Te rog selectează ce cookies ne permiți să utilizăm
Vă puteți modifica preferințele sau vă puteți retrage consințământul dat în orice moment. Cookie-urile alese vor fi stocate pe o perioadă de un an. De asemenea, poți modifica setările din browser-ul dispozitivului tău și poți sterge astfel cookie-urile. Pentru mai multe informații, consultați Politica noastră de Cookies.
| Cookie | Descriere | Durată |
|---|---|---|
| Cookie | Descriere | Durată |
|---|---|---|
| catalog_view | Cum sunt listate produsele | 1 year |
| Cookie | Descriere | Durată |
|---|---|---|
| ga_id | Google Analytics ID | 1 year |
Cu doar o jumătate de secol în urmă, Emiratele Arabe Unite erau necunoscute pentru majoritatea lumii drept niște triburi de beduini care duceau o viață grea în deșert. Astăzi s-au transformat într-o putere economică importantă.
Orașele Dubai și Abu Dhabi au devenit sinonime cu bogăția și luxul, turismul este înfloritor, iar mii de oameni migrează în această țară pe măsură ce diversificarea este în toi.
Cum au reușit Emiratele să atingă această creștere impresionantă în doar două generații? A fost vorba doar de petrol? Sau se întâmplă ceva mai mult?
Haideți să aflăm.
În prezent, Emiratele Arabe Unite se mândresc cu o economie remarcabilă.
Iată câteva cifre până în 2025 pentru a exemplifica:
Și pentru comparație, iată aceleași cifre de acum 55 de ani:
În doar 55 de ani, economia a crescut de peste 800 de ori față de valoarea sa inițială. În prezent, acest PIB pe cap de locuitor plasează EAU în primele 20 cele mai bogate națiuni din lume, în timp ce, în funcție de paritatea puterii de cumpărare pe cap de locuitor, Banca Mondială plasează EAU pe locul 8 în lume.
Această creștere a fost alimentată de petrol, dar creșterea durabilă este rezultatul eforturilor de diversificare, al reglementărilor favorabile afacerilor, al conservării averii, al impozitelor scăzute și multe altele.
Dar, înainte de a ne ocupa de economia modernă a Emiratelor Arabe Unite, haideți să ne uităm mai întâi la începuturile acesteia, astfel încât să ne putem face o imagine reală a acestei creșteri.
Înainte de independență, Emiratele erau cunoscute sub numele de „State Truciale”. Au primit acest nume datorită unui armistițiu semnat cu britanicii în 1820, la care au aderat toate Emiratele.
Între Imperiul Britanic și Statele Truciale s-a format o relație tumultoasă, dar reciproc avantajoasă. Britanicii le-au păstrat statutul de protectorat, ceea ce înseamnă că politica externă și relațiile militare erau gestionate de britanici, în timp ce emiratelor li se permitea autoguvernarea autonomă de către șeicii lor.
Această relație s-a format deoarece britanicii au considerat că este necesar să controleze strâmtoarea Ormuz, pentru a proteja comerțul și navele lor care transportau multe mărfuri în nodurile comerciale largi ale fostului Imperiu. În același timp, Emiratele primeau protecție din partea britanicilor față de alte puteri care ar fi încercat să se instaleze pe teritoriul lor.
În perioada 1820-1950, Emiratele erau guvernate printr-o federație tribală a diferitelor regate ale șeicilor, iar economia era în întregime dependentă de comerțul cu perle, pescuit și navigație.
Scafandrii arabi de perle s-au integrat foarte repede în economia mai largă a Imperiului Britanic, economia EAU fiind legată de cea a Indiei coloniale.
Statele Truciale au început rapid să exporte cantități masive de perle în India, unde Mumbai a devenit capitala mondială a perlelor. Cifrele exacte sunt greu de găsit, dar unele estimări afirmă că aproape 10 milioane de perle erau exportate anual numai în Mumbai, la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Venitul anual estimat al acestui comerț în jurul anilor 1900 era între unu și două milioane de lire sterline, ceea ce echivalează cu zeci de milioane de lire sterline în prezent, ajustate în funcție de inflație.
