Tavex folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorului pe site. Citește despre politica de cookies a Tavex aici. Poți să le accepți pe toate sau să le administrezi din setări.
Tavex folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorului pe site. Citește despre politica de cookies a Tavex aici. Poți să le accepți pe toate sau să le administrezi din setări.
Te rog selectează ce cookies ne permiți să utilizăm
Vă puteți modifica preferințele sau vă puteți retrage consințământul dat în orice moment. Cookie-urile alese vor fi stocate pe o perioadă de un an. De asemenea, poți modifica setările din browser-ul dispozitivului tău și poți sterge astfel cookie-urile. Pentru mai multe informații, consultați Politica noastră de Cookies.
Cookie | Descriere | Durată |
---|---|---|
Cookie | Descriere | Durată |
---|---|---|
catalog_view | Cum sunt listate produsele | 1 year |
Cookie | Descriere | Durată |
---|---|---|
ga_id | Google Analytics ID | 1 year |
Cu toții am spus, la un moment dat, că banii sunt doar bucăți de hârtie. Dar v-ați întrebat vreodată dacă este adevărat? Ce dă valoare banilor?
Mai multe despre subiect, aici: Ce sunt banii?
Aproape toate monedele din lume sunt monede fiat. În acest articol vom explica ce este moneda fiat, cum a ajuns să existe și cum funcționează.
Moneda fiat înseamnă bani care nu au valoare intrinsecă și care sunt stabiliți ca mijloc legal de plată prin reglementări guvernamentale.
Aceasta nu este susținută de niciun activ fizic, cum ar fi aurul sau argintul. În schimb, moneda este susținută de credibilitatea și solvabilitatea guvernului care o emite.
În esență, banii fiat sunt bani pentru că societatea a acceptat decretul guvernamental prin care acesta a stabilit că bucățile de hârtie sunt bani. Majoritatea monedelor moderne de hârtie sunt monede fiat, inclusiv dolarul american, euro, francul elvețian, etc.
Valoarea banilor fiat, la fel ca majoritatea elementelor din economie, depinde de cerere și ofertă și a fost introdusă ca alternativă la banii-marfă și la banii reprezentativi. Banii-marfă sunt creați din metale prețioase, precum aurul și argintul, în timp ce banii reprezentativi reprezintă o creanță asupra unui bun care poate fi răscumpărată.
După cum vom vedea în continuare, moneda fiat este predispusă la inflație și hiperinflație.
În cea mai mare parte a istoriei, aurul, argintul și bronzul au fost folosite ca bani. Acestea îndeplineau toate standardele logice pentru a fi utilizate ca bani. Aveau valoare intrinsecă, aveau o ofertă limitată, fiind metale prețioase erau rezistente la deteriorare și oxidare. Aceste metale sunt, de asemenea, universale și aveau valoare oriunde ar fi fost luate, deoarece aurul era aur indiferent de locul în care se afla.
Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care metalele prețioase au fost forma preferată de bani timp de mii de ani. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, guvernele și alte instituții au început să experimenteze cu monede fiate, mai ales în perioade de criză, ca o modalitate de a continua cheltuielile și de a menține fluxul de bani fără a fi nevoite să își mărească rezerva de metale.
Sensul cuvântului „fiat” (fiat în română) în latină se traduce aproximativ prin „să fie făcut”. Aceasta este o explicație pe scurt a modului în care a apărut moneda fiat, la cererea guvernului.
Banii fiat își au originea în China în secolul al X-lea, când exista o cerere mare de monede metalice, dar care depășea oferta de metale prețioase. Oamenii erau familiarizați cu utilizarea bancnotelor de credit și acceptau cu ușurință bucăți de hârtie sau cecuri de hârtie.
Penuria de monede a forțat oamenii să treacă de la monede la bancnote. În timpul dinastiei Song (960-1276), în regiunea Sichuan a existat un boom comercial care a dus la o penurie de bani din cupru. Comercianții au început să emită bancnote private acoperite de o rezervă monetară, iar aceasta a fost considerată prima monedă cu curs legal.
Banii de hârtie au devenit singurul mijloc legal de plată în timpul dinastiei Yuan (1276-1367), iar emiterea de bancnote a fost încredințată Ministerului de Finanțe în timpul dinastiei Ming (1368-1644).
