Mina de aur Roșia Montană, aflată în Munții Apuseni, a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Această decizie a tensionat și mai mult relația dintre investitor și autorități, procesul de transformare a minei de aur într-una fiind acum și mai costisitor.

Citiți mai multe despre acest subiect: Euro Sun Mining, fără succes în România

Povestea minei de aur Roșia Montană

Mina de aur Roșia Montană face parte din „Patrulaterul aurifer” din Apuseni, zonă cu o veche tradiție a mineritului aurifer, care datează încă din timpul epocii de piatră.

Citiți mai multe despre acest subiect: Întrebări frecvente despre aur

Localitatea Roșia Montană a fost ridicată pe ruinele vechiului centru minier Alburnus Maior, care datează din vremea împăratului roman Traian (aproximativ 131 d.Hr.). Potrivit ONG-ului omonim, Alburnus Maior a fost cel mai improtant centru de extracție auriferă din Dacia romană, fiind cea mai veche localitate din țară în ceea ce privește extracția aurului.

Săpăturile arheologice recente din Roșia Montană au adus la lumină comori arheologice unice, inclusiv clădiri fortificate, băi, un mausoleu rotund și galerii miniere de aur datând din epoca romană și preromană. Potrivit unei echipe de arheologi francezi, care explorează galeriile de la Roșia Montană din 2000: „Rețelele miniere antice (datând din epoca dacică și identificate ca atare pentru prima dată în epoca romană) se află într-o stare remarcabilă și sunt extrem de bine conservate.

În timpul Evului Mediu, extracția aurului a fost reluată. Se crede că a fost utilizată infrastructura minieră romană și tehnici de extracție similare cu cele ale romanilor. Mina de la Roșia Montană a fost apoi reconstruită și modernizată de Austro-Ungaria, în secolul XVIII. După Primul Război Mondial, au fost acordate concesii de aur localnicilor, iar după cel de-al Doilea Război Mondial minele din regiune au fost naționalizate și operate de statul român.

Concesiunea minei de aur Roșia Montană

Prima concesiune pentru exploatarea aurului din mină a fost acordată la mijlocul anilor ’90. La sfârșitul anilor ’90, Roșia Montană Gold Corporation a devenit proprietarul minei și a primit concesiunea minieră. Compania canadiană Gabriel Resources deține 80% din acțiuni, iar restul de 20% – statul român, prin Minvest Roșia Montană S.A.

Citiți mai multe despre acest subiect: Turcia a descoperit noi zăcăminte uriașe de aur. Află cum s-a întâmplat.

În timp ce noul concesionar fora pentru aur, se desfășurau și săpăturile arheologice în regiune care au început în 2000. Acestea sunt în mare parte sponsorizate chiar de Roșia Montană Gold Corporation. Potrivit website-ului lor, compania a investit 11 milioane de dolari în cercetări arheologice. Până în 2007, a fost realizat un program de cercetare și conservare, în cadrul căruia au fost găsite 15.000 de artefacte din 13 situri. Necropolele și minele romane se găsesc chiar lângă mină. Drept urmare, în 2012 a fost deschisă prima galerie romană pentru public – Cătălina-Monulești.

În 2014, după proteste active, lucrările la proiectul minei de aur Roșia Montană au încetat. Aproape toți angajații proiectului au fost concediați și, la scurt timp, Gabriel Resources s-a adresat președintelui și prim-ministrului țării în încercarea de a găsi o soluție pentru reluarea operațiunilor.

România apelează la arbitraj în cazul minei de aur Roșia Montană

Acest lucru s-a întâmplat și un an mai târziu când Gabriel Resources a apelat la Banca Mondială pentru arbitrajul proiectului. Afirmația companiei este că România îi va plăti daune de 4,4 miliarde de dolari pentru pierderile sale. Site-ul web Roșia Montana Gold Corporation prevede următoarele:

Prin acțiunile și inacțiunile sale, România blochează și împiedică punerea în aplicare a proiectului fără un proces îndelungat și fără compensații, lipsind efectiv Gabriel Resources de întreaga valoare a investiției sale. Astfel, România încalcă relațiile contractuale bilaterale și provoacă pierderi semnificative companiei. În cererea sa de arbitraj, Gabriel Resources caută să recupereze suma integrală, conform termenilor contractului și a incapacității de a-și exercita drepturile de dezvoltare a proiectului ca urmare a încălcării contractului de către România.

Randament potențial de la Roșia Montană

Mina de aur Roșia Montană are rezerve de aur dovedite de 314 tone și rezerve de argint de 1.500 tone. Având în vedere neînțelegerile între concesionar și autorități, este puțin probabil ca extracția lor să se concretizeze în viitorul apropiat.

Declararea Roșiei Montane ca sit istoric al UNESCO contribuie în continuare la transformarea exploatării aurului din regiune într-un miraj. Chiar dacă este autorizată de autorități, compania va trebui să investească sume și mai mari în cercetare și conservare. Aici logica economică poate fi eliminată, mai ales având în vedere că, potrivit concesionarului, el are deja pierderi din participarea sa la proiect.

Citiți mai multe despre acest subiect: Credit Suisse: Nu accept precursorul aurului cu 7% crească

Încetarea exploatărilor și retragerea investitorului ar putea însemna nu numai pagube semnificative pentru România (din cauza unei compensații potențiale de 4,4 miliarde de dolari), ci și pierderea mijloacelor de trai din regiune. Aceeași poziție a fost subliniată de către primarul din Roșia Montană, Eugen Furdui, la Reuters.

Autoritățile de la București au salutat decizia de includerea a minei în patrimoniul UNESCO, președintele Klaus Iohannis declarând:

Prin eforturile comune ale autorităților și profesioniștilor, Roșia Montană trebuie să devină un model pentru prezentarea patrimoniului nostru prin dezvoltare durabilă.