În afară de India, care era principala piață, perlele din Golf ajungeau pe țărmurile Europei, Iranului, Istanbulului și în multe alte localități. O reflectare a acestui comerț internațional poate fi văzută în diferitele monede folosite în Golf la acea vreme. Principala monedă comercială era rupia indiană, bătută de britanici în India. Monedele erau din argint și aveau, de obicei, o puritate de 917.
În afară de rupii, comerțul cu Europa era reflectat de utilizarea monedelor de argint thaleri cu Maria Theresa, produse de Monetăria Austriacă la acea vreme. În plus, desigur, au fost folosite lire sterline, inclusiv suveranii, care există și în prezent.
Având în vedere că exploatarea perlelor și pescuitul au devenit principalii factori ai economiei la acea vreme, mulți beduini nomazi au început să se stabilească în orașele de coastă Abu Dhabi, Dubai, Sharjah și altele. Populația era în creștere, iar Dubai a atins un vârf de 20.000 de locuitori în anii 1930, dintre care mulți erau expatriați și negustori indieni.
Statele Truciale s-au dezvoltat într-un centru comercial mic, dar semnificativ; cu toate acestea, o prăbușire era pe drum.
Odată cu apariția în Japonia, în 1930, a perlei cultivabile în scopuri comerciale, comerțul cu perle din Golf s-a prăbușit complet. Era mult mai ieftin și mai viabil din punct de vedere comercial să se utilizeze aceste perle artificiale decât cele din Golf. În prezent, 99% din perle sunt produse în acest mod.
Acest șoc economic masiv a zguduit puternic statele din Golf, forțându-le să intre într-o recesiune amplă și profundă, viața nomadă a beduinilor fiind din nou forma viabilă de operare.
Vânătoarea de petrol a început, la nivel mondial, în special în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și în timpul Războiului Rece din anii 1940 și 1950. Țările din întreaga lume au căutat mai mult din această resursă esențială.
Această vânătoare a ajuns până în Orientul Mijlociu, unde rezerve vaste de petrol au fost descoperite în Arabia Saudită și Kuweit în anii 1940. Acestea au condus la speculații că Emiratele Arabe Unite ar putea avea, de asemenea, petrol – o presupunere care s-a dovedit a fi adevărată în 1958.
În 1958, s-a găsit petrol în emiratul Abu Dhabi, iar în 1966 s-a găsit petrol în Dubai. Nu a durat mult până când Emiratele au aflat că dețineau aproape 10% din totalul rezervelor globale de aur negru, estimate la 107.000.000.000 de barili – transformarea a început.
Exportul a început în anii 1960, iar în anii 1970-80 prețul petrolului a crescut vertiginos, de la 3$ pe baril, până la 35$ în 1980 și a continuat să crească.
În 1971, britanicii au părăsit oficial zona, pe măsură ce Union Jack a fost îndepărtat, a fost arborat noul steag al Emiratelor Arabe Unite.
Șeicul Zayed bin Sultan Al Nahyan, conducătorul din Abu Dhabi la acea vreme, este creditat pentru crearea unei uniuni funcționale a Emiratelor, printr-un sistem politic definit ca o „monarhie constituțională electivă prezidențială federală”, în esență, o federație de șapte monarhii emirate.
În plus, șeicul Zayed era conștient de potențialele capcane ale bogăției lor nou descoperite. Dacă aceasta era exploatată și părăsea țara, Emiratele nu ar fi avut niciun beneficiu. Mai mult, el era conștient de pericolele dependenței de o singură resursă pentru prosperitate – o lecție învățată din comerțul cu perle. Acești factori urmau să devină principii integrale în sistemul economic al Emiratelor care avea să urmeze.
Acest lucru a dus la formarea ADNOC (Abu Dhabi National Oil Company), care deține astăzi a șasea cea mai mare rezervă dovedită de petrol, și la formarea mai multor fonduri suverane de investiții, care dețin astăzi active în valoare de 2,3 trilioane de dolari.
Pe măsură ce producția de petrol a crescut, au crescut și populația și bogăția. Până în anul 2000, economia Emiratelor Arabe Unite a ajuns la un PIB de peste 100 de miliarde de dolari.
