Adaugă alertă de preț

Adevăr, încredere și politică în primii ani de existență a levei bulgare

Publicat de Daniel Vasilev în categoria Blog în data de 13.10.2023
Preț aur (XAU-RON)
10728 RON/oz
  
- 66 RON
Preț argint (XAG-RON)
145 RON/oz
  
- 2 RON
leva bulgară

La prima vedere, relațiile monetare nu reprezentau cel mai bun mediu în care onestitatea și încrederea să înflorească. Din nou, la prima vedere, atunci când vine vorba de bani, egoismul și lăcomia inerente fiecăruia sunt puse în evidență.  

Cu toate acestea, primul instinct nu este cel corect. Pentru ca banii și instituțiile aferente să existe, un anumit grad de încredere și onestitate trebuie, la fel de bine, să existe. Absența acestora ar face ca tranzacțiile să fie nesigure și costisitoare, încetinind astfel dezvoltarea economică generală. Încrederea și onestitatea sunt deosebit de importante atunci când autoritățile fac promisiuni monetare.

Citiți mai mult: Banii care nu se devalorizează vreodată

Când, de ce și cum au fost apparent încălcate promisiunile monetare făcute de statul bulgar și care este semnificația acestui act? Acestea sunt întrebările la care acest articol va încerca să răspundă.

Imaginea de ansamblu: banii și creditul după Eliberare

Chiar înainte de formarea primului guvern al Principatului Bulgariei, a fost înființată Banca Națională Bulgară (BNB). Conform statutului său, BNB era o instituție guvernamentală cu un capital de 2 milioane de franci. Banca îndeplinea gratuit serviciul de trezorerie al statului, adică primea sume din diverse venituri ale statului și plătea cheltuielile de stat efectuate. BNB accepta sume în depozite la termen și perpetue, în conturi curente, acorda împrumuturi limitate pe termen scurt etc. Nu exista nicio dispoziție care să permit băncii să emită bancnote.

Prima tranzacție de creditare a băncii a fost înregistrată la 17 august 1879, la aproape trei luni de la deschidere. La început, cererea de credite în Principate era limitată, iar BNB a întâmpinat dificultăți în a dispune chiar și de fondurile proprii. Până în aprilie 1883, nu a acceptat depozite, deoarece nu existau solicitanți de credite și nu putea asigura plata dobânzilor către deponenți.

Citește mai mult: Lecții privind creșterea datoriei de consum și ce să faci cu banii tăi

Mihail Tenev, fost angajat și director al băncii din 1894 până în 1899, explică această situație între comercianți și meșteșugari, prin tradiționalul “a face cadouri”. Acestea obișnuiau să fie:  

pe cuvânt de onoare și pe caiet, fără garanții și fără ca obligațiile să fie făcute public.

Cuvintele sale sunt o mărturie a slabei prevalențe a mecanismelor financiare și de creditare moderne de la aceea vreme, a relațiilor de piață nedezvoltate și a importanței încrederii reciproce între participanți.

Leva bulgărească – banii din țară după Eliberare

În primii ani de după Eliberare, în Bulgaria nu au fost folosite bancnote, ceea ce înseamnă că funcțiile banilor erau îndeplinite doar de monede. În mai 1880, o lege a stabilit leva ca monedă națională a Bulgariei. Leva sunt monede din aur și argint, se impune un standard bimetalic, care se aseamănă cu principiile Uniunii Monetare Latine.

Rata de schimb între aur și argint a fost stabilită oficial la 1-15,5. Conform legii din 1880, doar statul avea monopol și dreptul de a bate monedă. În 1881 au fost bătuți primii cenți, iar în anul următor au fost bătuți primii leva de argint, iar abia în 1894 leva de aur. Aurul a fost stabilit ca monedă principală în comerțul internațional, iar statul percepea, de asemenea, taxe vamale în aur. Monedele din argint au devenit bani care serveau activității economice interne.

Crearea legală a levei bulgărești nu înseamna că monedele străine dispar automat din economia bulgară. Leva a fost mult timp mai mult o unitate contabilă. Tranzacțiile obișnuite se efectuau în tot felul de monede din argint și din aur, chiar și impozitele către stat puteau fi plătite în diferite monede, care erau echivalate cu leva din argint.

Modificări ale cursului de schimb aur-argint de la finalul secolului ai XIX-lea

Relația de piață dintre aur și argint este diferită de cea stabilită oficial. În anii 1880 și 1890, argintul s-a depreciat pe piețele mondiale din mai multe motive. Acest lucru a avut cel puțin două consecințe socio-economice importante.

