Moneda de aur suveran britanic - o monedă de aur peste care soarele nu apune niciodată

Moneda de aur suveran britanic este cea mai populară și căutată monedă de investiții de astăzi. Motivul – stă la baza reformei monetare, care a asigurat stabilitatea financiară a țării de la începutul secolului 19. Mai mult, este una dintre monedele de referință pentru „etalonul de aur”.

Datorită importanței sale, continuă să circule ca mijloc legal până în prezent. Cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii, regina Elisabeta a II- a, a fost reprezentat pe reversul monedei cu cinci portrete diferite. În total, au fost emise peste 80 de milioane de monede. Succesorul ei, regele Carol al III -lea, va continua probabil emiterea de noi monede suveran de aur.

În acest articol discutăm despre istoria suveranului de aur, despre motivele și contextul reapariției lui la începutul secolului al XIX-lea și despre motivele pentru care este o monedă atât de importantă, produsă și căutată și astăzi.

Anglia fără etalonul aur: marea inflație a războaielor napoleoniene

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Marea Britanie s-a implicat în războiul împotriva Franței și a abordat chestiunea ca și până atunci, finanțându-și cheltuielile prin împrumuturi. Curând a devenit limpede ca lumina zilei că nu va putea supraviețui financiar, deoarece doar între 1793 și 1798 datoria sa națională s-a dublat. Interesant este că aproape în același timp, noul regim revoluționar din Franța era deja în faliment, poate la prima hiperinflație din istorie. Această evoluție a ajutat foarte mult la ascensiunea lui Napoleon Bonaparte pe tron, așa cum am discutat în articolul despre o altă monedă de aur populară, francul francez.

Citește mai multe despre acest subiect: Francul francez – moneda din aur care a impulsionat comerțul european

Aurul a fost întotdeauna un garant al stabilității financiare personale și un factor limitator al cheltuielilor guvernamentale. Când datoriile cresc, creditorii sunt plătiți în aur, iar când rezervele unei țări se epuizează, aceasta intră în faliment. Dn cauza, împrumuturilor externe și interne, rezervele de aur ale Marii Britanii au scăzut la doar 20% încă de la sfârșitul anului 1795. Băncile private au fost intrat în panică din cauza unui posibil atac francez. Astfel, în februarie 1797, Marea Britanie a renunțat la standardul aur și doi ani mai târziu a fost introdus un impozit pe venit.

Dar acest lucru nu face decât să înrăutățească problemele Marii Britanii. Ea continuă să-și acopere cheltuielile prin împrumuturi. O mare parte din fondurile împrumutate sunt „nefinanțate” – guvernul nu le primește din impozite sau prin orice alt canal. Mai mult decât atât, ponderea lor din totalul împrumuturilor a crescut semnificativ – de la sub 20% la aproape 80% până în 1808. Principalul cumpărător a fost Banca Angliei, iar această datorie a fost finanțată prin tipărirea banilor, adică prin inflație. Asistăm la un fenomen asemănător astăzi în Europa.

Citește mai multe despre acest subiect: Ce este inflația?

Suma de bani în circulație a crescut de la 10,3 milioane de lire sterline în 1797 la 27,25 milioane de lire sterline în 1815 – o creștere de 163%. Rezultatul este o creștere rapidă a prețurilor de consum și îngrijorări cu privire la stabilitatea politică a guvernanților. Ca răspuns, și prețul aurului în Marea Britanie a crescut rapid deoarece oamenii credeau în aurul fizic. Creșterea pe piețele libere e de peste 20%, deși oficial valoarea sa a fost fixată de Sir Isaac Newton la 4,25 lire sterline pe uncie troy.

Pentru a afla motivele, autorităţile ordonă una dintre cele mai cunoscute investigaţii din istoria monetară – cea a Comitetului Aurului . Raportul anchetei, publicat în 1810, recomanda revenirea la standardul de aur. Banca Angliei a cerut același lucru parlamentului în mod repetat de-a lungul anilor.

A doua viață a suveranului britanic de aur

La începutul secolului al XIX-lea, cea mai populară monedă din aur din imperiu era Guineea. La lansare, în urmă cu 2 secole, ar fi fost egală cu o liră sau 20 de șilingi de argint. Pe măsură ce aurul a crescut în valoare în comparație cu argintul de-a lungul timpului, valoarea sa a crescut uneori la 30 de șilingi. Guineele au greutatea de 8,3 grame de aur de 22 de carate, conținând în mod corespunzător 7,7 grame de metal galben.