În ultimii 20 de ani, economia Emiratelor Arabe Unite a depins în mare măsură de petrol. În 2011, veniturile din petrol reprezentau 77% din bugetul de stat. Cu toate acestea, sunt în curs de desfășurare proiecte masive de diversificare și conservare a bogăției, cu scopul de a reduce semnificativ dependența Emiratelor Arabe Unite de petrol până în 2030.
Aceste programe au avut deja succes în mare măsură, Dubai fiind prima economie complet diversificată. Producția de petrol obișnuia să reprezinte 50% din PIB-ul Dubaiului, în prezent aceasta reprezintă mai puțin de 1%.
Să aruncăm o privire la modul în care s-a reușit acest lucru.
Un factor major de diversificare pentru EAU este comerțul. Poziția strategică a statului din Golf îl plasează la mijlocul drumului dintre Asia și Europa și într-un punct central în Orientul Mijlociu.
Emiratele au profitat de acest lucru investind masiv în infrastructura logistică și comercială și adoptând, de asemenea, politici comerciale foarte liberale și zone de liber schimb pentru a încuraja investițiile străine.
Dezvoltarea centrelor logistice și de transport maritim, cum ar fi Portul Rashid, Portul Khalifa, Zona Liberă Jebel Ali, precum și masivul Aeroport Internațional Dubai au făcut ca Emiratele Arabe Unite să devină un punct fierbinte al comerțului.
Portul și zona de comerț liber Jebel Ali este al 9-lea cel mai mare port din lume, care manipulează 7,6 milioane de containere pe an, fiind totodată cel mai mare port artificial.
În plus, în zona liberă Jebel Ali sunt înregistrate peste 10.500 de companii care angajează aproximativ 144.000 de persoane. Numai zona și portul comercial generează schimburi comerciale în valoare de aproximativ 170 de miliarde de dolari.
Aceste tipuri de evoluții comerciale au condus la exporturi nepetroliere în valoare de aproape 600 de miliarde USD.
Cele mai importante exporturi non-petroliere ale Emiratelor sunt aurul, aluminiul, țigările și fierul.
Dubai este una dintre cele mai importante locații din lume pentru industria aurului. Dubai este al doilea cel mai mare exportator de aur, în valoare de 46 de miliarde de dolari anual, și al treilea cel mai mare importator, cu 75 de miliarde de dolari anual.
EAU exportă aur în principal către Turcia, India și Hong Kong, unele dintre cele mai mari piețe de aur din lume.
În prezent, Dubai reprezintă oficial 25% din totalul comerțului mondial cu aur fizic, ceea ce îl plasează alături de Elveția și Londra ca fiind cele mai importante trei noduri de tranzacționare a aurului din lume.
Un succes imens, având în vedere că această națiune nu deține depozite sau mine de aur proprii. Acest succes a fost obținut în întregime prin comerț, logistică și o politică favorabilă mediului de afaceri.
Emiratele Arabe Unite s-au concentrat, de asemenea, foarte mult pe dezvoltarea unui sector financiar puternic, găzduind trei burse de valori: Dubai Nasdaq, Abu Dhabi Securities Exchange și Dubai Financial Market.
În plus, au dezvoltat două zone financiare libere, Dubai International Financial Center (DIFC) și Abu Dhabi Global Market (ADGM). Aceste zone au reglementări și sisteme fiscale speciale care permit companiilor străine să dețină 100% din acțiuni și să fie scutite de reglementări complexe.
Acest lucru a făcut din Emiratele Arabe Unite o destinație foarte atractivă pentru capitalul străin care caută impozite reduse și reglementări permisive, fiind în același timp prezent într-un nod comercial de importanță internațională.
Neutralitatea politică a EAU îi permite să facă comerț liber cu cea mai mare parte a lumii, ceea ce a fost cel mai profitabil, mai ales în lumina războiului din Ucraina, unde zonele de liber schimb ale EAU au devenit un intermediar și un arbitru pentru petrolul rusesc.
