Subminarea banilor 4: de ce se manipulează inflația

În ultimul articol din seria subminarea banilor voi căuta un răspuns la cea mai importantă întrebare de până acum. Și, de îndată ce vom înțelege unde se îndreaptă banii nou tipăriți și cum poate fi „modificat” indicele prețurilor de consum (IPC), întrebarea noastră va fi din ce în ce mai clară: de ce se manipulează inflația?

Stabilitatea politică mai presus de toate

Un aspect foarte important pe care trebuie să îl înțelegem se referă la faptul că băncile centrale nu sunt „independente”. Deși citim în mandatele lor (adică obiective) că rolul principal este acela de a menține prețurile stabile, de fapt, în primul rând, vorbim despre:

1. Coordonarea extinderii creditului de către băncile comerciale;
2. Măsuri pentru asigurarea stabilității politice.

Nu întâmplător vorbim acum despre stabilitate politică și nu economică. Dacă căutăm vreo stabilitate în sistemul modern de bani fiduciari, atunci băncile centrale au eșuat încă din prima zi a existenței lor.

Motivul este că, spre deosebire de prețul stabil al aurului, puterea de cumpărare a banilor de hârtie este în mod constant subminată și acest lucru pleacă chiar de la acțiunile băncilor centrale. Pe de altă parte, nu există niciun caz în istoria modernă în care băncile centrale să nu fi venit în ajutorul politicienilor. Și acest comportament atrage două consecințe:

1. Băncile centrale nu pot opri tipărirea banilor deoarece teoria crizei ne arată că acest lucru va sparge bulele umflate de banii nou creați ceea ce va duce la nemulțumirea socială și la instabilitatea politică;
2. Băncile centrale vor umfla întotdeauna moneda atunci când politicienii vor să cheltuiască bani noi, indiferent de riscurile sistemice la care duce sistemul monetar fiduciar.

Cu toate acestea, există o problemă: dacă băncile centrale recunosc ce masă de bani (adică inflația) generează, este puțin probabil ca audiența să accepte practica cu brațele deschise.

Graficul 1: Scala din stânga (în milioane de dolari și euro): Activele BCE (curba verde) și ale Rezervei Federale (curba roșie); scara dreapta: oferta de bani M2 în SUA (curba albastră)

Sursa: Rezerva Federală St. Louis

De aceea inflația este ascunsă în spatele unei medii statistice – indicele prețurilor de consum. Așa cum am văzut deja, această medie este foarte ușor de modificat de către statisticieni și bancheri centrali, astfel încât aceștia pot susține că inflația este întotdeauna mai mică decât este ea în realitate. Și pentru a ține lucrurile sub control se vor imprima în mod constant bani.

Astfel inflația reală, adică creșterea ofertei de bani, este lansată iar fondurile nou create revin direct politicienilor. Ei, la rândul lor, le vor folosi pentru a înăbuși toate nemulțumirile sociale acumulate. Scopul nu este altul decât cumpărarea de voturi.

Înțelegerea greșită a economiei

Chiar și fără sprijin din partea guvernelor se presupune că bancherii centrali manipulează oferta de bani și prețurile de consum. Acest lucru este evident și reiese chiar din propria țintă de inflație. Potrivit acesteia, „inflația” (indicele prețurilor de consum) trebuie să fie menținută la un nivel apropiat, dar care să nu depășească 2%.

Când bancherii centrali analizează performanța produsului intern brut, ei observă că pe măsură ce prețurile cresc, cresc și prețurile de consum (adică „inflația”). Dimpotrivă, „deflația” este observată în recesiuni. Prin urmare, spun bancherii centrali, trebuie să ne străduim pentru inflație pentru a avea o creștere economică.

Graficul 2: Dinamica PIB-ului (curba albastră) și a IPC (curba roșie) comparativ cu același trimestru al anului precedent în SUA

Sursa : Rezerva Federală St. Louis

Însă, din acest comportament se naște neînțelegerea economiei. În „Anatomia crizelor” din seria educațională „Școala de aur” am explicat de ce există o creștere a prețurilor pe măsură ce economia crește, precum și declinul acestora în recesiuni. Motivul este că ratele dobânzilor scăzute artificial generează o nouă cerere, ceea ce determină ca bunurile și produsele să fie mai scumpe. Când creditul în economie se micșorează în timpul ajustării, această cerere dispare și mărfurile devin mai ieftine.

