Ce promite dolarul american?

De la înființarea sa în 1914, Rezerva Federală a emis dolari, iar bancnotele vin întotdeauna cu o promisiune sau o obligație. În timp, aceste promisiuni se schimbă. Credem că ar fi interesant să analizăm evoluția lor ca un exemplu al modului în care politica monetară americană s-a schimbat.

Seria inițială de bancnote ale Rezervei Federale din 1914 venea cu următoarea promisiune:

Această bancnotă este acceptată de toate băncile naționale și băncile din sistemul Rezervei Federale ca mijloc de plată pentru toate tipurile de impozite și alte taxe publice. Este supusă răscumpărării contra aurului la cerere la Departamentul Trezoreriei SUA din Washington DC sau contra aurului sau banilor legali în orice bancă din Rezerva Federală.

Astfel formulate, vedem aici 4 promisiuni. Prima este că atât băncile care sunt membre ale sistemului Rezervei Federale, cât și cele 12 bănci federale regionale, vor accepta bancnote la ghișeele lor. A doua promisiune este că guvernul va accepta bancnotele atunci când sunt plătite impozite. A treia promisiune este să păstreze etalonul aur, Rezerva Federală și Trezoreria fiind obligate să cumpere bancnotele pentru aur. A patra menționează că bancnotele pot fi răscumpărate cu așa numiții bani legali.

Ce înseamnă „bani legali” în contextul dolarului american?

Să ne concentrăm pe ultima promisiune, care este cea mai interesantă. Ce înseamnă bani legali? Rezerva Federală oferă o scurtă descriere în secțiunea „Întrebări frecvente”, cu sensul general că acest concept este unul complex.

Citiți mai multe despre acest subiect: Modul în care achizițiile băncilor centrale afectează prețul aurului

Înainte de înființarea Rezervei Federale în 1913, în SUA era un adevărat haos cu monedele guvernamentale, așa cum se arată în diagrama de mai jos. Cele mai importante dintre acestea erau bancnotele din Statele Unite, cunoscute sub numele de dolari verzi (datorită cernelii verzi de pe spatele bancnotelor). Trezoreria a fost autorizată să le emită când a izbucnit războiul civil și abia în 1994 a fost eliberată de obligația de a răscumpăra bancnotele vechi ale Statelor Unite pentru altele noi.

Graficul 1: Evoluția banilor legali în Statele Unite

Legea bancnotelor americane din 1862 a făcut distincția între bani legali și curs legal, o frazeologie care sugerează că legalitatea este diferită de legalitatea banilor. În timp ce legea nu a definit niciodată în mod explicit banii legali, cursul legal a devenit un termen bine cunoscut, incluzând orice instrument de plată care poate fi utilizat în mod implicit pentru rambursarea unei datorii. De exemplu, dacă James îi datorează lui Judith 20 de dolari, un mijloc legal de plată reprezintă orice instrument de plată pe care Judith nu îl poate refuza și îl acceptă atunci când James vrea să-și ramburseze datoria.

Oamenii presupun adesea că banii guvernamentali și cursul legal sunt sinonime, dar în realitate există multe exemple de bancnote guvernamentale care nu au curs legal. Să luăm de exemplu Scoția, unde nici bancnotele scoțiene, nici valorile mobiliare ale Băncii Angliei nu au în prezent statutul de curs legal.

Certificatele de argint și aur din Statele Unite, două forme de circulație a banilor de hârtie emise de Trezorerie în secolele XIX și XX, nu aveau curs legal – cel puțin până în 1919 pentru aur și până în 1934 pentru argint. Bancnotele naționale nu erau, de asemenea, o formă de curs legal. Acestea erau bancnote private emise de diferite bănci comandate de guvern (a se vedea diagrama de mai sus). Trezoreria a promis că va accepta bancnotele băncilor naționale la valoarea nominală atunci când plătește majoritatea impozitelor federale sau le va folosi ca bon de plată, dar a refuzat să le acorde statutul de mijloc legal de plată.

Deoarece nu exista o definiție oficială a banilor legali în legea din 1862, știm că nu reprezinta neapărat o plată legală și că și dolarul verde se încadra în această categorie. Deci, o analiză mai atentă a promisiunii de legalitate a banilor pe bancnota Rezervei Federale din 1914 ne indică pur și simplu că era convertibilă în bancnote americane, care se întâmpla să reprezinte un curs legal.