Un alt factor important în economia EAU îl reprezintă diferitele fonduri suverane de investiții, care dețin împreună active în valoare de aproximativ 2,3 trilioane de dolari. Cel mai notabil este Abu Dhabi Investment Authority, care deține active în valoare de 1,1 trilioane de dolari.
Acestea investesc pe toate piețele internaționale – acțiuni, venituri fixe și trezorerie, infrastructură, imobiliare, capital privat și fonduri de investiții alternative.
În plus, acestea investesc în terenuri agricole din întreaga lume, având în vedere că clima deșertică a Emiratelor nu permite producția masivă de alimente. Al-Dahra, cea mai mare companie agroalimentară din EAU, investește în terenuri agricole și în producția de alimente în întreaga lume, din Statele Unite până în Africa și Asia.
Aceste fonduri suverane de investiții au fost create cu scopul de a păstra și extinde surplusul de bogăție petrolieră, astfel încât, chiar și atunci când puțurile seacă, EAU să aibă un portofoliu masiv pe care să se bazeze.
Un alt obiectiv major este piața imobiliară din Emiratele Arabe Unite. Având în vedere eforturile masive de a deveni o destinație turistică și de afaceri, acestea au investit sute de miliarde de dolari în imobiliare pentru a susține acest lucru. În prezent, construcțiile și sectorul imobiliar reprezintă 13% din PIB-ul Dubaiului, o industrie-cheie.
Cu toții suntem conștienți sau cel puțin am auzit de proiecte masive care atrag privirile, cum ar fi Burj Khalifa, insula artificială Palm Jumeirah sau cel mai mare mall de pe pământ din Dubai.
În plus, Emiratele încurajează investitorii străini să cumpere proprietăți imobiliare în țară, oferind vize de investitor pentru aceste achiziții. Scopul este ca tot mai multe întreprinderi, persoane cu averi nete ridicate și turiști să vină în oraș și să cumpere proprietăți imobiliare pentru a face din Emirate o a doua casă sau o destinație de călătorie obișnuită.
În cele din urmă, și cel mai important, ajungem la turism, pentru care Emiratele sunt cele mai cunoscute. După cum am menționat anterior, investițiile vaste în proiecte atrăgătoare au dezvoltat industria turismului în țară.
De la cel mai mare mall de pe pământ, la cea mai înaltă clădire de pe pământ, la cea mai mare insulă artificială de pe pământ, la o pârtie de schi în mijlocul deșertului, Emiratele Arabe Unite au aplicat toate cascadoriile posibile. Dacă este pe gustul tuturor este o discuție separată, ideea este că a funcționat.
Turismul reprezintă în prezent 12% din PIB-ul EAU și angajează peste 800.000 de persoane în țară. Anual, Emiratele primesc mai mult de 20 de milioane de turiști internaționali.
Având în vedere politica fiscală laxă și numărul mare de magazine de lux și pentru venituri medii disponibile, țara a devenit un punct fierbinte pentru cumpărături. Acest lucru se reflectă cel mai bine în Dubai, unde comerțul cu ridicata și cu amănuntul reprezintă un sfert din PIB-ul orașului.
În acest articol am acoperit un subiect vast, de la începuturile modeste ale țării până la statutul său actual strălucitor, Emiratele Arabe Unite au făcut inimaginabilul în 50 de ani. Astăzi, considerăm de la sine înțeles că statul din Golf este bogat și excesiv, dar când facem un pas înapoi și înțelegem ritmul rapid al creșterii sale, nu este nimic mai puțin decât un miracol.
În plus, deși petrolul a fost motorul din spatele acestei creșteri, nu a fost singurul factor. Politicile inteligente, guvernanța eficientă, o mentalitate pro-business și pro-comerț au fost esențiale pentru succesul națiunii.
Multe țări din lume se mândresc cu rezerve vaste de petrol sau de resurse naturale, dar, în ciuda acestui fapt, multe sunt încă prinse în sărăcie. În plus, Emiratele Arabe Unite au devenit exemplul principal al acestui succes, multe alte țări regionale și internaționale sperând să îi imite succesul.
Tavex folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorului pe site. Citiți despre politica de cookies a Tavex aici. Puteți să le acceptați pe toate sau să le administrați din setări.
