamnă că, dacă riscul se realizează, să spunem că această acțiune mai riscantă va scădea cu 10%, în timp ce acțiunea mai sigură va crește doar cu 5%.

Dacă cele două acțiuni sunt de aceeași mărime, să spunem 10.000 euro fiecare, pierderea de 1.000 euro nu va fi compensată de câștigul de 500 euro. Pentru ca acest lucru să funcționeze, trebuie să avem de două ori mai multe acțiuni ale companiei mai riscante. În consecință, dacă societatea este de trei ori mai riscantă, atunci dimensiunea acesteia trebuie să fie de trei ori mai mică.

În general, un principiu de bază al optimizării riscului portofoliului este că activele cu risc ridicat ar trebui să aibă ponderi relativ scăzute, iar activele cu risc scăzut ar trebui să aibă ponderi mai ridicate. Sau, mai simplu spus, investiți mai puțin în active riscante și mai mult în active sigure – un sfat destul de logic, susținut de logica de fier a matematicii.

Construirea unui portofoliu de investiții

Un diversificator este un activ care este corelat negativ cu un alt activ. Atunci când corelația negativă este puternică, atunci activul respectiv este uneori numit o acoperire, iar utilizarea sa o acoperire.

Cei doi diversificatori principali ai acțiunilor sunt aurul și bunurile imobiliare. Aurul are o corelație negativă slabă cu acțiunile, astfel încât este, de asemenea, un excelent diversificator al unui portofoliu de acțiuni. În practică, aurul este considerat o acoperire excelentă a oricărui portofoliu de investiții. În mod similar, bunurile imobiliare au, de asemenea, o slabă corelație negativă cu acțiunile. De asemenea, bunurile imobiliare se diversifică bine în acțiuni.

Și mai important este faptul că aurul și bunurile imobiliare au uneori o corelație pozitivă și se diversifică slab, dar uneori au și perioade lungi de corelație negativă, cum a fost cazul în timpul crizei financiare globale din 2008-2012. În astfel de perioade, aurul este un excelent diversificator atât al acțiunilor, cât și al proprietăților imobiliare. În astfel de perioade (de criză), aurul se dovedește a fi un diversificator unic și inestimabil al riscului portofoliului de investiții.

Mai multe despre subiect, aici: Trei avantaje ale aurului de investiții în mediul macroeconomic de astăzi

Obligațiunile sunt, de asemenea, considerate un foarte bun diversificator al acțiunilor, cel puțin în ultimele decenii. Dar acest lucru nu este întotdeauna valabil. De exemplu, în anii 1970, acțiunile și obligațiunile erau corelate pozitiv și nu se protejau reciproc împotriva pierderilor. Din acest motiv, obligațiunile sunt un diversificator bun, dar nu suficient pentru acțiuni.

În cele din urmă, să nu uităm de numerar – acesta nu are niciun risc, cel puțin nominal, și din acest motiv corelația sa este zero cu acțiunile, precum și cu obligațiunile, aurul și bunurile imobiliare.

Portofoliul echilibrat

Se pare că, în practică, în special pentru investitorul obișnuit, portofoliul de investiții ideal, în măsura în care se poate vorbi despre „ideal” și „perfect”, este portofoliul echilibrat.

Voi da pe rând câteva exemple ilustrative:

Dacă aveți o investiție în locuințe, un portofoliu bine diversificat și echilibrat ar fi 50% imobiliare și 50% aur.
Dacă aveți o investiție în imobiliare, atunci un portofoliu și mai bine diversificat și echilibrat ar fi 1/3 imobiliare, 1/3 aur și 1/3 acțiuni. Acest portofoliu este mult mai bun decât cel anterior, deoarece acțiunile cresc potențialul de randament și reduc riscul portofoliului.
Dacă sunteți încă tânăr, fără să dețineți un imobil, un portofoliu echilibrat de 50% numerar și 50% aur ar fi un bun portofoliu de investiții cu risc scăzut pentru început. Vă puteți îmbunătăți semnificativ randamentele dacă alegeți 50% aur și 50% acțiuni, deși riscul crește.
Dacă sunteți persoana tânără din EXEMPLUL 3, fără apartament, vă veți reduce semnificativ riscul dacă alegeți portofoliul echilibrat format din 1/3 aur, 1/3 acțiuni, 1/3 teren (sau garaj, adică proprietăți imobiliare). Acest lucru vă oferă un portofoliu cu risc scăzut extrem de bine diversificat, cu potențial de randament din toate cele trei active.
Dacă sunteți deja o persoană de vârstă mijlocie care deține o parcelă de teren și doriți să vă reduceți și mai mult riscul față de exemplul anterior, puteți alege un portofoliu și mai echilibrat: 25% teren, 25% aur, 25% acțiuni și 25% numerar. Desigur, aici riscul este semnificativ subevaluat, dar la fel este și randamentul așteptat: în acest caz, ați putea lua în considerare opțiunea 30% teren, 30% aur, 30% acțiuni și 10% numerar.

Și astfel, după lungi ilustrații și explicații, am ajuns acum la cele câteva modele de bază ale portofoliilor echilibrate:

¼ aur, ¼ acțiuni, ¼ imobiliare, ¼ numerar
¼ aur, ¼ acțiuni, ¼ imobiliare, ¼ obligațiuni
1//3 aur 1/3 imobiliare, 1/3 numerar (portofoliu evreiesc)
1/5 aur, 1/5 imobiliare, 1/5 acțiuni, 1/5 obligațiuni, 1/5 numerar.

Având în vedere mediul investițional puternic inflaționist, personal aș recomanda scăderea ratelor de numerar și eliminarea obligațiunilor. Pentru a ilustra, ajungem la recomandarea de portofoliu echilibrat împotriva inflației:

30% aur + 30% acțiuni + 30% proprietăți + 10% numerar.

Concluzii

Un portofoliu de investiții este o colecție de active – acțiuni, titluri de stat, imobiliare, metale prețioase, etc. – menite să producă venituri financiare. Construirea unui portofoliu investițional presupune analizarea activelor și a cotele din fiecare activ, pentru o diversificare cât mai bună.

După cum am văzut, aurul de investiții este unul dintre cei mai buni diversificatori. Metalul galben este o protecție în fața diverselor riscuri, în special în fața inflației.