Astfel de fluctuații nu sunt populare în rândul publicului. Autoritățile constată că:

„Există o dorință generală în rândul populației pentru monede din aur de 20 și 10 șilingi în loc de guinee, jumătate de guinee și șapte șilingi de argint”.

Așa că în 1816, autoritățile au început să creeze un nou standard în care o liră echivalează cu 20 de șilingi. Dar trebuie să fie mai mult decât o monedă de aur. Cu ea, Marea Britanie trebuie să demonstreze lumii puterea sa ca învingător al războaielor napoleoniene (1804-1815) și ca imperiu peste care soarele nu apune niciodată. Revenind la rădăcinile lor, au găsit cel mai potrivit mod de a arăta toate acestea printr-o singură monedă – suveranul britanic.

Suveranul britanic original, al lui Henric al VII -lea

După Războiul Trandafirilor, Henric al VII -lea a urcat pe tronul Angliei ca învingător. Printre obiectivele sale se număra sarcina de a uni țara și de a-și consolida poziția în relațiile internaționale. La paisprezece ani de la încoronare, în 1499, el a creat o monedă in aur pentru a-i demonstra pe ambele — suveranul.

Numele său vine de la conducătorul însuși, înfățișat pe aversul monedei stând pe tron cu simbolurile puterii – coroana și sceptrul. Reversul arată stema înconjurată de trandafirul englez unificat. Moneda este masivă pentru vremea ei, cu un diametru de peste 4 cm, o greutate de 15,5 grame de aur și puritatea extrem de ridicată de .958 sau 23 de carate. În plus, suveranul inițial a fost extrem de inovator în istoria monetară britanică, deoarece a fost:

• Prima monedă de o liră;
• Cea mai mare monedă de aur emisă în Anglia la momentul creării;
• Prima monedă care înfățișează în mod realist domnitorul;
• Moneda de cea mai înaltă puritate.

O liră nu pare o cantitate semnificativă. Dar acum cinci secole era salariul unui meșter timp de trei luni și un slujitor timp de un an. Probabil că o mică parte a englezilor de la acea vreme nu-l văzuse niciodată pe suveran pe viu. Dar era un simbol al puterii regale, care circula printre bogați, conducători și negustori, și prin ei – în toată Europa. A devenit o astfel de emblemă a stabilității și monarhie, încât, deși Henric al VIII -lea i-a redus puritatea la 22 de carate, este și astăzi standardul pentru sistemele monetare din lumea vorbitoare de limbă engleză.

Nașterea suveranului de aur actual

Puritatea suveranul emis în sec. al XIX-lea este de 22 de carate, dar conține 7,31 grame de aur pur. E mai mic atât decât suveranul inițial și decât Guineea, iar motivul a fost egalizarea valorii sale de la o liră la 20 de șilingi.

În mod adecvat, introducerea suveranului britanic a început cu o întreprindere monetară gigantică – Marea monedă. Aceasta este a doua astfel de operațiune din istoria Marii Britanii, ultima fiind efectuată cu peste un secol mai devreme, când William al III -lea a retopit șilingii de argint bătuți de mână. În acest proces, o cantitate uriașă de guinee a fost topită pentru a produce noii bani.

Crearea suveranului din aur nu a fost doar un nou capitol din istoria financiară a Angliei, ci a reprezentat apariția celei mai populare monede britanice, care este încă emisă și astăzi fără a schimba standardele. În plus, astăzi este produs conform celui mai riguros standard din lume, conținutul său de aur pur este garantat cu cinci zecimale.

Designul suveranului din aur britanic

Primul suveran a fost emis în 1817. Aversul îl prezintă pe George al III -lea, al cărui profil este orientat spre dreapta. Tradiția spune că regii trebuie să fie reprezentați doar din profil și în direcția opusă față de predecesorul lor. Spre exemplu, când vor fi emise primele monede cu efigia Regelui Charles III, portretul lui va fi orientat către stânga.

Prima emisie a suveranului britanic de aur din 1817, care îl înfățișează pe avers pe regele George al III-lea și pe revers pe Sf. Gheorghe și dragonul

Pe aversul primei monede suveran este înfățișată scena cu Sf. Gheorghe și balaurul, realizată de Benedetto Pistrucci. Deaorece imaginea era atât de detaliată, maeștrii Monetăriei Regale nu au putut folosi matrițele de oțel obișnuite, așa că artistul a fost nevoit să facă matrița personal. Dacă în imaginea originală Sfântul Gheorghe avea o suliță frântă în mână, patru ani mai târziu a fost înlocuită cu sabie scurtă, care nu a mai fost schimbată.