În jurul anului 1150, Cavalerii Templieri emiteau bancnote pentru pelerini. Pelerinii depuneau obiecte de valoare la o preceptorie templieră locală înainte de a se îmbarca pentru Țara Sfântă și primeau un document care indica valoarea depozitului lor.
Apoi, la sosirea în Țara Sfântă, foloseau acel document pentru a primi fonduri de valoare egală din trezorerie. Aceasta era o practică limitată și nu reprezenta un indicator al economiei în general, care se baza încă în întregime pe monede de aur și argint.
Occidentul a început să folosească bani de hârtie în secolul al XVIII-lea. Coloniile americane, Franța și Congresul Continental au început să emită note de credit care erau utilizate pentru efectuarea plăților. Guvernele provinciale au emis bancnote pe care deținătorii le foloseau pentru a plăti taxele către autorități. Emiterea unui număr prea mare de note de credit a generat unele controverse din cauza pericolelor inflației.
În unele regiuni, cum ar fi New England și cele două Caroline, bancnotele s-au depreciat semnificativ și a avut loc o creștere a prețurilor mărfurilor, deoarece existau mai mulți bani decât bunuri. În timpul războaielor, țările recurg la monede fiate pentru a păstra valoarea metalelor prețioase precum aurul și argintul.
De exemplu, Guvernul Federal al Statelor Unite a recurs la o formă de monedă fiat denumită „greenbacks” în timpul Războiului Civil American. În timpul acestui război, guvernul a oprit convertibilitatea hârtiei sale de valoare în aur și argint.
Secolul XX va fi secolul decisiv în care majoritatea economiilor majore vor trece de la monedele susținute de etalonul aur la monedele fiat. În perioade de criză, guvernele au întrerupt etalonul aur și au început să emită monedă fiat, cu promisiunea că, în cele din urmă, odată cu depășirea crizei, vor putea reveni la etalonul aur.
Dar, în cuvintele economistului Milton Friedman, câștigător al premiului Nobel:
Nimic nu este mai permanent decât un program guvernamental temporar.
Crizele secolului al XX-lea, cum ar fi războaiele mondiale și războiul rece, au însemnat că majoritatea țărilor devastate de aceste conflicte nu puteau continua să finanțeze efortul de război sau consecințele războiului prin trezoreriile lor epuizate. Din acest motiv, au trecut la moneda fiat și au început să tipărească bani ca mijloc de finanțare a războiului și a redresării.
Acest lucru a cauzat mai multe episoade hiperinflaționiste diferite, câteva exemple incluzând Republica de la Weimar (1922), Austria (1922), Uniunea Sovietică (1917), Ungaria (1946) și Iugoslavia (1992-1994).
Mai multe despre acest subiect: Cum se formează și unde duce hiperinflația?
Lista continuă pentru o lungă perioadă de timp, majoritatea monedelor fiat cunoscând o inflație ridicată, iar multe având parte de episoade de hiperinflație. Moneda fiat este intrinsec legată de inflație.
Richard Nixon, în 1971, a făcut cea mai radicală mișcare din istoria monetară a SUA și a pus capăt etalonului aur. Înainte de acest eveniment, dolarul american era susținut de aur și era folosit ca monedă de rezervă globală. Această decizie a fost urmată de un deceniu de stagflație (o economie stagnantă combinată cu inflație ridicată) în Occident, în anii 1970.
Moneda fiat fiind susținută doar de exercitarea puterii a guvernului, combinată cu faptul că masa monetară este controlată de guvern prin intermediul băncii centrale, înseamnă că inflația este inevitabilă. Un subiect pe care l-am abordat pe larg.
Mai multe despre acest subiect: Ce este inflația?
Guvernele extind masa monetară prin rate ale dobânzii scăzute în mod artificial și prin tipărirea de bani. Această creștere a masei monetare este menită să sporească activitatea economică, dar în schimb duce la inflație pe termen lung.
Criza ipotecară din 2007 și prăbușirea financiară care a urmat au dat peste cap convingerea că băncile centrale pot preveni în mod necesar crizele sau recesiunile grave prin reglementarea masei monetare.
O monedă legată de aur este mai stabilă decât moneda fiat din cauza ofertei limitate de aur și a costurilor în ceea ce privește extragerea și procesarea aurului.
De asemenea, există mai multe oportunități de creare a unor bule speculative în cazul banilor fiat, datorită ofertei lor nelimitate.