Argintul se transformă în bani legali

Mai târziu, a apărut o definiție mai largă a banilor legali. Până în 1935, președintele Fed Mariner Eccles a inclus în categoria banilor legali nu numai dolarul SUA, ci și certificatele de argint și bancnotele naționale. William McChesney Martin, care a fost președinte al FED între 1951 și 1970, a descris banii legali drept „orice mijloc de schimb care circulă adesea din mână în mână ca bani sub sancțiunea legii”.

Cu această definiție amplă, banii legali au început să se refere la întreaga varietate de monede guvernamentale, inclusiv la cursul legal. Astfel, includeau bancnote americane și mijloace de plată ilegale, cum ar fi certificate de argint și aur, bancnote naționale și, în cele din urmă, bancnote epuizate, dar încă valabile (cum ar fi cele ale Departamentului Trezoreriei SUA).

Drept urmare, promisiunea inițială de a răscumpăra bancnotele Rezervei Federale cu bani legali, a legat efectiv noua monedă de atunci de varietatea de monede guvernamentale recunoscute și deja utilizate. Această promisiune a oferit publicului continuitatea atât de necesară dintre ce era deja cunoscut și ce era mai puțin cunoscut. La urma urmei, Rezerva Federală era o instituție nouă care nu își câștigase încă încrederea. Legăturile mai strânse cu dolarul verde și cu orice alte bancnote existente în acel moment i-au ajutat cauza, oferindu-i credibilitate.

De la aur la datorie – modificări ale promisiunilor dolarului SUA

După ce am clarificat ideea banilor legali, să analizăm cum s-au schimbat promisiunile asupra bancnotelor Rezervei Federale din 1914. Următoarele sunt serii din 1928, 1934 și 1963:

Schimbarea promisiunilor

Puteți vedea că seria 1928 nu mai include nici prima (acceptarea în bănci), nici a doua promisiune (acceptarea pentru plata impozitelor). Acest lucru s-a întâmplat pentru a nu mai exista inscripții excesiv de lungi pe bancnotele Rezervei Federale și, deși aceste promisiuni nu au mai fost scrise, ele au continuat să fie consacrate în secțiunea 16.1 din Legea Rezervei Federale. Deci, atunci când vă plătiți impozitele în 2021, Ministerul Finanțelor este obligat să accepte bancnotele, așa cum se întâmpla și în 1914, deși acest lucru nu era indicat pe partea din față a bancnotei.

Când a fost tipărită seria din 1934, a treia promisiune – de a fi răscumpărată pentru aur la cerere – lipsea atât pe fața bancnotelor, cât și din Legea Rezervei Federale. Astfel, etalonul aur din Statele Unite a fost eliminat.

Citiți mai multe despre acest subiect: Lumea fără etalonul aur, după 5 decenii I: Efecte asupra finanțelor publice

Dolarul american fără etalonul aur

În timp ce înainte toată lumea putea solicita cumpărarea bancnotelor cu aur în orice birou al Ministerului Finanțelor sau într-o bancă a Rezervei Federale, acum niciuna dintre instituții nu mai avea obligația să respecte această promisiune. Din 1934, Trezoreria a cumpărat aur de la companii de extracție a aurului și de la alte bănci centrale cu 35 de dolari pe uncie, dar nu a existat o astfel de obligație nici pentru proiectul de lege al Rezervei Federale, nici în Legea Rezervei Federale.

Promisiunea de a cumpăra aur la 35 de dolari a fost una informală, președintele Roosevelt observând că prețul „poate fi schimbat de Trezorerie în orice moment, fără notificare prealabilă”.

Citiți mai multe despre acest subiect: Lumea fără etalonul-aur, după 5 decenii II: Efecte asupra cetățenilor și a sectorului privat

Bancnotele Rezervei Federale dobândesc curs legal

În plus față de abolirea promisiunii de răscumpărare cu aur de pe fața bancnotelor, seria din 1934 a inclus o nouă caracteristică: bancnotele au devenit plăți legale pentru toate datoriile publice și private. Poate părea ciudat, dar în primii 20 de ani de existență a Rezervei Federale, bancnotele sale nu au putut rambursa în mod legal datoriile.

