Arabia Saudită, Rusia, producție de petrol, țiței

Arabia Saudită și-a redus oferta de petrol la cel mai scăzut nivel din octombrie 2021. Prin aceste reduceri, până la sfârșitul acestui an, guvernul saudit vrea să își reducă producția cu două milioane de barili pe zi, de la nivelul actual de 8,92 milioane de barili zilnic.

Fiind cel mai mare furnizor de petrol din lume și al doilea cel mai mare producător, Arabia Saudită are mijloacele de a influența prețurile petrolului la nivel mondial. Trebuie să avem în vedere că produce aproape 9% din consumul zilnic de petrol la nivel mondial (aproximativ 101 milioane de barili pe zi).

Mai multe despre prețurile combustibililor, aici: Ce ne așteaptă iarna aceasta, motorină scumpă sau ieftină? Ce îi determină prețul?

Rusia își reduce, de asemenea, exporturile către Europa, după ce atât UE, cât și SUA au plafonat prețul petrolului rusesc. Țara își tranzacționează petrolul în yuani chinezești de mai bine de un an. Astfel de mișcări constituie un semnal pentru SUA că cele cinci decenii de dominație a Statelor Unite în ceea ce privește comerțul internațional cu petrol în dolari americani ar putea să se apropie de sfârșit.

Să vedem care sunt interesele Arabiei Saudite și ale Rusiei pentru reducerea livrărilor de petrol și la ce ne putem aștepta pentru prețul petrolului în cazul unei crize economice.

De ce scade oferta de petrol?

După cum am menționat mai sus, Arabia Saudită are o influență directă masivă asupra prețului petrolului. De când a început să își reducă oferta de petrol în luna martie a acestui an, prețul petrolului a crescut cu 28,6% până în prezent, după ce a atins minimul în vară.

Mai multe despre subiect, aici: Legile cererii și ofertei

Explicația Arabiei Saudite pentru reducerea ofertei de petrol este aceea de a „stabiliza piața petrolieră”. Însă singurul pe care se focusează este finanțarea proiectelor de infrastructură internă, sprijinite masiv de producția de petrol. Pentru ca acest lucru să se întâmple, prețul internațional al petrolului trebuie să fie peste ceea ce se numește prețul fiscal de rentabilitate al petrolului. Acest preț conține toate costurile legate de producția de petrol, dar și cheltuielile pentru mega-proiectele de infrastructură pe care țara le derulează.

În 2015, guvernul a înființat Fondul de Investiții Publice. Un fel de fond suveran de investiții, responsabil de finanțarea proiectelor de infrastructură internă. În prezent, fondul are în administrare active în valoare de peste 700 de miliarde de dolari, fiind al șaselea cel mai mare fond de investiții din lume. Proiectele actuale ale fondului de investiții sunt: NEOM, Proiectul Marea Roșie, ROSHN, etc., care costă sute de miliarde de dolari.

Există o relație puternică și inversă între cheltuielile guvernamentale din Arabia Saudită și prețul petrolului. Ori de câte ori prețul petrolului scade, guvernul cheltuie mai mult pe programe sociale – cum ar fi educația și asistența medicală. Când prețul petrolului crește, guvernul cheltuie mai puțin. Motivul este că guvernul întocmește un buget pentru următorul an fiscal. Acesta estimează prețul petrolului pe parcursul anului respectiv. În cazul în care prețul se prăbușește, guvernul cheltuie în continuare banii pe care a estimat că îi va câștiga. Când prețul crește din nou, își plătește datoriile acumulate.

În 2022, prețul petrolului trebuia să fie peste prețul fiscal de rentabilitate de 87,9 dolari/baril. Și așa a fost. Prețul mediu al petrolului în 2022 a fost de 100,93 dolari/baril. Acesta este, de asemenea, momentul în care guvernul saudit a înregistrat primul său surplus bugetar din 2013 încoace. În acest interval de timp, guvernul a cheltuit masiv, chiar și atunci când prețul petrolului era la un sfert din prețul fiscal de rentabilitate.

Scade prețul petrolului într-o recesiune?

Prețul mediu al petrolului între 1986 și 1999 a fost de 18 dolari/baril. Din 2000 până în iunie 2008, prețul barilului de petrol a crescut de la 28 de dolari până la vârful său istoric de 139 de dolari.

A urmat o scădere rapidă și masivă. În ianuarie 2009, petrolul se tranzacționa la 42 de dolari/baril, alimentat de primele scăderi ale cererii de petrol din istoria recentă (-0,7% în 2008 și -1,54% în 2009 în termeni anuali). Dar tot a ajuns la o medie de aproximativ 95 de dolari/baril între 2010 și 2014 – de cinci ori mai mult decât în deceniul 1986 – 1999.

În ultimii patru ani, am asistat la un model aproape repetat al evoluției prețului petrolului. După ce a scăzut la cea mai mică valoare de la începutul acestui secol în timpul pandemiei COVID – 20,48 dolari/baril – și-a revenit rapid și a atins un vârf de 112 dolari/baril în mai 2022. Revenirea se datorează în mare parte creșterii cererii, în special în Asia. China și India (al doilea și al treilea cei mai mari consumatori de petrol din lume) au folosit zilnic 21% din consumul global de petrol.

Pe baza a ceea ce s-a întâmplat între 2008 și 2014, există o mare posibilitate ca prețul petrolului să scadă considerabil în următoarea recesiune. Cu toate acestea, nici măcar Marea Recesiune nu a plafonat prețul petrolului, cel puțin nu pentru mult timp. Acestea au rămas mult mai mari decât în deceniile anterioare.

Concluzii

Petrolul este în continuare combustibilul de bază utilizat pentru transport. Dacă motorina și benzina se scumpesc, transportul de bunuri devine mai scump. În cele din urmă, bunurile însele devin mai scumpe. Cea mai importantă clasă de bunuri transportate sunt produsele alimentare. În prezent, prețurile alimentelor continuă să crească rapid (chiar dacă nu cu cele mai rapide rate din acest ciclu inflaționist). În unele țări europene, inclusiv în România, Bulgaria și Serbia, acestea sunt încă de două cifre.

Mai multe despre subiect, aici: În Europa, prețurile alimentelor sunt mai mari ca niciodată

Și energia s-ar putea scumpi, deoarece există o relație puternică și directă între prețul internațional al petrolului și prețurile energiei – electricitate, gaze naturale, cărbune.

Mai multes despre subiect, aici: Adevărata față a inflației

O scumpire cauzată creșterii prețurilor la carburanți și alimente, ar face ravagii în rândul consumatorilor. Aceiași consumatori precum cei care, în ultimii doi ani, au avut de suferit de pe urma deteriorării puterii lor de cumpărare.