Dar aceste fenomene necesită timp și, așa cum vom vedea mai jos, indicele prețurilor de consum este influențat mai mult de tipărirea banilor decât de rata dobânzii de bază. Când indicele prețurilor de consum începe să crească pe termen lung, metodologia de măsurare a acestuia se schimbă.

Care este neînțelegerea economiei? Vorbind despre rata dobânzii și rata dobânzii cheie, cele care ar trebui luate în considerare. Pentru că, ele ne pot indica un alt motiv care stă la baza manipulării inflației.

Manipularea dobânzii și a creditului

La cererile Fondului Monetar Internațional s-a stabilit că există o relație inversă între indicele prețurilor de consum și rata dobânzii cheie. Logica este aceasta: cu cât rata dobânzii cheie este mai mică, cu atât cererea de bani va crește, deoarece oamenii au tendința să cheltuiască mai mult, ceea ce determină creșterea prețurilor și în mod direct și creșterea inflației.

La începutul anilor 1980, președintele Rezervei Federale, Paul Walker, a stopat ratele dobânzii și a oprit astfel scăderea indicelui prețurilor de consum.

Graficul 3: Rata de bază a dobânzii (curba roșie), rata dobânzii la rezervele excedentare ale băncilor comerciale (curba verde) și indicele prețurilor de consum anual (curba albastră) în SUA

Sursa: Rezerva Federală St. Louis

Dar, cum se face că avem astăzi rate zero sau negative ale dobânzii și un indice al prețurilor de consum care nu ajunge nici măcar la 2%?

Destul de simplu. Inflația este manipulată și, dacă începe accidental să crească, se manipulează și scopul băncilor centrale.

Exact asta a făcut actualul președinte al Rezervei Federale, Jerome Powell. În loc de un obiectiv de 2%, se vizează acum un indice al prețurilor de consum mediu pe termen lung de 2%. Aceasta înseamnă că rata dobânzii cheie va rămâne ancorată în jurul valorii de zero pentru o lungă perioadă de timp.

Motivul constă în faptul că lumea de astăzi este mult mai îndatorată decât în ​​2008, când am asistat la o criză a datoriilor.

Graficul 4: Nivelul global al datoriei în termeni absoluți (grafic albastru) și ca procent din PIB (curba roșie)

Sursa:  Reuters, Fondul Monetar Internațional,

Dacă ratele dobânzilor cresc, împrumuturile se vor micșora și bulele se vor prăbuși. Dar cel mai rău lucru posibil în acest scenariu se leagă de băncile centrale: datoria publică gigantică va imploda pur și simplu și aproape toate economiile lumii vor da faliment. Acest lucru nu poate fi permis, așadar, inflația și obiectivele sale sunt manipulate sistematic.

Concluzii

Motivul pentru care inflația este manipulată este probabil o consecință a unei neînțelegeri a economiei. În același timp, însă, această greșeală naivă oferă un alibi extrem de bun pentru bancherii centrali, cei care știu perfect ce fac.

Nu întâmplător, definiția inflației pe care o folosesc este greșită, iar indicatorul cu care o măsoară – indicele prețurilor de consum – este, de asemenea, nu doar inexact, ci și foarte ușor de manipulat.

Susținând că nu există inflație, mâinile bancherilor centrali sunt libere. Acum pot să tipărească o sumă record de bani fiduciari și să mențină rata dobânzii cheie la cel mai scăzut nivel din istorie. În acest fel ei mențin temporar stabilitatea politică și umflarea baloanelor economice – fenomene de care publicul se bucură întotdeauna.

În același timp, dacă băncile centrale recunosc adevăratele dimensiuni ale inflației, va fi nevoie să nu se mai imprime bani și să se crească rata dobânzii cheie. Acest lucru va arunca instantaneu economia în recesiune.

Mai mult, costul politic va fi insuportabil, ceea ce înseamnă că se continuă cu politicile stabilite. Oricum am privi lucrurile, la un moment dat, practicile vor duce spre o recesiune inevitabilă.

„Banca centrală este responsabilă pentru direcționarea creșterii extinderii comune a creditului coordonat și pentru impunerea monedei proprii monopol tuturor cetățenilor prin reglementări de plată legală.” (Jesus Huerta de Soto, „Banii, creditul bancar și ciclurile economice”).