Unele modificări ale imaginii cu Sf Gheorghe de pe aversul suveranului britanic

Imaginea sfântului a fost modificată doar de două ori de-a lungul timpului. Timothy Nod a creat un design de autor, astfel Sf. Gheorghe este reprezentat în armură medievală și coif, iar acest design a fost folosit pe monede abia în 2005. Șapte ani mai târziu, moneda are din nou un design unic, și anume Sf. Gheorghe îl înjunghie pe dragon cu o suliță. Designul a fost creat pentru Jubileul de diamant al Reginei Elisabetei a II- a și au fost produse doar 750.000 de monede.

Prezența stemei regale pe monedă

Stema Marii Britanii a apărut pe suveranul de aur pentru prima dată în 1825, din ordinul regelui George al IV-lea. Cinci ani mai târziu a fost modernizată de William al IV-lea, iar în 1838 a fost reînnoită de Regina Victoria. Toate cele trei modele îi aparțin lui Jean-Baptiste Merlin, de la Monetăria din Paris.

Trei modele ale stemei Marii Britanii sub Regii George al IV-lea și William al IV-lea și Regina Victoria

Noul aspect nu se bucură de popularitatea pe care o avea imaginea Sf. Gheorghe, care este patronul spiritual al Angliei. Așadar, la începutul anilor 1870, a fost readus pe reversul monedelor, inclusiv la ediția specială din 1887, produsă cu ocazia jubileului de aur al Reginei Victoria. La realizarea acestora, ministrul de Finanțe a indicat că imaginea lui Pistrucci era:

„Marcată de tradiție și recomandată pentru frumusețea sa excepțională.”

Deși stema este încă folosită ocazional (inclusiv pe monedele Elisabeta a II- a din 2022), de la sfârșitul secolului al XIX-lea , designul iconic al Sf. George și dragonul este folosit și astăzi . A împodobit suveranul de peste două secole și a fost folosit de fiecare monarh al Regatului Unit în secolul 20. Se poate spune că imaginea este la fel de stabilă ca și suveranul însuși, ceea ce, de asemenea, nu își schimbă caracteristicile.

Alte versiuni ale suveranului de aur

Din nou, la începutul anilor 1820 , au început să fie produse valori de două lire (13,324 grame de aur pur) și cinci lire (33,3720 grame). Folosite rar pentru plată, nu sunt batute în mod regulat și edițiile lor sunt în general limitate. Monedele originale de 5 lire sterline produse în timpul domniei lui George al III-lea erau, de asemenea, obiecte de colecție, mai degrabă decât mijloc legal de plată

Pe lângă acestea, sunt bătute monede cu valori nominale de un sfert și jumătate de lire sterline, inclusiv astăzi. Acestea din urmă au fost introduse tot în 1817 și aveau o circulație relativ mare. În afară de diferența dintre caracteristicile fizice și conținutul de aur pur de 3,6575 grame, monedele cu valoare la jumătate față de suveran au avut reprezentată inițial stema în loc de imaginea Sf. Gheorghe și a balaurului, dar au fost ulterior schimbate.

Aversul monedei de jumătate suveran George al III-lea din 1817

În această analiză vorbim doar despre monedele de o liră. Sunt disponibile în cantități mult mai mari decât alte denominațiuni și sunt cel mai popular tip de suveran.

Moneda principală a lumii: suveranul britanic prin istorie

Suveranul de aur a avut curs legal între 1817 și 1814. În această perioadă, au fost bătute peste un miliard de monede cu diferitele denominații. În timp ce una dintre cele mai comune mijloace de plată din Europa Continentală, francul francez, a fost bătut în doar 600 de milioane de monede.

Citește mai multe despre acest subiect: Uniunea Monetară Latină: predecesorul zonei euro

La apogeul Imperiului Britanic, suveranul era folosit ca mijloc de plată în mai mult de 30 de țări. Nicio altă monedă din istoria omenirii nu a fost folosită la o scară mai mare.

Datorită stabilității etalonului aur și a suveranului în special, în acest aproape un secol britanicii s-au bucurat de o creștere fără precedent a nivelului de trai. Un raport al Băncii Angliei arată că nivelul prețurilor scade cu 30%, în timp ce salariile reale cresc de aproape trei ori. Britanicii nu au mai experimentat niciodată o asemenea stabilitate a finanțelor personale. În ultimul secol, salariile reale au crescut doar de două ori.

Sfârșitul suveranului și al războaielor mondiale

În mod paradoxal, utilizarea sa a fost întreruptă din motivul exact opus celui pentru care a fost creat. După ce a garantat stabilitatea financiară a țării timp de un secol, suveranul a încetat să mai fie mijloc legal de plată odată cu intrarea Marii Britanii în Primul Război Mondial la 4 august 1914. Motivul a fost că populația, speriată de conflict, și-a retras din nou aurul fizic, ceea ce a dus la prăbușirea rezervelor Băncii Angliei cu 60%, în doar trei zile .