În primul rând, argintul ieftin a favorizat industriile orientate spre export, în timp ce aurul scump a afectat în mod negativ acele sectoare ale economiei și clase sociale care foloseau utilaje importate și consumau mai multe materiale și produse finite importate. Există, de asemenea, așa-numitul agio, care poate fi numit în mod convențional inflație, ceea ce a dus la pierderi în rândul producătorilor.

În al doilea rând, deprecierea argintului aduce, de asemenea, dificultăți pentru finanțele publice bulgare. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, statul bulgar a recurs la împrumuturi externe care erau încheiate în aur scump și trebuiau să fie plătite în aur. Cu toate acestea, veniturile statului bulgar provenite din taxe și impozite sunt în mare parte în argint ieftin. Rezultatul este că în trezorerie intră mai puține venituri, iar plata datoriilor externe devine din ce în ce mai dificilă.

Citește mai mult: Credit și datorie I: drogurile care ucid economia modernă

Încă din 1890, în Parlament s-a propus trecerea la etalonul de aur și retragerea din circulație a “monedelor de argint excedentare”. Inițiativa a rămas doar pe hârtie. Standardul bimetalic permitea statului să bată și să pună în circulație cantități relativ mari de monede din argint, adică să recurgă la o inflație (mică pentru practica modernă).

Promisiunea statului pentru leva bulgărească

În primii ani de la înființarea Principatului Bulgariei, a început să se discute despre reforma BNB. La 11 februarie 1883, cea de-a III-a Adunare Națională Ordinară a adoptat Statutul BNB. Acesta conținea o serie de inovații.

BNB a fost transformată într-o societate pe acțiuni fără nume, cu un capital social de 12 milioane de leva din aur, împărțit în 40.000 de acțiuni a câte 300 leva fiecare. O treime din acțiuni urmau să fie achiziționate de stat, iar restul urmau să fie oferite persoanelor fizice prin subscripție publică. Articolul 2 din statutul societății prevede că:

Banca Națională a Bulgariei va avea privilegiul de a emite bancnote pe care le va plăti în aur subscriitorului.

Valoarea bancnotelor va fi stabilită de Adunarea Generală a Societății de comun acord cu Guvernul.

BNB trebuie să aibă în visteria sa un stoc de aur “în valoare egală cu “o treime din valoarea biletelor la odin emise”. Bancnotele pot avea valoarea nominală de 20, 50, 100, 500 și 1.000 de leva; ele trebuie să fie acceptate de trezoreriile statulelor și de toate oficiile guvernamentale, iar banca trebuie să schimbe bancnotele în monede din aur imediat ce acestea sunt solicitate.

Aceasta este o promisiune cheie a statului, menită să câștige încrederea consumatorilor că în spatele hârtiei se află o placă din aur reală. Există sancțiuni pentru falsificarea bancnotelor.

Transformarea eșuată a BNB

Încercarea de a transforma BNB într-o societate pe acțiuni cu participare de capital privat a eșuat.

În ianuarie 1885, la ideea ministrului de finanțe Petko Karavelov, legea privind BNB a fost adoptată în Parlament. În luna august a aceluiași an, prevederile legii au fost dezvoltate într-un statut special. Prin această lege, capitalul băncii a devenit 10 milioane de leva, vărsat în întregime de stat, adică s-a renunțat la principiul acționariatului, iar BNB a devenit proprietatea statului.

Din punctul de vedere al tipăririi bancnotelor, au fost păstrate funcțiile de emitere ale băncii, prevăzute în 1883. În conformitate cu articolul 4 din lege, BNB are:

Privilegiul exclusiv de a emite bancnote care vor fi acceptate la plată în trezoreriile statului și în toate oficiile guvernamentale… Bancnotele vor fi plătite imediat, în aur, celui care le retrage.

Promisiunea că bancnotele de hârtie erau substitute aurului a rămas. Se păstrează, de asemenea, obligația băncii de a păstra în seifurile sale monede din aur egale cu cel puțin o treime din valoarea bancnotelor emise.

Bancnotele ca substitut al aurului: pentru cât timp?

În anii de după 1885, BNB a emis diferite cantități de bancnote, adică bancnote care puteau fi schimbate oricând în aur. Promisiunea de a le schimba în aur la cerere a fost respectată. Tipărirea de bancnote pare a fi o operațiune care aduce beneficii băncii (prin intermediul acesteia, Statului) și întreprinderilor.

