Am menționat de mai multe ori pe Blogul nostru faptul că banii de astăzi sunt creați discreționar. Aceasta înseamnă că băncile centrale pot crea bani din nimic, ori de câte ori consideră că este „necesar”.

Mai multe despre subiect, aici: Subminarea banilor 3: cum se manipulează inflația?

Totuși, în acest articol doresc să abordez subiectul devalorizării monetare. Voi defini ce înseamnă devalorizarea monedei, cum diferă aceasta de depreciere și de alterare, dar cel mai important, cum afectează gospodăriile și afacerile obișnuite.

Definirea devalorizării monetare

De mai multe ori, expresia „devalorizare monetară” a fost definită greșit. Toate sursele majore de informare – precum Fondul Monetar Internațional sau chiar Institutul de Finanțe Corporative – definesc devalorizarea monetară ca măsuri deliberate luate de un emitent al monedei pentru a reduce valoarea acesteia comparativ cu alte monede.

Totuși, această definiție nu este precisă. Valoarea unei monede trebuie măsurată în raport cu cât de mult se poate cumpăra cu ea. Astfel, devalorizarea monetară se definește drept:

Procesul de reducere a valorii unei monede în raport cu cantitatea de bunuri și servicii disponibilă pentru achiziționare cu acea monedă.

Banii își pot pierde valoarea doar în raport cu alte bunuri și servicii. Când îi comparăm cu alte monede, folosim un termen diferit, pe care îl explic într-o secțiune următoare.

Când are loc devalorizarea monetară?

Conform economistului laureat al Premiului Nobel, Milton Friedman, inflația este generată atunci când se creează mai mulți bani decât bunuri și servicii economice. Valoarea banilor poate fi legată doar de cât de mult puteți cumpăra cu acei bani.

Mai multe despre subiect, aici: Ce sunt banii?

Potrivit lui Friedman, dacă tipărim mai mulți bani sau generăm mai mult credit decât producem, moneda își pierde valoarea în raport cu bunurile și serviciile existente. Astfel a justificat Friedman existența inflației.

Prețurile cresc pentru că există mai mulți bani care urmăresc aceeași cantitate de bunuri și servicii sau pentru că ritmul creării banilor este mai rapid decât cel al creării bunurilor și serviciilor.

Pe baza acestei logici, dacă creăm mai puțini bani decât bunuri și servicii, moneda câștigă valoare în raport cu acele bunuri și servicii, având astfel un episod de deflație.

Mai multe despre subiect, aici: Ce este deflația și de ce este benefică pentru economie?

Totuși, cantitatea de bunuri și servicii este foarte dificilă de cuantificat. Friedman a considerat-o ca fiind produsul intern brut. Chiar dacă, așa cum am văzut într-un articol anterior, PIB-ul este o măsură slabă a prosperității economice, el se potrivește cel mai bine acestei relații în prezent. O altă măsură sugerată pentru cantitatea de bunuri și servicii este valoarea totală a tranzacțiilor dintr-o economie, dar și astăzi este foarte greu de măsurat.

Devalorizare, depreciere, alterare

Înainte de a prezenta modurile în care devalorizarea monetară afectează economia, trebuie mai întâi să abordez diferențele dintre devalorizarea monetară, depreciere și alterare.

Așa cum am văzut, devalorizarea monetară înseamnă că o anumită monedă își pierde valoarea – sau puterea de cumpărare – în raport cu bunurile și serviciile dintr-o economie. Acest lucru se întâmplă atunci când se creează mai mulți bani decât bunuri și servicii.

Deprecierea monedei, însă, înseamnă că o monedă își pierde valoarea față de o altă monedă. De exemplu, dacă la t0 cursul de schimb EUR/USD este 1,17, iar după un an ajunge la 1,2, înseamnă că dolarul american s-a depreciat față de euro.

Țineți cont că deprecierea și devalorizarea pot merge mână în mână. De exemplu, dacă Rezerva Federală creează mai mulți bani decât producția economiei americane, dolarul SUA se devalorizează de asemenea.

Putem extrapola că, dacă o bancă centrală își devalorizează moneda mai repede decât o altă bancă centrală, prima monedă se poate depreciat față de a doua.

Când vine vorba de alterarea monedei, ne referim la reducerea valorii intrinseci a banilor. Cel mai elocvent exemplu este atunci când, în 1934, prin Legea Rezervei de Aur, un dolar nu mai era egal cu 1/20,67 = 0,04837 uncii troy de aur, ci acum era egal cu 0,02857 uncii de aur. Aceasta a fost o alterare de 41% a dolarului american.

