Suntem cu toții conștienți de creșterea și scăderea economică, însă un alt concept foarte relevant este cel de stagnare economică. De multe ori, aceasta poate fi la fel de periculoasă pentru indivizi ca o recesiune, mai ales atunci când stagnarea este amestecată cu inflația.

Așadar, ce este stagnarea economică? Să aruncăm o privire.

Definiția stagnării

Definiția stagnării este destul de simplă:

O perioadă prelungită de creștere economică lentă sau inexistentă, adesea amestecată cu șomaj ridicat.

Când spunem creștere economică lentă, înseamnă de obicei o creștere anuală a produsului intern brut cuprinsă între 0% și 2%. O creștere anuală a PIB de peste 2% este considerată sănătoasă pentru o economie.

Perioadele de stagnare pot fi temporare sau pot fi rezultatul unui șoc, de exemplu, șocul petrolier din 1973, când prețul petrolului a crescut rapid.

De obicei, economiile își pot reveni rapid și pot continua creșterea pozitivă. Cu toate acestea, stagnarea poate fi o problemă sistemică, fiind rezultatul unor probleme fundamentale în structura unei economii.

Impactul stagnării

Deși poate să nu sune la fel de dăunător ca o recesiune, stagnarea economică poate duce la mai multe probleme pentru societate în ansamblu.

Atunci când producția unei economii crește lent sau stagnează, aceasta poate provoca:

Șomaj persistent – lipsa creșterii producției înseamnă că nu este nevoie de forță de muncă suplimentară
Creștere lentă sau inexistentă a veniturilor – persoanele angajate primesc mai puține sau nicio creștere salarială din cauza stagnării producției
Piețe financiare slabe – o producție scăzută înseamnă o performanță mai slabă a pieței bursiere și a activelor
Creșterea inflației – stagnarea poate fi un rezultat al inflației sau poate fi indusă ca o încercare a guvernului de a susține economia prin rate ale dobânzii scăzute în mod artificial, expansiunea creditului sau subvenții.

Toate cele de mai sus cauzează probleme reale pentru persoanele dintr-o economie. Șomajul structural este cea mai frecventă condiție a unei economii stagnante, ceea ce înseamnă că lucrătorii calificați care caută un loc de muncă sunt incapabili să găsească posturi vacante.

Economisirea este mai greu de realizat din cauza creșterii salariale scăzute și a performanței slabe a activelor, în timp ce inflația poate afecta puterea de cumpărare și banii din buzunare.

Atunci când ratele ridicate ale inflației sunt amestecate cu stagnarea, se produce stagflația, un eveniment economic grav, pe care îl vom aborda într-un articol separat.

După cum putem vedea, stagnarea este o problemă reală.

Cauzele stagnării: factori structurali și ciclici

După cum am menționat, stagnarea poate fi temporară sau structurală.

Stagnarea ciclică poate apărea ca parte naturală a unui ciclu economic, atunci când o economie iese dintr-o recesiune, poate intra într-o perioadă de stagnare care este, de obicei, temporară, pe măsură ce economia se redresează.

Ciclurile economice se desfășoară, de obicei, după cum urmează:

Expansiune -> Vârful expansiunii -> Recesiune -> Punct minim -> Recuperare, stagnare potențială -> Expansiunea începe din nou un nou ciclu

Stagnarea poate fi rezultatul unor șocuri externe asupra pieței, de exemplu o creștere masivă a prețurilor la petrol și energie, probleme legate de lanțul de aprovizionare, scăderea cererii pentru un exportator important etc. Pentru majoritatea cazurilor menționate mai sus, soluțiile sunt clare, eliminând sau remediind șocul.

Capacitatea unei economii de a face față acestor șocuri determină dacă episodul de stagnare va fi temporar sau poate conduce la probleme structurale.

Stagnarea structurală este cea mai gravă formă a acestei probleme, deoarece înseamnă că există probleme fundamentale în organizarea economiei care împiedică creșterea. Aceasta este cel mai adesea rezultatul unor politici economice deficitare.

Politici financiare

Reglementările dure și greoaie privind piețele de capital pot încetini întreprinderile aflate în căutare de finanțare, împiedicându-le extinderea.

Atunci când întreprinderile nu se pot extinde, producția încetinește, creșterea locurilor de muncă încetinește, cheltuielile încetinesc și economia odată cu ele.