În locul său, au fost create bancnote cu o valoare nominală de o liră și 10 șilingi. Prin aceasta, monedele de aur nu mai sunt folosite în tranzacțiile de zi cu zi din țară. Banca Angliei putea retrage din circulație tot aurul, care avea o valoare nominală de peste 100 de milioane de lire sterline.

Un poster motivațional pe care scrie:

Suveranul britanic va câștiga! Investește în împrumutul de război astăzi.’

Distribuit în Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial.

Totuși, suveranul a continuat să fie bătut până în 1925 la Londra (cu pauză după 1917) și până în 1932 în fostele colonii. Motivul principal este că acestea sunt folosite ca rezerve de către Banca Angliei și pentru plățile datoriilor externe britanice.

Două ediții limitate au fost produse la sfârșitul anilor 1930 și 1940. Al doilea îl înfățișează pe regele George al VI-lea (tatăl Elisabetei a II-a), dar a fost realizat folosind matrițe din 1925. Dar monedele din anii 1930, care sunt cea mai limitată serie din istorie, devin recordatori.

Cea mai scumpă monedă din aur britanică din istorie

Edward al VIII-lea a stat pe tron mai puțin de un an – între 20 ianuarie și 11 decembrie 1936 și a fost cea mai scurtă domnie din istoria Marii Britanii. De asemenea, el a fost primul conducător care a abdicat și primul care a insistat să fie înfățișat pe monede în profilul stâng, la fel ca predecesorul său, pentru că îi plăcea mai mult. În această scurtă perioadă Monetăria Regală a reușit să producă un număr foarte mic de monede purtând imaginea sa, niciuna dintre ele nu a intrat în circulație.

După abdicare, au fost strânși într-o cutie și ascunși în biroul directorului adjunct al unei instituții. Au rămas acolo până în anii 1970, când majoritatea au devenit parte a Muzeului Monetăriei. Dar se pare că o parte dintre monede au ajuns în posesia unor persoane private. Astfel, în 2020, o monedă suveran cu chipul Regelui Edward al VIII-lea a fost vândută unui colecționar privat pentru 1 milion de lire sterline, ceea ce o face cea mai scumpă monedă britanică din istorie. Un an mai târziu însă, o altă monedă suveran Edward al VIII -lea, cu o valoare nominală de 5 lire sterline, care s-a vândut cu 1,65 milioane de lire sterline.

Restaurarea suveranului sub Elisabeta a II-a

Odată cu urcarea Elisabetei a I -a pe tronul Marii Britanii în 1952, Monetăria Regală pregătește prima serie nouă de monede. Circulația lor este extrem de limitată și astăzi sunt păstrate în Colecția Regală britanică de la Muzeul Monetăriei Regale. Producția în serie a început patru ani mai târziu. Regina nu numai că reintroduce această monedă populară, dar este și monarhul cu cele mai multe portrete gravate pe suveran – cinci, în decurs de șapte decenii. Peste 80 de milioane de monede au fost produse în acest interval.

Există multe motive pentru reluarea emiterii legendarei monede. Oprirea producției în timpul Primului Război Mondial a creat un vid pe piețe, iar cererea de aur a crescut. Prin urmare, unele țări lansează copii aproape identice ale suveranului de exemplu Guineea Saudită (7,3217 g aur pur, fin .917), produse între 1950 și 1957. Dar una dintre ele este lupta împotriva contrafacerilor care au început să inunde piețele. după Primul Război Mondial, produse în cantități deosebit de mari în Italia și Siria.

Caracteristicile fizice ale suveranului britanic de aur

De-a lungul istoriei sale, a avut o puritate de 22 de carate și un conținut de aur de 7,3149 grame. Aceștia sunt parametrii standard ai monedei din ultima serie emisă sub Elisabeta a II- a .

Tabelul 1 : Caracteristicile suveranului britanic

Având în vedere suprafața extraordinar de mare a Imperiului Britanic, suveranul a fost bătut aproape în toată lumea. Literele care fac referire la monetăria producătoare pot fi găsite în trei locuri:

• Sub bustul domnitorului;
• Sub copita calului Sf. Gheorghe;
• Sub coroanele de lauri când este prezentată stema.

Excepție fac monedele care provin de la Londra, care nu sunt notate cu o literă.

Tabelul 2 : Originea suveranului britanic