Cea mai rapidă alterare, însă, a avut loc în august 1971, când dolarul a fost scos de pe etalonul aur. În acest fel, dolarul a fost complet alterat, ceea ce înseamnă că nu mai avea nicio ancoră reală a valorii.

Efectele devalorizării monedei asupra economiei

Ori de câte ori o autoritate monetară decide să creeze mai mulți bani decât există bunuri și servicii în economie, aceasta reduce puterea de cumpărare a utilizatorilor acelei monede.

Practic, oricine economisește bani sau investește în active cu venit fix – cum ar fi depozitele bancare sau obligațiunile guvernamentale – pierde valoare în raport cu bunurile și serviciile din economie. Ajungeți să plătiți mai mult pentru aceeași cantitate de bunuri și servicii atunci când faceți achiziții.

Cei care își cheltuiesc banii acum – pentru că există așteptări că moneda va continua să fie devalorizată – sunt avantajați. Ei folosesc puterea de cumpărare actuală a monedei, în loc să aștepte ca aceasta să se diminueze.

Totuși, cei mai avantajați sunt cei îndatorați. Dacă ați împrumutat 100 de euro, pe care trebuie să îi returnați într-un an la o rată a dobânzii de 2%, dar Banca Centrală Europeană creează bani la o rată de 3%, valoarea reală a ceea ce trebuie să rambursați scade. Și cine sunt cele mai îndatorate entități din lume? Guvernele.

Se crede că un guvern poate împrumuta cât dorește, pentru că nu poate eșua. Totuși, exemple precum Grecia, Argentina, și mai recent Franța și Regatul Unit, demonstrează contrariul. Nimeni, fie entitate privată sau publică, nu poate cheltui și împrumuta la nesfârșit.

Așadar, pentru a reduce valoarea reală a acestor datorii, guvernele își devalorizează monedele. Majoritatea oamenilor – economisitorii – sunt privați de puterea lor de cumpărare, în timp ce guvernele – care cheltuie și se împrumută pentru a furniza servicii publice astfel încât oficialii să fie realeși – beneficiază de o valoare reală mai mică pe care trebuie să o ramburseze.

Exemple istorice de devalorizare monetară

Am prezentat cele mai importante exemple de hiperinflație în articolul nostru dedicat subiectului.

Mai multe despre subiect, aici: Cum se formează și unde duce hiperinflația?

Dar, să le reiterăm. Folosim aceste exemple deoarece hiperinflația este rezultatul unei devalorizări accelerate a monedei:

Republica de la Weimar (Germania între 1922 – 1923) – ca urmare a Primului Război Mondial, Germania a fost forțată să plătească sume uriașe țărilor învingătoare, ceea ce a obligat Bundesbank-ul german să creeze mărci germane într-un ritm record, împingând inflația la 20% pe zi.
Ungaria (în 1946) – după Al Doilea Război Mondial, întrucât Ungaria a ajuns de partea pierzătoare a războiului, a fost forțată să plătească sume incredibile pentru daune, împingând țara să își devalorizeze moneda într-un ritm nemaivăzut, cu inflația ajungând la 41,9 cvintilioane la sută (prețurile se dublau la fiecare 15 ore).
Zimbabwe (2008) – pentru a-și plăti împrumuturile, Banca Centrală a statului Zimbabwe a trebuit să tipărească bani pentru a ieși din spirala datoriilor în care a intrat de bunăvoie (din cauza cheltuielilor militare și de infrastructură), ceea ce, desigur, nu a funcționat, dar a lăsat țara cu o inflație de 89,7 sextilioane la sută, cea mai mare înregistrată din istoria omenirii.

Acestea sunt cele trei exemple cele mai recente și elocvente de devalorizare monetară, care au lăsat oamenii extrem de săraci din cauza cheltuielilor și împrumuturilor excesive ale guvernului.

Concluzii

Așa cum am văzut, devalorizarea monedei înseamnă că o monedă își pierde valoarea în raport cu bunurile și serviciile dintr-o economie. Când se creează mai mulți bani decât bunuri și servicii, puterea de cumpărare a monedei scade.

Devalorizarea este diferită de depreciere și de alterare, dar acestea pot apărea împreună.

De exemplu, după ce președintele american Richard Nixon a scos dolarul de pe etalonul aur, SUA au intrat într-un deceniu de inflație. În acest deceniu, dolarul american și-a pierdut valoarea în raport cu bunurile și serviciile, s-a depreciat față de monede precum marca germană sau yenul japonez și a fost complet alterat.