Banca beneficiază pentru că banii sunt creați practic din nimic prin intermediul bancnotelor. Acești bani pot fi acordați sub formă de împrumuturi și se pot obține dobânzi, se pot plăti cu ei bunuri guvernamentale și așa mai departe. Afacerile câștigă pentru că primesc facilități pentru transportul și stocarea banilor.

Cu toate acestea, oferta de bani de hârtie este limitată, bancnotele sunt acceptate cu greu de bulgari și sunt adesea și rapid returnate la casele de marcat ale băncilor. Oamenii preferă să aibă monede din aur, deoarece acestea reprezintă o formă de protecție împotriva inflației (agio sau devalorizarea monedelor din argint).

Crizele de la sfârșitul secolului al XIX-lea și sfârșitul levei din aur

Chiar la sfârșitul secolului al XIX-lea, economia bulgară s-a confruntat cu o criză financiară și economică gravă. Guvernele din Sf. Stambolov și K. Stoilov au luat împrumuturi din străinătate, care erau în aur, iar plata acestor împrumuturi era, de asemenea, în aur. O mare parte din împrumuturi au fost risipite pe aprovizionarea militară și nu au adus venituri în vistierie. De asemenea, investițiile de capital în proiecte de infrastructură nu aduc schimbări rapide și de durată în economia internă care să faciliteze achitarea împrumuturilor.

Citește mai mult: Anatomia crizelor și ciclul economic

În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, din cauza condițiilor naturale și climatice nefavorabile, recoltele de cereale au scăzut. Exporturile au fost reduse și au intrat mai puțini bani în vistierie.

În aceste condiții, finanțele publice au devenit problematice din cauza faptului că majoritatea veniturilor statului erau încasate în argint, care era ieftin, iar împrumuturile erau plătite în aur, care era scump. Condițiile prevestesc o furtună financiară și economică perfectă, odată cu care vine și sfârșitul promisiunii că bancnotele sunt doar un substitut al aurului.

La 13 noiembrie 1899, în mijlocul unei sesiuni furtunoase a Adunării Naționale, a fost adoptat un amendament la Legea BNB, “un mic proiect de lege”, după cum spunea ministrul de finanțe. Acesta a împiedicat schimbarea bancnotelor în aur și plata în argint până la 31 decembrie 1900, la un curs de schimb aur-argint (adică agio) care a fost stabilit chiar de BNB.

Statul și-a încălcat astfel promisiunea că bancnotele erau un substitut al aurului. Acesta a rezistat doar 14 ani. Promisiunea că schimbul de bancnote în argint va dura doar un an nu a fost respectată. Bancnotele de aur au fost schimbate în argint doar până în octombrie 1902, nu până în noiembrie 1900.

Și ce dacă?

Motivele pentru care statul își încalcă promisiunea sunt într-adevăr complexe: trezoreria este goală, impozitele sunt mari, plata împrumuturilor externe este dificilă, se fac deduceri din salariile funcționarilor… Însă, complexitatea problemei nu este o coincidență nefericită, ci este cauzată de acțiunile puterii de stat înainte de criză.

Opoziția parlamentară se opune cu tărie suspendării schimbului de bancnote pe aur. Cei mai influenți parlamentari indică argumente împotriva “proiectului de lege” care sunt greu de respins. Aceștia susțin că scopul său de a păstra aurul în Bulgaria nu va fi atins, va spori agitația care aduce pierderi populației și dificultăți în comerț, va distruge încrederea în bancnote care astfel își vor pierde valoarea. Puternice și profetice sunt cuvintele strălucitului jurist Dr. Nikola Genadiev. Ele merită să fie citate:

“Pentru ca o Adunare Națională, care face legi, să se angajeze să intre pe calea fărădelegii; să distrugă drepturile cetățenilor, nu există un sfârșit în această cale, iar mâine sau altădată, cu altă ocazie, dreptul la proprietate poate fi furat. Și, cu siguranță, dacă veți merge pe această cale, acolo veți ajunge”.

Privit din perspectiva deceniilor de după 1899, dr. Genadiev se dovedește a avea dreptate în privința proprietății. „Programa de lege” care încalcă promisiunile făcute anterior a fost de mult uitată. Probabil pe bună dreptate. Există un punct care merită amintit: adoptarea sa face parte din acțiunile statului, motiv pentru care încrederea în el este extrem de scăzută. Mai ales când vine vorba de bani.

Preț aur (XAU-RON)
10728 RON/oz
  
- 66 RON
Preț argint (XAG-RON)
145 RON/oz
  
- 2 RON

Poate vrei să citești