Dacă James îi datora 20 de dolari lui Judith, Judith ar fi putut refuza să accepte bancnotele din Rezerva Federală de la James și să ceară altceva în schimb, cum ar fi bancnotele americane, care aveau curs legal. Datorită amendamentului Thomas din 1933, Judith devine obligată să accepte bancnotele din Rezerva Federală ale lui James pentru achitarea datoriei.

Citiți mai multe despre acest sbiect: Economiștii se așteaptă ca programul de relaxare cantitativă să se micșoreze, dar poate Rezerva Federală să o facă?

Un posibil motiv pentru care banii băncii centrale nu au fost o plată legală în primele 2 decenii, se datorează probabil amintirilor negative asupra inflației din 1860 cauzată de dolarul legal. Dacă ceva nu primește statutul de mijloc legal de plată, nu poate provoca atât de multe daune la nivelul prețurilor.

De aproape 30 de ani, nimic nu s-a schimbat la bancnotele Rezervei Federale. În 1963, când promisiunea de răscumpărare pentru banii legali a fost desființată, singurul lucru rămas în dolarul SUA a fost promisiunea că bancnota avea curs legal pentru toate datoriile, publice și private.

Sfârșitul monedei hibrid din Statele Unite

În 1963, moneda americană hibridă (moneda mongrel) aparținea mai mult sau mai puțin trecutului. Din 1934, distribuția publică a certificatelor de aur a devenit ilegală, iar în ceea ce privește bancnotele băncilor naționale, acestea au început să „se retragă” în 1935.

În 1961, John F. Kennedy a inițiat acțiuni pentru abolirea certificatelor de argint în valoare de peste 5 dolari. Eliminarea certificatului de argint de 1 USD a fost puțin mai dificilă. La acea vreme, nu exista o factură de 1 USD. Timp de decenii, toată cererea de bancnote de 1 USD din țară a fost îndeplinită exclusiv de certificatele de argint ale Ministerului Finanțelor. În 1963, Rezerva Federală a introdus, în cele din urmă, primul său proiect de lege de 1 USD, după care Trezoreria a început să revoce certificatele de argint de 1 USD.

Rezerva Federală nu a emis bancnote de 1 USD până în 1963. Anterior, toate bancnotele de 1 USD erau sub formă de certificate de argint emise de Trezorerie.

Deoarece majoritatea monedelor guvernamentale paralele au fost retrase, promisiunea de a răscumpăra bancnotele Rezervei Federale pentru bani legali începuse să pară inutilă, dacă nu chiar confuză. Astfel, a încetat să mai fie scrisă pe bancnote, deși exista încă în secțiunea 16 din Legea Rezervei Federale. În 2017, puteam aduce bancnotele la Rezerva Federală pentru răscumpărare de bani legali, dar în schimb puteam obține doar alte bancnote ale Rezervei Federale, categoria banilor legali, devinind lipsită de sens.

Concluzie

Majoritatea cetățenilor nu știau cum funcționează sistemele monetare de bază, dar aveau acces la ce era tipărit pe bancnote. Pentru public, setul de promisiuni ale Rezervei Federale era una dintre cele mai vizibile manifestări ale schimbării – de la un amestec de valute de hârtie legate de aur emise de 2 instituții diferite, la o monedă unică cu curs legal, statutul emis de instituția monetară dominantă a Statelor Unite – Rezerva Federală (Trezoreria se retrage în fundal) s-a modificat.

Citiți mai multe despre acest subiect: Euro digital – o revoluție monetară sau un pas către abis

Au trecut peste 50 de ani de la ultima modificare a promisiunii pe bancnotele Rezervei Federale. Ce promisiuni vor fi tipărite pe banii SUA în viitor? Este greu de spus, pentru că nici nu știm dacă banii de hârtie vor face parte din viitor. Dacă Rezerva Federală își actualizează vreodată moneda prin introducerea unei versiuni digitale care circulă odată cu emiterea hârtiei, cei responsabili pentru proiectarea acesteia vor trebui să ia în considerare promisiunile ce vor fi făcute titularilor acestora.

Vor fi bani legali sau curs legal, vor fi acceptați ca creanțe fiscale? Acestea sunt întrebări pe care autoritățile monetare americane nu au trebuit să și le pună mult după epoca emisiilor neorganizate de monedă, când au fost introduse noi bancnote la fiecare 10-20 de ani.