Politicile muncii

Suprareglementarea piețelor forței de muncă poate duce la inflexibilitate și la o creștere scăzută a locurilor de muncă, cauzând o problemă cunoscută sub numele de efectul „insider-outsider”.

Efectul „insider-outsider” în economie se referă la diviziunea dintre indivizii care fac parte dintr-o forță de muncă stabilită (insider) și cei care sunt în afara forței de muncă sau nu sunt angajați (outsider).

Persoanele din interior au adesea locuri de muncă sigure și o putere de negociere stabilită, ceea ce le oferă un avantaj în ceea ce privește salariile și siguranța locului de muncă. În schimb, persoanele din exterior, care pot include șomeri, lucrători temporari sau persoane cu mai puțină experiență profesională, întâmpină dificultăți în obținerea unui loc de muncă sau a unor salarii bune din cauza acestei disparități.

Efectul poate duce la rigiditatea salariilor, în care salariile celor din interior rămân ridicate chiar și în perioade de recesiune economică, în timp ce persoanele din exterior întâmpină dificultăți la intrarea pe piața muncii, exacerbând inegalitatea și creând ineficiențe economice.

Acest efect este adesea cauzat de reglementarea excesivă a pieței muncii și este deosebit de problematic în perioadele de încetinire economică.

Impozitele și cheltuielile publice

Impozitele prea mari combinate cu un guvern ineficient pot provoca, de asemenea, stagnarea economiei.

Dacă economia este împovărată de impozite excesive care extrag resurse de la persoanele fizice și companiile productive și sunt apoi alocate unor programe guvernamentale care nu produc nimic, creșterea economică poate fi grav înăbușită.

Impozitele mai mici pot contribui la susținerea economiei prin creșterea cheltuielilor, a economisirii și a investițiilor.

Factori instituționali

Adesea, pot exista grupuri de interese speciale înrădăcinate care se pot alia cu guvernele în încercarea de a înăbuși concurența sau deschiderea pieței.

Factori precum corupția sau condițiile precare ale statului de drept pot conduce la o piață economică instabilă sau inaccesibilă, cauzând stagnare.

Factori politici

Factorii politici precum sancțiunile, conflictele militare sau guvernarea instabilă pot duce, de asemenea, la stagnare.

Exemple reale de stagnare

Perioadele de stagnare au fost prezente în întreaga lume în diferite momente, iată câteva dintre cele mai cunoscute cazuri, fără o ordine anume.

Stagnarea economiei Japoniei

Japonia este, foarte probabil, cel mai citat exemplu modern de stagnare structurală. Timp de aproape trei decenii, economia Japoniei a stagnat.

Această stagnare este atribuită în principal următorilor doi factori – (1) consecința ratelor negative ale dobânzii și (2) o criză demografică.

În ultimii 10 ani, economia Japoniei a înregistrat o creștere anuală cuprinsă între 0,2% și 1,5%.

Stagflația în anii 1970

În anii 1970, Statele Unite și alte economii dezvoltate s-au confruntat timp de aproape un deceniu cu un episod sever de stagflație – stagnare economică combinată cu o inflație foarte ridicată.

Acest episod a fost declanșat de criza petrolului din 1973, dar șocul care a urmat a scos în evidență problemele structurale.

În anii 1980, economia și-a revenit datorită exploziei industriei IT și a unei ample dereglementări a piețelor de capital, combinate cu scăderea impozitelor.

Economiile avansate după criza din 2008

Perioada care a urmat crizei financiare mondiale este citată drept un episod de stagnare în rândul economiilor dezvoltate. Redresarea a fost lentă, iar piețele au avut dificultăți în a-și reveni, în cea mai mare parte creșterea situându-se în jurul valorii de 2% în majoritatea țărilor.

Încetinirea creșterii a fost o tendință pronunțată în rândul economiilor dezvoltate de la criza din 2008.

Concluzii

Stagnarea economică este o situație mai puțin gravă decât recesiunea, însă are totuși efecte negative asupra societății în ansamblu. Episoadele prelungite de stagnare pot fi greu de depășit, iar salariile stagnante și șomajul ridicat sunt problematice de gestionat.

Este important ca guvernele să mențină politici economice care să încurajeze creșterea și să permită economiei să prospere. De multe ori, ceea ce poate părea o soluție ușoară poate avea un efect total opus celui dorit.